Crede si nu cerceta

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Mai intai ca n-am inteles ce doreste acest fir, la ce se refera. Multa lume roaga tot timpul:
1. Sa nu se mai dea pagini intregi de citate, ci sa se vorbeasca la subiect, sa se spuna opinia proprie.
Deci in cuvintele proprii: Anna, ce anume doresti in acest fir? Ca pe mine ma duce gandul la diverse: sa credem si sa nu mai citim carti teologice, sau sa nu mai punem la indoiala anumite lucruri din credinta, sau sa acceptam totul chiar daca nu pricepem si nu suntem de acord si nu cunoastem originea, etc. cu riscul de a gresi...
2. S-a mai venit cu o rugaminte: sa se scrie in limba romana.
Deci ce este aia isihie?
..................
Si atunci mai bine nu mai citim, mergem doar la biserica, ne rugam, socializam intru credinta (iubirea de aproape pe care o aflam di Evanghelie) si atat. E mai bine asa. Saraci cu duhul...suntem mai fericiti.

Draga Sophia, scopul threadului l-am exprimat in propriile cuvinte in prima postare.
Apoi am citat un articol care exprima mult mai bine decat as fi putut eu sa o fac faptul ca un crestin este dator sa cerceteze, dar aceasta cercetare se face cu smerenie si cu masura, in limitele trasate de catre Sf. Parinti.
O curiozitate si cercetare nedirectionata si nestrunita este tot atat de periculoasa ca o patima (de fapt, unii incadreaza curiozitatea lumeasca in randul patimilor).
Iar "crede si nu cerceta" a ajuns pentru multi o scuza a ignorantei lor in cunoasterea invataturii crestine!

În prealabil postat de costel

Ortodoxiei nu ii este caracteristic dictonul zis crestin: "Crede si nu cerceta!", ca si cum credinta ar fi o prostire de minte, o invartosare de sensuri. Bisericii ii este caracteristica icoana lui Toma - Apostolul care cauta si afla.

"Nu te-aş cauta daca nu te-aş fi gasit!"

[Fr.Guillaume de Ruszka]

Inteligenta umana poate sa-si dea consimtamantul in doua feluri:I.Cand este miscata de catre obiect,si la randul lui distinge doua cazuri:1.Cand Obiectul este cunoscut el insusi de mod inmediat, ca Primele Principii, 2.Cand este cunoscut prin deductie,ca o concluzie. Aceste cazuri sunt STIINTA,cunoasterea prin Ratiune.
Dar,Inteligenta poate de asemenea sa-si dea consimtamantul intr-un alt mod,nu determinata de catre Obiect,ci inclinata catre o judecare prin Vointa. Daca rezultatul se da cu rezerve ,este o OPINIE(de ex."Eu cred ca.........").Dar daca se afirma de un mod absolut, este un ACT DE CREDINTA.
Tratand Credinta in acest ultim inteles,distingem doua tipuri:1.Nefondata in niciun motiv rational,ci doar in sentiment si vointa.Aceasta este credinta de tip Lutheran,sau Credinta-Practica a lui Kant,Credinta-Filosofica a lui Jaspers, pe care Kirkegaard o defineste cu buna-dreptate un "salt in ABSURD".Este o credinta Oarba ,nedemna de un OM a carui functie principala este LUMINA RATIUNII.De aceea aceasta gandire,numita FIDEISM nu se gaseste decat in filosofiile si theologiile care dispretuiesc RATIUNEA UMANA,negandu-i posibilitatea de a cunoaste Adevarul in plan Metafizic.
Dar pe langa aceasta,mai exista un tip de Credinta: LIBERA si RATIONALA. Bazata pe perceptia Motivelor Obiective.Motive RATIONALE si SOLIDE,dar care nu obliga ca in cazul STIINTEI. SUNT-parodiindu-l pe Leibnitz- RATIUNI SUFICIENTE NON-DETERMINANTE,deci lasa loc liber Vointei."NU AM FI CREZUT DACA NU AM FI VAZUT NECESAR SA CREDEM,si NU CREDEM DACA NU VREM!! "(Sf.Toma d'Aquino)
Exista Adevaruri de Credinta la care se poate ajunge si numai prin Ratiune,prin deductii filosofice.De exemplu Existenta lui Dumnezeu,faptul ca el este UNUL,BUN,ADEVAR,FRUMUSETE,INMUTABIL,NECREAT,ETERN, CREATOR,SUVERAN,NECESAR,se poate DEMONSTRA,dupa cum spune marele filosof Toma de Aquino,prin RATIUNE,prin FILOSOFIEsi acestea la randul lor tind spre Adevarurile Revelate, Theologice,DE CREDINTA:TRINITATEA,INTRUPAREA etc........ Dar revenind la cele demonstrabile prin ratiune:desi majoritatea dintre noi le stim prin credinta de la parinti,ajunsi la varsta Intelepciunii si daca avem dotarea necesara NU AVEM NICI O SCUZA DE A NU INCEPE CERCETAREA FILOSOFICA PENTRU A LE DEMONSTRA SI INTELEGE, fiindca intotdeauna cand se da optiunea ca acelasi lucru sa fie crezut sau inteles, se prefera sa fie INTELES.
Mai mult,CREDINTA este necesara doar pe pamant,unde Dumnezeu Nu este Evident . Ceea ce este evident nu este nici crezut si nici demonstrabil.De aceea, in CER ne vom bucura de VIZIUNEA BEATIFICA,DIRECTA,EVIDENTA,deci nu va fi nevoie de credinta, cum nici Isus Cristos fiind Dumnezeu, nu are credinta,fiindca il vede pe Tatal Fata-in-Fata.

[George.m]

Biserica se impotriveste cercetarii pur umane, lipsite de lucrarea ermineutica a Duhului Sfant. Cercetarea fara Duhul se transforma in iscodire, iar tainele lui Dumnezeu nu pot fi cunoscute in mod iscoditor.

[Pippo_]

În prealabil postat de Fr.Guillaume de Ruszka

Inteligenta umana poate sa-si dea consimtamantul in doua feluri:I.Cand este miscata de catre obiect,si la randul lui distinge doua cazuri:1.Cand Obiectul este cunoscut el insusi de mod inmediat, ca Primele Principii, 2.Cand este cunoscut prin deductie,ca o concluzie. Aceste cazuri sunt STIINTA,cunoasterea prin Ratiune.
Dar,Inteligenta poate de asemenea sa-si dea consimtamantul intr-un alt mod,nu determinata de catre Obiect,ci inclinata catre o judecare prin Vointa. Daca rezultatul se da cu rezerve ,este o OPINIE(de ex."Eu cred ca.........").Dar daca se afirma de un mod absolut, este un ACT DE CREDINTA.
Tratand Credinta in acest ultim inteles,distingem doua tipuri:1.Nefondata in niciun motiv rational,ci doar in sentiment si vointa.Aceasta este credinta de tip Lutheran,sau Credinta-Practica a lui Kant,Credinta-Filosofica a lui Jaspers, pe care Kirkegaard o defineste cu buna-dreptate un "salt in ABSURD".Este o credinta Oarba ,nedemna de un OM a carui functie principala este LUMINA RATIUNII.De aceea aceasta gandire,numita FIDEISM nu se gaseste decat in filosofiile si theologiile care dispretuiesc RATIUNEA UMANA,negandu-i posibilitatea de a cunoaste Adevarul in plan Metafizic.
Dar pe langa aceasta,mai exista un tip de Credinta: LIBERA si RATIONALA. Bazata pe perceptia Motivelor Obiective.Motive RATIONALE si SOLIDE,dar care nu obliga ca in cazul STIINTEI. SUNT-parodiindu-l pe Leibnitz- RATIUNI SUFICIENTE NON-DETERMINANTE,deci lasa loc liber Vointei."NU AM FI CREZUT DACA NU AM FI VAZUT NECESAR SA CREDEM,si NU CREDEM DACA NU VREM!! "(Sf.Toma d'Aquino)
Exista Adevaruri de Credinta la care se poate ajunge si numai prin Ratiune,prin deductii filosofice.De exemplu Existenta lui Dumnezeu,faptul ca el este UNUL,BUN,ADEVAR,FRUMUSETE,INMUTABIL,NECREAT,ETERN, CREATOR,SUVERAN,NECESAR,se poate DEMONSTRA,dupa cum spune marele filosof Toma de Aquino,prin RATIUNE,prin FILOSOFIEsi acestea la randul lor tind spre Adevarurile Revelate, Theologice,DE CREDINTA:TRINITATEA,INTRUPAREA etc........ Dar revenind la cele demonstrabile prin ratiune:desi majoritatea dintre noi le stim prin credinta de la parinti,ajunsi la varsta Intelepciunii si daca avem dotarea necesara NU AVEM NICI O SCUZA DE A NU INCEPE CERCETAREA FILOSOFICA PENTRU A LE DEMONSTRA SI INTELEGE, fiindca intotdeauna cand se da optiunea ca acelasi lucru sa fie crezut sau inteles, se prefera sa fie INTELES.
Mai mult,CREDINTA este necesara doar pe pamant,unde Dumnezeu Nu este Evident . Ceea ce este evident nu este nici crezut si nici demonstrabil.De aceea, in CER ne vom bucura de VIZIUNEA BEATIFICA,DIRECTA,EVIDENTA,deci nu va fi nevoie de credinta, cum nici Isus Cristos fiind Dumnezeu, nu are credinta,fiindca il vede pe Tatal Fata-in-Fata.

Ma bucur sa gasesc pe cineva care imi intelege exact punctul de vedere. Eram trist, dar m-am inveselit. :) Multumesc!

De curand, tot rationand, la un moment dat mi "s-a aprins un beculet" (de fapt mai multe in serie :) ), si am intrevazut posibilitati care tind spre infinit in intelegerea rationala, am intuit legaturi intre lucruri, inimaginabile in mod normal. Multe lucruri s-au simplificat enorm. INTELEGEREA RATIONALA EXISTA, ESTE POSIBILA (accesibila chiar destul de usor daca cineva beneficiaza de indrumare corecta) SI ESTE LA INDEMANA ORICUI. Acum ma minunez cat de orb am putut fi atata timp in legatura cu lucrurile pe care momentan le inteleg. Zici ca m-am transformat dintr-o data intr-o masina de dat raspunsuri :)) (in anumite limite, bineinteles - nu intentionez sa ma laud, doar sa explic ceea ce mi se intampla pentru a fi o mica marturie vie a ceea ce este posibil). Dealtfel nici nu vad alta cale de a intelege scriptura, decat INTELEGEREA RATIONALA LIBERA, deoarece este necesara o astfel de viziune pentru a patrunde sensurile continute. Cine CREDE dar NU RATIONEAZA nu este mai departe decat copilul care CREDE in Mos Craciun, fara sa fie constient ca de fapt parintii sunt cei care-i aduc darurile. (in cazul nostru Dumnezeu).

[andreicozia]

În prealabil postat de Pippo_

Dealtfel nici nu vad alta cale de a intelege scriptura, decat INTELEGEREA RATIONALA LIBERA, deoarece este necesara o astfel de viziune pentru a patrunde sensurile continute.

Bun, si daca incerci sa o intelegi rational, adica prin confirmari, verificari si certitudini reale ce mai ramine din scripturi? :)

[Pippo_]

În prealabil postat de andreicozia

Bun, si daca incerci sa o intelegi rational, adica prin confirmari, verificari si certitudini reale ce mai ramine din scripturi? :)

Nu inteleg intrebarea.

Din scripturi raman multe, deoarece intelegerea asta nu este liniara, precum ai invata o definitie, ci este in profunzime, pe mai multe planuri in acelasi timp (din mai multe puncte de vedere in acelasi timp care se intersecteaza) intelese intr-un TOT unitar.

Cel mai important lucru pe care l-am inteles, este ca intelegand, continuand cautarea, descopar metode exacte de a inainta spre perfectionarea pe care o cere scriptura. Adica, intelegerea rationala nu este totul, dar este necesara pentru a te intelege pe tine insuti in primul rand, lucru fara de care nu ai sti ce sa schimbi la tine pentru a te perfectiona.

Eu astfel, am descoperit lucruri exacte pe care le pot face pentru mine pentru a ma perfectiona. Si dealtfel am inceput sa inteleg tot mai exact si ce anume le lipseste celorlalti pentru a se perfectiona.

Intelegerea mai profunda a scripturii a aparut de la sine, in urma beculetelor care s-au aprins. Nici nu am studiat scripturile, ci am studiat esenta lucrurilor, am incercat sa inteleg ce sta la baza universului si a omului, care sunt mecanismele, care sunt cauzele cauzelor. Si am mers asa inainte-inapoi inainte-inapoi cu gandul, clarificand conceptele pe care le am in minte si care definesc interpretarea pe care o dau realitatii, corijand erorile de logica si clarificand detaliile pana la baza problemei. Nu m-am axat pe cantitatea de informatie, ci pe calitatea ei, pe corectitudinea conceptelor si detalierea maxima a lor. Apoi am constatat cu uimire ca inteleg mult mai multe din scripturi si ca ce explica acolo este conform realitatii pe care am definit-o conceptual, rational.

In concluzie, ce mi s-a aprins a fost doar un beculet, dar in perspectiva am intrevazut mult mai multe beculete, un ocean de beculete care tinde spre infinit daca urmez si detaliez firele pe care ma poarta ratiunea.

[camy_d]

În prealabil postat de anna21

Observ ca multi crestini considera ca expresia "crede si nu cerceta" este un indemn crestin.

Este fals.
"crede si nu cerceta" nu apare nici in Biblie si nici in vocea Traditiei.
Dimpotriva, gasim:
"Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine. " (Ioan 5:39)
sau:
"Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. " ( I Ioan 4:1)

Acest dicton apartine lui Celsus, care a trait in sec II si a criticat crestinismul utilizand aceasta afirmatie (falsa).

Dacă nu-ţi cercetezi credinţa, hristoşii mincinoşi te au la mână. Dacă nu ştii în ce crezi, cum vei putea să recunoşti erezia? Sau cum vei convinge un necredincios?

[Dumitru73]

În prealabil postat de George.m

Biserica se impotriveste cercetarii pur umane, lipsite de lucrarea ermineutica a Duhului Sfant. Cercetarea fara Duhul se transforma in iscodire, iar tainele lui Dumnezeu nu pot fi cunoscute in mod iscoditor.

Biserica nu se impotriceste cercetarii "pur umane".
Si cum s-ar face diferenta intre cercetarea "pur umana" si cea "in Duhul Sfant"?

[vsovivi]

Zicala asta se referă la păcat și la mândrie și la ispoftele gLumii, adică viceversa: să nu te pună dracool să ai interesul ca să știi cum e... iar apoi minteresul ca să te dai mare, fată mare, sfințișor savant, înaintea Domnului...

Căci după cum se știe „minteresul poartă vredtool”.

Deci mai bine crede și nu creceta ca să afli și să știi cum e... că apoi nu mai scapi... din mocirlele necurate ale vicleniei și lăudăroșeleniei... decât cu foarte multă trudă... infernală... căci nu te mai lasă omizile, viermii, muscociul, țânțarii și furnicile... te țin drept guru sau sultamtam, și te cred orice ai spune... și nu o să mai ști nici tu ce ai... când o să constați că de atâta „bucurie” te fluieră până și trenul... ce transportă păcură... de la sondă la rafinărie ca să aibă bani orice benzinărie...

În concluzie, a fost deștept cine a zis crede și nu cerceta, că benzina te arde oricât ar fi de ușoară sau grea... de cap firește.

Dar nu au știut omizile corect a aplica, ci ele au aplicat viceversa, vicentoarsa, viceglobulpământesc! Și doar v-am zis că nu există nici un glob de pământ!