Pogorârea la iad

[Mihailc]

M-am mirat foarte tare când am constatat că pe forum nu există un topic dedicat unui praznic de o importanţă covârşitoare pentru destinul naturii umane şi a fiecăruia dintre noi: Pogorârea la iad.
Contestat de ideologiile religioase protestante şi neoprotestante, aproape ignorat de catolici, evenimentul ce ocupă intervalul saturat de mister metafizic al Sâmbetei celei Mari mai are unele ecouri din ce în ce mai timide în oikumena ortodoxă.

Deşi sunt aproape sigur că postez în zadar, lansez o provocare tuturor forumiştilor să încercăm împreună o tatonare discretă şi respectuoasă a înţelesurilor tainice care deschid Sâmbătei Mare un orizont eshatologic uimitor.

Avem pentru început trei întrebări:

- Pogorârea la iad este importantă doar pentru "drepţii" veterotestamentari începând cu Adam şi Eva?
- Este Pogorârea la iad un eveniment "consumat"?
- De ce Biserica a considerat dintotdeauna icoana "Pogorârii la iad" drept icoana principală a praznicului Învierii?

Pentru ajutor şi inspiraţie avem mai jos o versiune a Pogorârii cu foarte multe sugestii şi aluzii surprinzătoare.

[iustin10]

Ca un titlu de parere ,nu foarte documentata
Asa cum invierea a fost o singura data , si coborarea la iad a fost o singura data ,si a avut aceiasi putere ca si invierea.
Daca invierea Unuia singur ne-a dat tuturor viata , prin aceea ca moartea a fost invinsa, la fel si coborarea la iad a zdrobit odata pentru totdeauna portile locuintei mortilor
Dar ,asa cum acum nu vedem invierea trupului ci o asteptam cu speranta ,s,tiind ca ea va veni la momentul hotarat de Domnul , la fel si coborarea la iad,chiaer daca s-a petrecut o singura data , ne da speranta ca Domnul e alaturi de noi,indiferent unde vom fi .

Singurul lucru important este dragostea noastra oentru El , caci El va venio dupa noi si in adancurile pamantului daca va fi nevoie
O asemenea speranta a exprimat-o si David, si iata ca Domnul l-a ascultat si nu l-a uitat.

[Marcel_Ionut]

Maica Siluana:
Când ai gustat iadul în tine şi nu îl mai proiectezi pe ceilalţi, nu mai poţi să uiţi şi nu mai poţi să-L cauţi decât pe Dumnezeu şi cum uiţi să zici Doamne ajută-mă, Doamne miluieşte-mă, cum năpădeşte groaza aceea pe tine din nou şi o vezi în tine. Chiar când te uiţi la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simţi.

Pentru lumea secularizată în care trăim „iadul” este un cuvânt „de groază” care face parte mai degrabă din terminologia hollywoodiană, decât a vieţii reale.

Pentru omul creştin însă, iadul este o realitate de la care, de multe ori, porneşte chiar viaţa noastră duhovnicească. Şi dacă pentru lumea secularizatã „iadul” este un capăt de drum, pentru lumea creştină iadul poate fi chiar începutul unui drum a cãrui continuare este, paradoxal, bucuria.

[GMihai]

În prealabil postat de Mihailc

- Este Pogorârea la iad un eveniment "consumat"?

Aş spune că este un eveniment atemporal, şi deci nu poate fi privit ca fiind consumat sau nu.

Dar dacă întrebarea se referea la consecinţele acestui eveniment, raportate la existenţa unor persoane umane prezente sau viitoare, atunci nu, nu este consumat. Hristos se pogoară şi se va pogorî, deşi atemporal pentru El, pentru drepţii de ieri, de astăzi şi de mâine, la care n-a ajuns Evanghelia.

[Mihailc]

Iustin10: Învierea ca fapt istoric s-a petrecut o singură dată, dar ca realitate duhovnicească este reiterată mereu la fiecare "praznic al praznicelor" şi în toate duminicile de peste an.

Mâine la Sfânta Liturghie unită cu Vecernia se vor citi trei stihiri care încep cu "Astăzi iadul strigă suspinând....[...]" şi încă una cu "Ziua de azi a închipuit-o cu taină...[...]".

Iar Pogorârea este un eveniment din afara istoriei, unde repere temporale ca trecut, prezent şi viitor îşi pierd consistenţa fenomenologică.

Din capul locului ţin să precizez că rostul acestei discuţii nu este acela de a vâna certitudini ci de a contempla, atâta cât ne stă în putere, o mare taină a iconomiei dumnezeieşti.

[Mihailc]

În prealabil postat de GMihai

Aş spune că este un eveniment atemporal, şi deci nu poate fi privit ca fiind consumat sau nu.

Dar dacă întrebarea se referea la consecinţele acestui eveniment, raportate la existenţa unor persoane umane prezente sau viitoare, atunci nu, nu este consumat. Hristos se pogoară şi se va pogorî, deşi atemporal pentru El, pentru drepţii de ieri, de astăzi şi de mâine, la care n-a ajuns Evanghelia.

Foarte interesantă intuiţia ta... În unele versiuni mai vechi ale icoanei Pogorârii este zugrăvit acolo Sfântul Ioan Botezătorul propovăduind, în postura de înaintemergător al Mântuitorului.

[iustin10]

În prealabil postat de Mihailc

Iustin10: Învierea ca fapt istoric s-a petrecut o singură dată, dar ca realitate duhovnicească este reiterată mereu la fiecare "praznic al praznicelor" şi în toate duminicile de peste an.

Mâine la Sfânta Liturghie unită cu Vecernia se vor citi trei stihiri care încep cu "Astăzi iadul strigă suspinând....[...]" şi încă una cu "Ziua de azi a închipuit-o cu taină...[...]".

Iar Pogorârea este un eveniment din afara istoriei, unde repere temporale ca trecut, prezent şi viitor îşi pierd consistenţa fenomenologică.

Din capul locului ţin să precizez că rostul acestei discuţii nu este acela de a vâna certitudini ci de a contempla, atâta cât ne stă în putere, o mare taină a iconomiei dumnezeieşti.

Pai chiar tu pare ca introduci pozitionarea istorica a pogorarii in iad,cand intrebi daca acest fapt s-a consumat ?
Cred ca toate ideile pana acum au fost ca aceste evenimente se petrec intr-un prezent continuu.
Sau mai exact,toate par a se fi intamplat o singura data,dar consecintele lor sunt permanente.
Asa ca nu repetabilitatea evenimentelor pare a conta , ci izbanda care au aduso

[Florin-Ionut]

Nu știu dacă pogorîrea la Iad e un fapt consumat, dar cred că e. A fost și s-a terminat la Înviere. Locuitorii Iadului I-au auzit predica și au făcut o alegere.

Ceea ce știu sigur este că RĂSTIGNIREA care aparent a durat șase ore, de fapt cuprinde toată istoria. Pentru Hristos, agonia și suferința Crucii a fost de fapt prezența Lui în fiecare clipă a vieților voastre în starea aceea de Jertfă pentru a lua asupra Lui relele umanității. A-Și asuma păcatele și fărădelegile nu simbolic, ci trăind la propriu oroarea prin care bietele creaturi umane și demonice au indus-o.

Cu alte cuvinte, Hristos Cel răstignit este prezent acum și aici împreună cu mine și cu tine, oriunde, oricînd și cu oricine. Cînd comitem păcatul să ne amintim că El ne vede și suferă pentru asta. Și cînd spun că suferă nu mă refer la tortura fizică, nu. E gustarea răului, trăirea răului, o experiență de bunăvoie care a fost necesară pentru ca Omul fără de păcat să ne poată împăca pe noi cu Tatăl.

Ca exemplu, cine poate să fie martor de bunăvoie la comiterea unei crime? A violului împotriva unui copil? A robirii pînă la moartea prin epuizare unui sclav? Înțelegeți acum în ce constă de fapt suferința Crucii? Așa, cu aproximație, cît putem și noi pricepe...

Eu am citit o opinie (ortodoxa) conform careia Mantuitorul nu s-a pogorat in iad in sensul de gheena, loc al chinurilor vesnice, ci in Sheol, un fel de loc unde erau sufletele celor adormiti.Mie, acest subiect, fundamentat pe versetele din I Petru, mi-se pare foarte dificil de analizat, din mai multe motive.

În prealabil postat de Mihailc

M-am mirat foarte tare când am constatat că pe forum nu există un topic dedicat unui praznic de o importanţă covârşitoare pentru destinul naturii umane şi a fiecăruia dintre noi: Pogorârea la iad.

Probabil pentru ca este descrisa in doua versete de catre un singur apostol care nici nu mentioneaza cuvantul "iad" (bine, poate fi intuit la ce se refera).

Se poate sti cu siguranta ce s-a intamplat?