Dovezi ale existentei lui Dumnezeu

[laurastifter]

Iniţiatorul topic-ului dorea dovezi logice ale existenţei minunilor.
În primul rând, aşa cum spunea filosoful existenţialist creştin S. Kierkegaard, Dumnezeu nu este un imens papagal roşu care să cadă, dintr-odată, într-un loc public, astfel încât sesizarea prezenţei Sale să fie neîndoielnică.
Dumnezeu nu săvârşeşte minuni evidente, fiindcă astfel de dovezi ale existenţei Sale ar anula libertatea credinţei şi ne-ar constrânge să-L acceptăm.
În această privinţă, domnul Cristian (N.Priceputu) v-a oferit un răspuns incomparabil mai profund şi frumos exprimat decât aş fi eu în stare să formulez vreodată!
În al doilea rând, cred că există mai multe feluri de minuni:
1. acele evenimente aparent inexplicabile care aparţin, de fapt, ordinii naturale, ale căror cauze nu au fost încă descoperite de către ştiinţă (aşadar, minuni neautentice);
2. minunile adevărate (acele evenimente ce depăşesc legile universului, fiind, cu adevărat, supranaturale, avându-L ca Autor pe Creatorul şi fiind săvârşite cu un scop bine definit, dar, de multe ori, tainic pentru martorii minunii);
3. miracolele pe care le trăim zilnic, ceas de ceas şi clipă de clipă, fără a conştientiza, însă, caracterul lor minunat (însăşi minunea existenţei noastre, miracolul acestui cosmos a cărui apariţie şi evoluţie, cu certitudine, nu poate fi doar opera hazardului, minunea că putem iubi, că ne poate fi dor de cunoaştere, de libertate, de veşnicie, de Dumnezeu!).
În privinţa minunilor din a doua categorie (cele la care v-aţi referit dvs, probabil, în deschiderea topic-ului), consider că acestea nu au, în general, scop persuasiv, de vreme ce, aşa cum tocmai am menţionat într-unmesaj anterior, cred cu tărie în libertatea credinţei (altă minune, de data asta, din categoria a treia!). Hristos a săvârşit unele dintre minunile Sale pentru că, pur şi simplu, "I s-a făcut milă" (citim în textele evanghelice) de cei aflaţi în suferinţă. După ce săvârşea o minune, "le poruncea cu asprime" celor implicaţi să nu spună nimănui şi chiar Se retrăgea din locul respectiv.
Ţinând în exclusivitate de ordinea supranaturală, de libertatea harică a Duhului Sfânt, minunile autentice sunt săvârşite de către Dumnezeu cu delicateţe (da, termenul este folosit inclusiv de către părintele Stăniloae, de aceea am şi eu curaj), în mod discret şi tainic, sesizarea lor având un caracter total neconstrângător. Aceste minuni nu constituie cauza credinţei, ci apar, uneori, drept consecinţe ale acesteia, iar sesizarea lor se realizează tot prin credinţă.
"Minunea este copilul cel mai drag al credinţei" - scria meditativ Goethe.
Cea mai importantă minune din întreaga istorie a mântuirii - Învierea Domnului nostru Iisus Hristos - este, în acelaşi timp, taină de nedesluşit şi cutremurătoare, petrecută în întunericul mormântului şi avându-i drept martori, poate, doar pe îngerii din cer. După ieşirea din mormânt, Cel înviat li Se arată - în mod smintitor pentru raţiunea multora - doar celor ce deja credeau în El, lăsându-le celorlalţi (celor ce nu doreau să creadă) putinţa de a-şi închide ochii în faţa mormântului gol, născocind ipoteze pentru a-şi întări necredinţa.
Minunile ţin de libertatea credinţei, iar credinţa liberă, necondiţionată şi întemeiată pe iubire, e darul cel mai minunat al Duhului Dumnezeiesc.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de laurastifter

Ţinând în exclusivitate de ordinea supranaturală, de libertatea harică a Duhului Sfânt, minunile autentice sunt săvârşite de către Dumnezeu cu delicateţe (da, termenul este folosit inclusiv de către părintele Stăniloae, de aceea am şi eu curaj), în mod discret şi tainic, sesizarea lor având un caracter total neconstrângător. Aceste minuni nu constituie cauza credinţei, ci apar, uneori, drept consecinţe ale acesteia, iar sesizarea lor se realizează tot prin credinţă.
"Minunea este copilul cel mai drag al credinţei" - scria meditativ Goethe.
Cea mai importantă minune din întreaga istorie a mântuirii - Învierea Domnului nostru Iisus Hristos - este, în acelaşi timp, taină de nedesluşit şi cutremurătoare, petrecută în întunericul mormântului şi avându-i drept martori, poate, doar pe îngerii din cer. După ieşirea din mormânt, Cel înviat li Se arată - în mod smintitor pentru raţiunea multora - doar celor ce deja credeau în El, lăsându-le celorlalţi (celor ce nu doreau să creadă) putinţa de a-şi închide ochii în faţa mormântului gol, născocind ipoteze pentru a-şi întări necredinţa.
Minunile ţin de libertatea credinţei, iar credinţa liberă, necondiţionată şi întemeiată pe iubire, e darul cel mai minunat al Duhului Dumnezeiesc.

Foarte frumos, Laura!
Felicitări şi sărumâna....:)

[laurastifter]

În prealabil postat de cezar_ioan

Foarte frumos, Laura!
Felicitări şi sărumâna....:)

Vă mulţumesc din suflet pentru aprecieri, domnule profesor!

[Demetrius]

În prealabil postat de cezar_ioan

Nu, prietene.
Omul fără Dumnezeu este cel ce atribuie. Altceva nu poate/nu voieşte. Conexează, de ici până colo, de la un gând la alt gând, de la o părere la alta, din presupunere în presupunere. Şi numeşte asta cunoaştere...
Omul credincios nu atribuie. Ci consacră. Din Mila Domnului, Duhul Sfânt insuflă mintea şi inima omului către unele deosebiri inechivoce; către toate cele de folos pentru cunoştinţă, pentru simţire, pentru voire - toate întru mântuire. Cum face aceasta? Prin participarea omului. La toate cele creştineşti: rugăciune cu lacrimi de căinţă (că-şi vede omul prostia şi nebunia, păcătoşenia şi toate tendinţele firii căzute), lectura cărţilor ziditoare de suflet, participarea la slujbele Bisericii, spovedanie etc.

Cugetă, de voieşti: nu e adevăr experimentat pe pământ care să nu fi fost mai întâi revelat de Dumnezeu.
Pentru fiecare gând adevărat, bun şi frumos pe pământ, obârşia e în Cer.
Restul gândurilor? Copilării, în cel mai bun caz.

Dumnezeu să te ocrotească şi să te înveţe să-L cunoşti şi să-L iubeşti!

Ți-am dat și aici ”Like”; și lui Laura mai înainte.

În prealabil postat de laurastifter

Sunteţi adevăraţi teologi şi filosofi creştini! Formidabile mesaje, nu ştiu ce aş mai putea adăuga!!!

Îți mulțumesc din nou pentru aprecieri, însă cred că sunt nemeritate în ce mă privește. Îmi atribui cu prea multă generozitate calități pe care nu le am, și asta mă face să mă rușinez față de cei care chiar le au (printre care te numeri și tu :)). Și sunt (și au fost) destui chiar și pe acest forum, cărora eu nu le sunt nici la măsura degetului mic.
Te iert și de data asta, dar te rog să nu mai faci :).

[Florinvs]

Felicitari si din partea mea- intradevar foarte bine documentate raspunsurile!

[t4ilgunn3r]

În prealabil postat de laurastifter

Dumnezeu nu săvârşeşte minuni evidente, fiindcă astfel de dovezi ale existenţei Sale ar anula libertatea credinţei şi ne-ar constrânge să-L acceptăm.

Si ce-ar fi rau in asta?

[laurastifter]

În prealabil postat de N.Priceputu

Îți mulțumesc din nou pentru aprecieri, însă cred că sunt nemeritate în ce mă privește. Îmi atribui cu prea multă generozitate calități pe care nu le am, și asta mă face să mă rușinez față de cei care chiar le au (printre care te numeri și tu :)). Și sunt (și au fost) destui chiar și pe acest forum, cărora eu nu le sunt nici la măsura degetului mic.
Te iert și de data asta, dar te rog să nu mai faci :).

Şi eu vă mulţumesc din inimă pentru aceste cuvinte atât de frumoase pe care mi le-aţi scris! :)
"Te iert și de data asta, dar te rog să nu mai faci"
Mă mai gândesc... Dacă nu mă voi putea abţine?... :)
Hristos în mijlocul nostru!

Cu deosebită preţuire,
Laura Stifter

[laurastifter]

Demetrius şi Florinvs, vă mulţumesc mult pentru aprecieri şi încurajări!
Doamne ajută!

[laurastifter]

În prealabil postat de t4ilgunn3r

Si ce-ar fi rau in asta?

Voi încerca să vă răspund printr-o întrebare:
dvs doriţi să vă puteţi asuma convingerile în mod liber, sau constrâns de împrejurări, sub presiunea evidenţei unor miracole imposibil de tăgăduit?