cum stii ca el/ea e alesul/a?

[AlinB]

În prealabil postat de anna21

Intrebarea este: ce pot face eu constructiv (daca lucrurile sunt asa dramatice cum povesteste Casiana)

Pai ce poti faci...cel mai important este sa intelegi ce-i lipseste, cam ce forma are dragostea pentru el, ce il motiveaza in viata de zi cu zi, pentru deocamdata iti dai cu parerea, nu prea stii exact ce are de fapt..

Am destule exemple in jurul meu, oameni care sunt probabil destul de "ok" ca soti si parinti dar cel putin o data pe saptamana se imbata, chiar la lucru fiind.
Si cred ca fiecaruia ii lipseste ceva pana la urma, unul cel putin mi-a zis cam care e problema, poate parea infantil pentru altii dar pentru el era un vis frumos..

Ideea este ca totusi barbatii se maturizeaza mai greu afectiv..cel putin in sensul "casnic" si poate fara o doza de credinta sanatoasa asta nu se intampla niciodata si tot ce pot face pana la urma sa-si refuleze/defuleze frustrarile care rezulta de aici..

[Fani71]

În prealabil postat de casiana

Dar nu refuz sa fac un copil, nu asta e problema, ci faptul ca nu pot accepta sa se apropie de mine, ca imi doresc sa fiu cat mai mult timp singura si ma ingrozeste gandul de a ma atinge... daca s-ar intampla asta as trai permanent cu un sentiment de viol si ar aparea alte probleme as fi si mai tulburata decat sunt. Nu refuz pentru ca imi doresc copii, dar nu pot face asta. Nu pot, chiar nu pot.

Casiana, te-ai gandit sa mergi si la un psiholog? Poate instrainarea asta si tristetea si toate celelalte vin si din niste probleme sufletesti si se pot rezolva daca iti dai seama de ele.

[casiana]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Casiana, iti poti imagina cum ar fi daca el si-ar schimba atitudinea...sa nu te mai ia de la servici, sa nu te mai sune...si sa te lase pur si simplu singura asa cum iti doresti?

E posibil ca tu sa fii iritata acum de faptul ca nu iti respecta dorinta de a mai fi si tu cu tine insati...si asta pentru ca a devenit foarte previzibila atitudinea lui.

Tu i-ai spus ca vrei pur si simplu sa ai un timp al tau, ca iti e necesar?

Intr-un fel mi se pare normala atitudinea lui, atunci cand aduci vorba de o separare...dar asta poate parea oricui ceva alarmant, si mai ales celor care sunt dependenti de prezenta celuilalt...insa daca i-ai spune clar ca vrei sa te intorci singura acasa, sau ca vrei sa iesi la cumparaturi...si ca vrei sa stai tu printre gandurile tale, nu ar incerca sa iti respecte dorinta?

Eu cred ca nici el nu stie cum sa procedeze, si chiar daca te vede suferind, plangand...cumva se simte vinovat pentru ca stie si ce anume a condus la aceasta situatie, si probabil sufletul lui isi doreste sa gaseasca o solutie, sau in sentimentul lui de protectie, ar vrea sa te inteleaga, sa iti fie aproape...sa poata cumva repara ce se poate repara. Cred ca el este optimist, si de aceea spera ca tu sa nu mai fii asa in timp...si sa revii si la starea ta de spriti de dinainte.

I-am propus la inceput sa nu ma duca la serviciu, nici sa vina sa ma ia de acolo ca ma descurc si singura.. nu a fost de acord motivand prin faptul ca vrea sa aiba grija de mine tot timpul...o sa incerc sa-i mai explic inca o data ca uneori am nevoie de timp si spatiu doar pentru mine, dar am o banuiala ca se teme sa nu ma piarda daca nu e tot timpul langa mine.

E destul de neindemanatic in incercarea lui de a ma ajuta, dar nici eu nu stiu sigur cum as putea proceda daca intr-o zi ni s-ar shimba rolurile.

Nu stiu cum sa fac sa nu ma mai las afectata de toate astea pt ca daca ma uit la ce am scris aici pe forum nici nu ma recunosc..asta nu sunt eu... Simt ca alunec usor pe o panta pe care nu m-am vazut vreodata. Incerc sa smulg radacina starii mele de deprimare si desi dau de ea,nu reusesc.. ar fi mai multe explicatii, mai multe motive, dar ce imi e din ce in ce mai clar e ca ma aflu intr-o depresie. Starea mea proasta e alimentata doar de faptul ca ma simt tot timpul subjugata. Cand am si eu o zi mai buna sau mi se intampla ceva bun tot timpul ma gandesc ca nu va fi niciodata totul intreg si ca bucuria nu va fi nicicand deplina.

Nu imi gasesc voiosia de alta data si nici macar nu am puterea sa zambesc si sa fiu placuta cand ma intalnesc cu oameni cu care alta data aveam o relatie, fie ea chiar si doar o conversatie, buna.

[casiana]

În prealabil postat de Fani71

Casiana, te-ai gandit sa mergi si la un psiholog? Poate instrainarea asta si tristetea si toate celelalte vin si din niste probleme sufletesti si se pot rezolva daca iti dai seama de ele.

De saptamana trecuta merg si la psiholog... ma ajuta putin discutiile de acolo, dar doar pt moment, imediat ce ajung acasa revin la starile mele. Oricat m-as lupta cu asta, cad de fiecare data.

[Fani71]

În prealabil postat de casiana

De saptamana trecuta merg si la psiholog... ma ajuta putin discutiile de acolo, dar doar pt moment, imediat ce ajung acasa revin la starile mele. Oricat m-as lupta cu asta, cad de fiecare data.

Nu te poti astepta sa te ajute dupa o saptamana. Trebuie macar sa treaca cateva luni ca sa incepi sa vezi rezultate. Curaj!

[anna21]

În prealabil postat de AlinB

Pai ce poti faci...cel mai important este sa intelegi ce-i lipseste, cam ce forma are dragostea pentru el, ce il motiveaza in viata de zi cu zi, pentru deocamdata iti dai cu parerea, nu prea stii exact ce are de fapt..

Am destule exemple in jurul meu, oameni care sunt probabil destul de "ok" ca soti si parinti dar cel putin o data pe saptamana se imbata, chiar la lucru fiind.
Si cred ca fiecaruia ii lipseste ceva pana la urma, unul cel putin mi-a zis cam care e problema, poate parea infantil pentru altii dar pentru el era un vis frumos..

Ideea este ca totusi barbatii se maturizeaza mai greu afectiv..cel putin in sensul "casnic" si poate fara o doza de credinta sanatoasa asta nu se intampla niciodata si tot ce pot face pana la urma sa-si refuleze/defuleze frustrarile care rezulta de aici..

Asa este, nu stiu ce are.
Dar nu se imbata.. ci "evadarile" lui sunt teribiliste, in opinia mea. Sunt catre cazino, daca acel cazino este in alt stat este si mai interesant ca implica un pic de adrenalina pe autostrada (eventual cu o doza de alcool in sange).
Eu nu pot intelege nimic din nevoile lui, oricat imi bat capul..
Si nu-mi pot plia dorintele dupa ale lui, ca pentru mine a ma simti bine inseamna prieteni (nu baruri, nu cluburi etc..). Prietenii i-a indepartat pe motiv ca sunt plictisitori sau prosti... eu mai incerc sa tin legatura cu ei, dar nu sunt atat de "prosti" sa nu detecteze aroganta sotului meu si pana la urma relatiile se cam racesc.
Si in general el este considerat persoana responsabila, prin contrast cu mine, care am un aer destul de "imatur".

@casiana
Sfat practic: fa sport. Dupa o ora de transpirat iti revine buna dispozitie (macar temporar).
Sfat practic 2: alunga gandurile negative. Cea mai simpla metoda este sa incepi sa te rogi cant esti asaltata de ganduri care-ti fac rau. Nu te mai gandi cat esti de nefericita. Acesta este un gand total neproductiv.. gandeste altceva.
Sfat practic 3: fa o lista cu calitatile sotului, cu lucrurile bune pe care le face etc.. si sa te gandesti des la ea. Adica invata sa te gandesti la el in termeni pozitivi.
Sfat practic 4: zambeste. Daca zambesti, daca stai dreapta, cu capul sus etc.. se schimba si felul in care te simti (nu inteleg de ce, dar functioneaza). Zambeste.
Sfat practic 5: lasa-l macar sa-ti fie prieten, daca nu-l iubesti. De prieteni are oricine nevoie. Faceti lucruri pe care le fac prietenii (adica nu mai incercati sa intrati in rolurile de sot/sotie pe care nu va pricepeti sa le jucati). O sa ajungeti sa va cunoasteti mai bine.
Sfat.. faceti planuri si le puneti in aplicare.. Orice, iesire la iarba verde cu prietenii, teatru.. nu puteti trai doar gandindu-va cat sunteti amandoi de nefericiti, ce ati gresit etc... Mai trebuie si sa faceti ceva. Deci planuri.. poate planuri de viitor, vacanta, calatorii prin tara etc..
alt sfat... bea multa apa :)

(p.s. in ciuda stilului meu de sfatuire, nu, nu citesc reviste pt femei :)) )

[AlinB]

În prealabil postat de anna21

Asa este, nu stiu ce are.
Dar nu se imbata.. ci "evadarile" lui sunt teribiliste, in opinia mea. Sunt catre cazino, daca acel cazino este in alt stat este si mai interesant ca implica un pic de adrenalina pe autostrada (eventual cu o doza de alcool in sange).
Eu nu pot intelege nimic din nevoile lui, oricat imi bat capul..
Si nu-mi pot plia dorintele dupa ale lui, ca pentru mine a ma simti bine inseamna prieteni (nu baruri, nu cluburi etc..). Prietenii i-a indepartat pe motiv ca sunt plictisitori sau prosti... eu mai incerc sa tin legatura cu ei, dar nu sunt atat de "prosti" sa nu detecteze aroganta sotului meu si pana la urma relatiile se cam racesc.
Si in general el este considerat persoana responsabila, prin contrast cu mine, care am un aer destul de "imatur".

Ultima remarca ar fi amuzanta daca situatia n-ar fi asa aiurea..
Ce se poate zice, pana la urma e o problema spirituala..poate ar fi trebuit intrebat de la inceput cum sta omu' cu credinta si atunci lucrurile erau mult mai clare.

Un om pentru care Dumnezeu nu este reperul central poate face orice, cu logica sau fara logica..e mai putin important atat timp cat sistemul de valori nu se schimba.

Poti sa-l duci la psiholog (daca il convingi) sa mai stranga un surub pe ici, pe dincolo, sa mai unga niste rotite..dar in pricipiu e acelasi mecanism fundamental defect..

[Vladimir-Adrian]

În prealabil postat de AlinB

De ce, ai impresia ca acum vede atat de departe?

Nu poate vedea decat tragedia ei, pentru care ii vede pe cei din jur vinovati chit ca pana la urma ea a zis da, dar oare de ce?

Si poate are putina teama ca l-ar dezamagi pe celalat.
Ceea ce inseamna ca poate totusi il mai iubeste cat de cat, dar nu-si da seama.
Sau e doar putina compasiune, sau doar convenienta, poate aceeasi care a facut-o sa zica da cand de fapt era mai mult "nu"?

Cred ca ea stie cel mai bine..

Nu stiu cat de departe vede, dar asta nu are legatura cu sfatul tau care, repet, nu e un sfat crestin, ci chiar anticrestin. Il reproduc aici ,,Cere divortul si gata, mai rau decat sa nu poti ierta si iubi nu vad ce poate fi." Divortul nu poate fi cerut decat de barbat si pentru un singur motiv: preacurvia. Ma mir ca nu stii asta, pareai un tip informat
31S'a zis iarăş: ,,Oricine îşi va lăsa nevasta, să -i dea o carte de despărţire.``
32Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte. (Mt5.31-32)

3Fariseii au venit la El, şi, ca să -L ispitească, I-au zis: ,,Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?``
4Drept răspuns, El le -a zis: ,,Oare n'aţi citit că Ziditorul, dela început i -a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,
5şi a zis: ,De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?`
6Aşa că nu mai sînt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.``
7,,Pentru ce dar``, I-au zis ei, ,,a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s'o lase?``
8Isus le -a răspuns: ,,Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar dela început n'a fost aşa.
9Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.``(Mt19.3-9) .

[Fani71]

În prealabil postat de Vladimir-Adrian

Nu stiu cat de departe vede, dar asta nu are legatura cu sfatul tau care, repet, nu e un sfat crestin, ci chiar anticrestin. Il reproduc aici ,,Cere divortul si gata, mai rau decat sa nu poti ierta si iubi nu vad ce poate fi." Divortul nu poate fi cerut decat de barbat si pentru un singur motiv: preacurvia. Ma mir ca nu stii asta, pareai un tip informat
31S'a zis iarăş: ,,Oricine îşi va lăsa nevasta, să -i dea o carte de despărţire.``
32Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte. (Mt5.31-32)

3Fariseii au venit la El, şi, ca să -L ispitească, I-au zis: ,,Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?``
4Drept răspuns, El le -a zis: ,,Oare n'aţi citit că Ziditorul, dela început i -a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,
5şi a zis: ,De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?`
6Aşa că nu mai sînt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.``
7,,Pentru ce dar``, I-au zis ei, ,,a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s'o lase?``
8Isus le -a răspuns: ,,Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar dela început n'a fost aşa.
9Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.``(Mt19.3-9) .

Nu este adevarat ca doivortul nu poate fi cerut decat de barbat.
Faptul ca in evanghelie se vorbeste de barbat nu dovedeste ca nu este valabil mutatis mutandis si pentru femeie acelasi lucru.
Asa cel putin a interpretat Biserica. Si o femeie poate cere divortul din aceleasi motive ca un barbat - de altfel mai extinse, nu numai adulterul.

[Vladimir-Adrian]

În prealabil postat de anna21

Asa este, nu stiu ce are.
Dar nu se imbata.. ci "evadarile" lui sunt teribiliste, in opinia mea. Sunt catre cazino, daca acel cazino este in alt stat este si mai interesant ca implica un pic de adrenalina pe autostrada (eventual cu o doza de alcool in sange).
Eu nu pot intelege nimic din nevoile lui, oricat imi bat capul..
Si nu-mi pot plia dorintele dupa ale lui, ca pentru mine a ma simti bine inseamna prieteni (nu baruri, nu cluburi etc..). Prietenii i-a indepartat pe motiv ca sunt plictisitori sau prosti... eu mai incerc sa tin legatura cu ei, dar nu sunt atat de "prosti" sa nu detecteze aroganta sotului meu si pana la urma relatiile se cam racesc.
Si in general el este considerat persoana responsabila, prin contrast cu mine, care am un aer destul de "imatur".

@casiana
Sfat practic: fa sport. Dupa o ora de transpirat iti revine buna dispozitie (macar temporar).
Sfat practic 2: alunga gandurile negative. Cea mai simpla metoda este sa incepi sa te rogi cant esti asaltata de ganduri care-ti fac rau. Nu te mai gandi cat esti de nefericita. Acesta este un gand total neproductiv.. gandeste altceva.
Sfat practic 3: fa o lista cu calitatile sotului, cu lucrurile bune pe care le face etc.. si sa te gandesti des la ea. Adica invata sa te gandesti la el in termeni pozitivi.
Sfat practic 4: zambeste. Daca zambesti, daca stai dreapta, cu capul sus etc.. se schimba si felul in care te simti (nu inteleg de ce, dar functioneaza). Zambeste.
Sfat practic 5: lasa-l macar sa-ti fie prieten, daca nu-l iubesti. De prieteni are oricine nevoie. Faceti lucruri pe care le fac prietenii (adica nu mai incercati sa intrati in rolurile de sot/sotie pe care nu va pricepeti sa le jucati). O sa ajungeti sa va cunoasteti mai bine.
Sfat.. faceti planuri si le puneti in aplicare.. Orice, iesire la iarba verde cu prietenii, teatru.. nu puteti trai doar gandindu-va cat sunteti amandoi de nefericiti, ce ati gresit etc... Mai trebuie si sa faceti ceva. Deci planuri.. poate planuri de viitor, vacanta, calatorii prin tara etc..
alt sfat... bea multa apa :)

(p.s. in ciuda stilului meu de sfatuire, nu, nu citesc reviste pt femei :)) )

sa mai adaug si eu cateva sfaturi lumesti
1. Insista sa nu mai stea asa de mult dupa fundul tau. Am observat ca indiferenta fata de femei are efecte afrodisiace. Femeile isi doresc ca barbatii sa fie puternici, independenti, nu blegi si mototoi
2. In timpul liber incearca sa-ti gasesti o pasiune sau doua care sa te prinda, pe care le-ai avut candva sau unele noi
3. Incurajeaza-l si pe el sa aiba macar o pasiune noua sau sa-si faca o cunostinta noua.