Saptamana de "rugaciune" Ecumenica

[windorin]

"In timpul săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor 2010, creştinii din întreaga lume vor participa la un program special de rugăciune, ce are loc, conform tradiţiei, între 18 şi 25 ianuarie (în emisfera nordică) şi de Rusalii (în emisfera sudică)."

1. Oare de ce mi se pare atat de ciudata aceasta "intalnire" ?!

Ieri seara am vazut o stire la Trinitas TV, despre "saptamana de rugaciune" de anul trecut.
Cand am vazut pe toti ne'ortodocsii in fata Sfintelor Usi, citind fiecare ce avea pe foi, tare mi s'a mahnit inima.

Acum ceva vreme, doar crestinii ortodocsi aveau voie sa intre in Sfanta Biserica, ba mai mult sa treaca prin dreptul Sfintelor Usi.
Acum, am avut sentimentul unei batjocoriri a intimitatii noastre cea de toate zilele.

2. Oare poate exista rugaciune "ecumenica" ?!

Nu stiu ce sa zic, nu ma pricep prea tare la treburi din'astea.
Eu inteleg insa rugaciunea ca putand fi facuta doar "in Duh si in adevar". Cum dar sa exista mai multe adevaruri la un loc, insa o singura rugaciune ?!
Fiecare in legea lui... nu as putea numi "rugaciune".

3. Aceste intalniri nu ar trebui sa aiba loc in amfiteatre, iar nu in Biserica ?!
Eu nu vad aceasta intalnire a avea prea multe in comun cu rugaciunea.
Oricat de mult dialog in lume si in sali, dar totusi... parca nu "rugaciune" in Biserica !

Biserica este loc de rugaciune curata si dreapta, iar nu loc de tinut conferinte si discutii "fiecare pe limba si in legea lui".

Sa'mi fie cu iertare indrazneala.
Aceasta este parerea mea.

[Fani71]

Parerea mea este ca utem face acest sacrificiu al 'intimitatii' noastre duhovnicesti pentru dragostea fata de ceilalti. Si putem sa facem rugaciuni comune in numele a ceea ce avem comun.
Cred ca noi ortodocsii avem prea mult tendinta sa ne pastram comorile pentru noi.
In vremurile in care totul se poate citi, totul se poate vedea, nu mai putem respecta arcanele primilor crestini, care nu faceau public nici crezul.

[windorin]

În prealabil postat de Fani71

1.Parerea mea este ca putem face acest sacrificiu al 'intimitatii' noastre duhovnicesti pentru dragostea fata de ceilalti.
2. Si putem sa facem rugaciuni comune in numele a ceea ce avem comun.
3. Cred ca noi ortodocsii avem prea mult tendinta sa ne pastram comorile pentru noi.

1. Dreapta credinta si slujirea liturgica nu se "jertfesc" pentru nimic in lumea asta.

Sa nu ne mai aducem aminte de cazuri de impartasire la catolici a unor ortodocsi, mizand pe "asa am simtit, din drag fata de ei".
Nici pentru cel mai drag om al nostru nu avem voie a face "pogoraminte" din credinta Sfintilor Parinti.
"Cine iubeste pe mama sau pe frate mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine", zice Hristos.

2. Putem face rugaciuni pentru toti catolicii, budistii, musulmanii si ateii din lume...
... insa nu ne putem inchina impreuna, caci nu credem aceluiasi Dumnezeu.

Faptul ca si ei pomenesc pe "Iisus Hristos" nu este suficient pentru a sustine ca "Il avem in comun".
Pentru cateva litere "-que" adica renumita erezie catolica Filioque, Sfintii Parinti au facut Sinod si au dat anateme.
Iar noi, bagam in Altar pe toata lumea.

3. Comorile noastre nu le ascundem, ci le pastram, ca oricine vrea sa le vada, sa o poate face.

Doar traind in dreapta credinta si in nevointa Parintilor nostri putem spune ca inca avem "comori".

P.S. !!! Ii iubesc pe catolici, pe protestanti si pe toti ca ei, mai mult decat toti cei cu care am stat de vorba.
Insa... totul pana la rugaciune in comun. Asta mi se pare o mare cadere. Sa ne rugam mult pentru ei, dar nu impreuna cu ei !

[glykys]

În prealabil postat de Fani71

In vremurile in care totul se poate citi, totul se poate vedea, nu mai putem respecta arcanele primilor crestini, care nu faceau public nici crezul.

Fani,sa-mi fie cu iertare, dar te contrazici! Aduci in prim plan exemplul primilor crestini numai cand te avantajeaza in argumentatia ta. Or, un model se imbratiseaza cu plusurile si cu minusurile lui. Daca este sa fim ca primii crestinii, apoi sa fim intocmai, daca nu, nu! Or fi avut ei impartasanie deasa si alte lucruri dupa care unii dintre noi tanjesc, dar aveau si viata impecabila, si strictete, si mai putine pacate, si, printre altele, acest caracter inchis, de casta.
Vorbesti despre dragoste cu mare usurinta... nu stiu, eu nu am ajuns la acest nivel. Cred ca nu se cade, totusi, ca noi sa avem mai multa dragoste decat sfintii care si-au jertfit sangele pentru a ne pastra credinta neintinata. Nu am nimic cu celelalte confesiuni, sa se roage fiecare pe limba si legea lui pentru ce or vrea, insa in bisericile / casele lor de adunare. dar eu una nu sunt in stare sa ma rog cum se cuvine nici macar pentru mine, daramite pentru toate natiile si confesiunile...

[glykys]

În prealabil postat de windorin

1. Dreapta credinta si slujirea liturgica nu se "jertfesc" pentru nimic in lumea asta.

Ai dreptate, Windorin. Ma tem insa ca din prea multa "dragoste" si "jertfa" fata de ceilalti o sa ajungem sa Il jertfim si pe Hristos. Doamne fereste!

[Fani71]

În prealabil postat de windorin

1. Dreapta credinta si slujirea liturgica nu se "jertfesc" pentru nimic in lumea asta.

Sa nu ne mai aducem aminte de cazuri de impartasire la catolici a unor ortodocsi, mizand pe "asa am simtit, din drag fata de ei".
Nici pentru cel mai drag om al nostru nu avem voie a face "pogoraminte" din credinta Sfintilor Parinti.
"Cine iubeste pe mama sau pe frate mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine", zice Hristos.

Eu nu am vorbit de impartasanie comuna, care nu se poate realiza pana nu se realizeaza unitatea de credinta, vorbeam dee rugaciuni comune.
Si nu ziceam sa jertfim credinta, ci sa ne jertfim mandria, sa coboram de pe piedestal - daca noi credem ca pastram cel mai bine traditia, sa o impartasim cu ceilalti macar din cand in cand intr-o rugaciune comuna in care putem sa le aratam cum ne rugam si noi.

În prealabil postat de windorin

2. Putem face rugaciuni pentru toti catolicii, budistii, musulmanii si ateii din lume...
... insa nu ne putem inchina impreuna, caci nu credem aceluiasi Dumnezeu.

Faptul ca si ei pomenesc pe "Iisus Hristos" nu este suficient pentru a sustine ca "Il avem in comun".
Pentru cateva litere "-que" adica renumita erezie catolica Filioque, Sfintii Parinti au facut Sinod si au dat anateme.
Iar noi, bagam in Altar pe toata lumea.

Stai, nu amesteca budistii etc cu crestinii de alte confesiuni.
Anatemele au fost ridicate de patriarhul de Constantinopol Athenagoras in anii 60. BOR este in comuniuune cu Constantinipolul.
Si chiar daca filioque este gresit, tot avem in comun credinta in sfanta Treime (nu totul este plin de filioque), in Hristos fiul lui Dumnezeu cel mort si inviat, ..

Chiar crezi ca nu avem nimic in comun cu ceilalti crestini? Ma mir din partea ta.

În prealabil postat de windorin

3. Comorile noastre nu le ascundem, ci le pastram, ca oricine vrea sa le vada, sa o poate face.

Doar traind in dreapta credinta si in nevointa Parintilor nostri putem spune ca inca avem "comori".

P.S. !!! Ii iubesc pe catolici, pe protestanti si pe toti ca ei, mai mult decat toti cei cu care am stat de vorba.
Insa... totul pana la rugaciune in comun. Asta mi se pare deja o mare cadere.

Desi trec drept 'ecumenista' pe acest forum, si eu am fost adesea socata sau intristata de saracia unor rugaciuni ale celorlalti crestini si de felul tot sarac in care organizeaza ei rugaciunile ecumenice.
Insa cum am mai zis in alta parte, sa militam din interior, sa incercam sa avem mai multa influenta in organizarea acestor slujbe si sa se faca in stil cat mai traditional posibil, de ex. mai mult cu psalmi si rugaciuni inspirate din ei si din Scriptura in general.
Am participat si la astfel de slujbe, in care era f putin bla bla si rugaciune adevarata, de acest tip, sobra.

[Fani71]

În prealabil postat de glykys

Fani,sa-mi fie cu iertare, dar te contrazici! Aduci in prim plan exemplul primilor crestini numai cand te avantajeaza in argumentatia ta. Or, un model se imbratiseaza cu plusurile si cu minusurile lui. Daca este sa fim ca primii crestinii, apoi sa fim intocmai, daca nu, nu! Or fi avut ei impartasanie deasa si alte lucruri dupa care unii dintre noi tanjesc, dar aveau si viata impecabila, si strictete, si mai putine pacate, si, printre altele, acest caracter inchis, de casta.
Vorbesti despre dragoste cu mare usurinta... nu stiu, eu nu am ajuns la acest nivel. Cred ca nu se cade, totusi, ca noi sa avem mai multa dragoste decat sfintii care si-au jertfit sangele pentru a ne pastra credinta neintinata. Nu am nimic cu celelalte confesiuni, sa se roage fiecare pe limba si legea lui pentru ce or vrea, insa in bisericile / casele lor de adunare. dar eu una nu sunt in stare sa ma rog cum se cuvine nici macar pentru mine, daramite pentru toate natiile si confesiunile...

M-am gandit ca os a spuna cineva asta (cu primii crestini) ;-)
Pai, eu nu am zis nici acolo ca trebuie sa facem exact ca ei, trebuie adaptate multe lucruri la timpul nostru si trebuie tinut seama bineinteles si de traditia vie a Bisericii care s-a dezvoltat intre timp. esenta trebuie pastrata, nu detaliile si contingentele. De ex. nu am spus nicaieri ca ar trebui sa facem spovedanie publica in loc de particulara, ca ar trebui sa tinem slujba noaptea si in casele oamenilor, ca ar trebui sa ne impartasim imediat dupa o agapa (cum faceau ei), ca ar trebui sa tinem slujba asa cum o tineau ei si sa renuntam la liurghia dezvoltata intre timp, ca ar trebui sa renuntam la monahism, ca ar trebui sa nu mai facem cununie (ca nu exista in primul mileiu) ci doar o binecuvantare si impartasania comuna a mirilor. Nu, nu ar trebui sa facem asa, insa ar trebui sa invatam din aceste practici ce trebuie invatat.


Daca este vorba sa ne ceara cineva sa renuntam la credinta ar trebui sa avem curajul martiriului ca sfintii, insa aici nu ne cere nimeni sa renuntam, ci doar sa facem niste rugaciuni cu ceilalti.
Nu inteleg de ce a devenit in Romania un lucru atat de rau vazut. Nu era asa acum un numar de ani. Ce se intampla cu voi? De ce confundati lepadarea de ortodoxie cu niste rugaciuni?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Fani71

M-am gandit ca os a spuna cineva asta (cu primii crestini) ;-)
Pai, eu nu am zis nici acolo ca trebuie sa facem exact ca ei, trebuie adaptate multe lucruri la timpul nostru si trebuie tinut seama bineinteles si de traditia vie a Bisericii care s-a dezvoltat intre timp. esenta trebuie pastrata, nu detaliile si contingentele. De ex. nu am spus nicaieri ca ar trebui sa facem spovedanie publica in loc de particulara, ca ar trebui sa tinem slujba noaptea si in casele oamenilor, ca ar trebui sa ne impartasim imediat dupa o agapa (cum faceau ei), ca ar trebui sa tinem slujba asa cum o tineau ei si sa renuntam la liurghia dezvoltata intre timp, ca ar trebui sa renuntam la monahism, ca ar trebui sa nu mai facem cununie (ca nu exista in primul mileiu) ci doar o binecuvantare si impartasania comuna a mirilor. Nu, nu ar trebui sa facem asa, insa ar trebui sa invatam din aceste practici ce trebuie invatat.


Daca este vorba sa ne ceara cineva sa renuntam la credinta ar trebui sa avem curajul martiriului ca sfintii, insa aici nu ne cere nimeni sa renuntam, ci doar sa facem niste rugaciuni cu ceilalti.
Nu inteleg de ce a devenit in Romania un lucru atat de rau vazut. Nu era asa acum un numar de ani. Ce se intampla cu voi? De ce confundati lepadarea de ortodoxie cu niste rugaciuni?

Spune-mi te rog :
1. de unde , sau cu ce, incepe lepadarea de Hristos ?
2. cite feluri de lepadari cunosti ?

[Marius22]

Intrebarea mea este la ce folosesc toate aceste demersuri de apropiere fata de celelate confesiuni crestine, de vreme ce, in urma lor, ceilalti raman tot catolici, tot protestanti sau neoprotestanti? Nu vad scopul si nici rodul lor.

Ma tem insa ca in randul nostru, al ortodocsilor, exista riscul relativizarii adevarului de credinta. Inteleg ca toate acestea se fac din iubire, ca un pogoramant din partea Bisericii Ortodoxe. Aceasta iconomie nu face decat sa sporeasca numarul "caldiceilor" in credinta, de-o parte si de alta.

[Fani71]

În prealabil postat de zaharia_2009

Spune-mi te rog :
1. de unde , sau cu ce, incepe lepadarea de Hristos ?
2. cite feluri de lepadari cunosti ?

Nu am sistematizat eu lepadarile, nu stiu daca exista sistematizari, poate exista.
Lepadarea inseamna din cate stiu eu sa spui ca Hristos nu a fost Fiul lui Dumnezeu, sau ca nu a inviat de-adevaratelea, sau ca a fost un mit. Sau a crede ca a fost adevarat dar a zice altceva de frica sau din dorinta de a avea avantaje.

Mai exista si erezii, de ex. sa spui ca cele doua naturi erau despartite complet (nestorianism) sau unite complect (monofizitism), sau ca a avut o singura vointa (monotelism) si altele. Nu stiu daca tehnic a recunoaste aceste doctrine se numeste lepadare de Hristos, din cate stiu eu lepadarea inseamna lepadarea de Hristos integrala. Dar in fine, tot pacat si greseala este. Daca vrei poti sa spui ca aderarea la aceste erezii este 'unde incepe lepadarea'.

In rugaciunile ecumenice, nimeni nu enunta la doctrinele lui; fiecare o urmeaza pe a sa si se roaga in duhul credintei lui. Cei care le compun au grija sa nu puna rugaciuni cu texte care sa sustina una dintre aceste doctrine. De ex. nu se pune crezul cu filioque.
In rugaciunile comune, ne bazam pe ceea ce este comun. Pentru ca au ramas multe lucruri comune chiar daca sunt deosebiri.