Frica de Dumnezeu

[eclat_de_lune]

Buna sa va fie inima, tuturor!
Ce este frica de Dumnezeu? De ce ( motivul )ar trebui sa ne fie frica?
Sunt un om care de obicei se impiedica in foarte multe semne de intrebare, si nu intotdeauna in modul cel mai cuviincios sau intelept cu putinta.
Sper ca sa fi deschis topicul acolo unde trebuia.

[eclat_de_lune]

Hmmm, deci, nimeni nu doreste sa ofere ceva lamuriri?:hmmm:

[sofiaiuga]

"FRICA DE DUMNEZEU ESTE INCEPUTUL INTELEPCIUNII"scrie in BIBLIE.Adica daca ne hotarim sa il iubim pe Dumnezeu ,trebuie sa ne ingrijim sa nu il suparam si pt asta trebuie sa facem voia lui ,respectind cele doua porunci din N.T.:1.SA iubeesti pe Domnul Dumnezeu din toata inima ta ,din tot sufletul tau si din tot cugetul tau ..si 2. sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti .Aceasta din urma inseamna intr-atit sa-l iubesti PE APROAPELE ,PRIETEN SAU DUSMAN,incit sa-i doresti mintuirea sufletului sau ,in primul rind ,si asta nu se poate face cu minciuni ecumeniste cum ca toti am fi una ,ci aratind ca adevarul ortodox este SINGURUL MINTUITOR DE SUFLETE .Iar cei care nu fac astfel ar trebui sa le fie foarte frica de faptul ca IL supara pe Dumnezeu,..mintind .:):)Apoi sa nu il suparam pe Dumnezeu cu pacatele noastre ,care prin spovedanie facuta cu smerenie si parere de rau si cu hotarirea de a nu mai pacatui ,sa ii dam posibilitatea lui Dumnezeu sa ne ierte ,caci pt aceasta posibilitate de a ne ierte in acest fel ,a murit EL pe cruce rastignit.Sa ne fie FRICA dace facem o spovedanie mindra ca sau superficiala ,ca IL suparam pe Domnul!

[eclat_de_lune]

În prealabil postat de sofiaiuga

"FRICA DE DUMNEZEU ESTE INCEPUTUL INTELEPCIUNII"scrie in BIBLIE.Adica daca ne hotarim sa il iubim pe Dumnezeu ,trebuie sa ne ingrijim sa nu il suparam si pt asta trebuie sa facem voia lui ,respectind cele doua porunci din N.T.:1.SA iubeesti pe Domnul Dumnezeu din toata inima ta ,din tot sufletul tau si din tot cugetul tau ..si 2. sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti .Aceasta din urma inseamna intr-atit sa-l iubesti PE APROAPELE ,PRIETEN SAU DUSMAN,incit sa-i doresti mintuirea sufletului sau ,in primul rind ,si asta nu se poate face cu minciuni ecumeniste cum ca toti am fi una ,ci aratind ca adevarul ortodox este SINGURUL MINTUITOR DE SUFLETE .Iar cei care nu fac astfel ar trebui sa le fie foarte frica de faptul ca IL supara pe Dumnezeu,..mintind .:):)Apoi sa nu il suparam pe Dumnezeu cu pacatele noastre ,care prin spovedanie facuta cu smerenie si parere de rau si cu hotarirea de a nu mai pacatui ,sa ii dam posibilitatea lui Dumnezeu sa ne ierte ,caci pt aceasta posibilitate de a ne ierte in acest fel ,a murit EL pe cruce rastignit.Sa ne fie FRICA dace facem o spovedanie mindra ca sau superficiala ,ca IL suparam pe Domnul!

Voi fi carcotasa si voi intreba: 1 )cum este posibil sa te *hotarasti* sa il iubesti pe Dumnezeu? 2)De ce ne-ar fi frica ca il suparam, nu doar Dumnezeu este iubire si iertare? 3)De ce este nevoie de reguli ca sa iubesti? 4)Sa inteleg ca daca sunt respectate toate aceste reguli, inseamna ca nu imi va mai fi frica- atunci de ce si cei mai sfinti si cei mai intelepti obisnuiesc sa spuna ca lor nu le este frica de nimic decat de Dumnezeu?5) Si nu in ultimul rand, de ce sa iubesc sau sa am o relatie cu cineva doar din frica?
In ceea ce ma priveste, eu cred ca frica de Dumnezeu este un alt mod de a vorbi despre smerenie. Nu neaparat frica de a fi pedepsit, cat teama de a-ti fi scapat vreun pacat, vreo "jignire" adusa Domnului si sa fie pana la urma vorba de frica de a-l indeparta pe Dumnezeu de la tine.

[dragomirna]

1) Chipul lui Dumnezeu este in fiecare din noi, noi trebuie doar sa ne dam seama ca Iubirea, dragostea cea mai mare, nu o putem gasi decat de la Cel ce ne-a facut "dupa chipul si asemanarea Sa". Daca simtim ca trebuie sa ne "hotaram", este pentru ca nu vrem sa-L urmam cu adevarat, si nu-L cunoastem inca, adica nu-I simtim purtarea de grija ce-o are pentru noi in fiecare secunda, rabdarea Lui ca noi sa ne intoarcem modul de a gandi, spre Voia Sa... Si apoi, noua crestinilor (celor ortodocsi, cu precadere..), ne este mai usor sa-L gasim pe Domnul in interiorul nostru, din moment ce L-am primit in noi, prin Sf Taina a Botezului. Si cum sa nu-L iubim pe Iisus Hristos, Care si-a dat viata pe Cruce, pt toti oamenii de pe acest pamant, pt ca fiecare sa biruim, cu El, Fiul lui Dumnezeu, pacatul care ne robeste odata ce avem o fire cazuta... Iubindu-L pe Dumnezeu, adica slavind Sf Treime prin modul nostru de a ne trai viata, ajungem la Fericirea cea adevarata, care ne umple sufletele de lumina, pace, dragoste... Chiar ne trebuie asa mult sa ne hotaram...??
2) Ne este frica sa-L "suparam", din smerenie, cum ai zis si tu la sfarsit. De fapt, Dumnezeu nu se supara pe noi, ca nu prea este El suparacios... Dar cand nu respectam Poruncile, care sunt Legea Firii, si care ne duc la implinirea noastra ca oameni (prin pocainta si alegerea unui mod de viata crestin), suntem in afara Firescului, si Dumnezeu nu poate sa impiedice raul ce se abate asupra noastra, pt ca El ne vrea numai binele, insa Binele cel adevarat...
3) "Regulile" sunt de fapt Poruncile, pe care avem nevoie sa le implinim, pt ca altfel suntem impotriva Celui care ne-a dat noua viata, ca sa-L cunoastem pe El... Nu se poate ca atunci cand nu tinem Poruncile, sa nu se abata asupra noastra si "pedepsele", din acelasi motiv: pt ca numai Bunul Dumnezeu stie ce e bine pt noi, daca noi nu intelegem ca nu ne poate fi Bine fara El... Binele acesta cu majuscula, este raspunsul nevoii noastre de implinire spirituala, de desfatare a sufletului in Dragostea lui Dumnezeu.
4) Sfintilor nu le mai este frica decat de Dumnezeu, pentru ca ei ajungand la desavarsire, simt mereu Prezenta si Puterea inimaginabila a lui Dumnezeu... De aceea, noi trebuie sa ne smerim, pentru ca daca ne dorim o apropiere brusca de Dumnezeu, ar fi spre osanda noastra, ne-ar produce o frica foarte mare...
5) In relatia cu Dumnezeu, nu trebuie sa te apropii de El din frica... Frica asta de care vorbesti acum, la ultima intrebare, este cea pe care ne-o sugereaza diavolii, pt ca noi suntem revoltati pe Dumnezeu, din motive 1000, si ne fac sa credem ca Dumnezeu este rau, etc... De aceea Legea lui Dumnezeu se cheama Legea Libertatii, si printr-o relatie, cat mai apropiata, cu Domnul, fiecare om isi va dobandi libertatea adevarata, a duhului (adica acea parte a sufletului prin care stabilim relatia noastra - care trebuie sa fie duhovniceasca, nu sentimentala - cu Divinitatea), dupa cum si alegerea de a-L urma, nu poate fi facuta decat liber si cu sinceritate...
Eu ti-am raspuns dupa cum inteleg si eu aceasta frica de Dumnezeu, si am incercat sa te lamuresc - sper ca am reusit cat de cat, sau ca m-am facut inteleasa.
Ca o concluzie, cred ca ai subliniat bine ca de fapt ne este frica sa-L indepartam pe Dumnezeu de la noi, din moment ce simtim ca... "nicaieri nu-i mai bine decat Acasa"... :rolleyes:

[eclat_de_lune]

Multumesc pentru raspunsuri, Dragomirna. Mai astept si alte interventii. :)

[Traditie]

Putem întelege ce este frica de Dumnezeu daca ne gândim ce este netemerea de Dumnezeu:
-nepasare fata de poruncile divine
-încredere prea mare în mila divina si pacatuire deliberata
-multumire de sine

Frica de Dumnezeu e de fapt frica de iad. Cine n-o are e împietrit dar daca se straduie pentru poruncile divine va aparea.

[Traditie]

http://www.crestinortodox.ro/Cuvinte-duhovnicesti/Frica_de_Dumnezeu_si_gandul_la_Judecata-28-20040.html

[eclat_de_lune]

În prealabil postat de Traditie

Putem întelege ce este frica de Dumnezeu daca ne gândim ce este netemerea de Dumnezeu:
-nepasare fata de poruncile divine
-încredere prea mare în mila divina si pacatuire deliberata
-multumire de sine

Frica de Dumnezeu e de fapt frica de iad. Cine n-o are e împietrit dar daca se straduie pentru poruncile divine va aparea.

De ce o numim frica de Dumnezeu si nu frica de iad?
Nu este frica un mod josnic de a conditiona fiinta umana, atunci cand ii este dat liberul arbitru?

[dragomirna]

În prealabil postat de eclat_de_lune

De ce o numim frica de Dumnezeu si nu frica de iad?
Nu este frica un mod josnic de a conditiona fiinta umana, atunci cand ii este dat liberul arbitru?

Nu este un mod josnic de a conditiona omul, pentru ca frica de Dumnezeu nu este precum sentimentul, autosugestionat, prin care ne ingrozim ca "daca nu credem in Dumnezeu ne va fi rau". Este o frica duhovniceasca, si care ne este daruita chiar de Dumnezeu, deoarece este o frica sfanta, pe care trebuie sa o avem mereu pt a reusi sa-I implinim Voia, cu smerenie. Tocmai prin liberul arbitru, trebuie sa intelegem aceasta frica de Dumnezeu, care ne aduce mai aproape de libertatea fata de tot ce ne leaga de dorintele indreptate spre lumea aceasta, adica mai aproape de Dumnezeu. Frica de iad, este altceva decat frica de Dumnezeu, este acea frica mai lumeasca. Nu trebuie sa confundam aceste doua tipuri de frica (desi sunt una in completarea celeilalte din ceea ce a spus Traditie), si nu trebuie sa asociem sentimentul de frica de care spuneam la inceput, cu o conditionare a omului in relatia cu Dumnezeu, pentru ca nu are sens cand este vorba mai intai de liberul arbitru...
Sper ca nu m-am exprimat prea complicat. :rolleyes: