Cum ar trebui sa fie un crestin?

crestinul iarta mult iubeste mult

[George.m]

În prealabil postat de Marius22

Cred ca un crestin trebuie sa ia seama la primele cuvinte rostite de Mantuitorul dupa Invierea Sa catre Mironosite: "Bucurati-va!" si "Nu va temeti!".

Crestinul trebuie sa fie un om al bucuriei duhovnicesti, precum si un om ce nu cunoaste frica de cele ale lumii.

Frumos spus. Crestinul iradiaza bucurie duhovniceasca, se veseleste pururea intru Domnul (Filipeni 4, 4). El nu se teme de cele lumesti, pentru ca lumea nu-l poate desparti de Dumnezeu. Nici chiar moartea.
Atat timp cat Domnul ne este aproape, suferinta ne va fi prilej de bucurie duhovniceasca, iar moartea - motiv de inviere.

[floricica]

"Ce-ai face Tu, Iisuse, de-ai fi in locul meu?"
Eu cred ca daca crestinul si-ar pune aceasta intrebare in orice moment de cumpana si ispita de zi cu zi, ar primi un raspuns tainic al rezolvarii problemelor si ar ajunge la acea traire duhovniceasca de care vorbeste George.m

Pe mine mereu m-a impresionat reactia Apostolului Petru din scena descrisa in Ioan 21: 7 ,,Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: "Este Domnul!" Cand a auzit Simon Petru ca este Domnul, si-a pus haina pe el si s-a incins, caci era dezbracat, si s-a aruncat in mare".

Poate ca dupa caderea sa din timpul judecarii Mantuitorului,Petru isi pierduse increderea in taria credintei sale,poate renuntase la visul de a deveni ,,pescar de oameni" si se intorsese la vechea sa meserie.Un comportament perfect uman,cati dintre noi nu am fi facut asta?Petru avea caderile sale dar cu toate acestea Domnul il numise ,,Stanca"ca o prefigurare la ce avea sa fie.Dar drumul lui Petru nu a fost deloc usor,a trecut prin multe incercari pana la finalul vietii sale.In slabiciunea omeneasca a lui Petru puterea Domnului s-a aratat si Stanca a fost pentru credinta crestina.Petru a fost unul dintre cei mai mustrati ucenici dar a fost si singurul care si-a permis sa-l mustre pe Domnul(Matei 16:22).L-a marturisit cu tarie incredibila pe Hristos dar s-a si lepadat de EL.A primit indemnuri de la Mantuitor dar si cea mai aspra mustrare data unui ucenic in Noul Testament.

Era impulsiv si poate dur dar se si implica pentru Mantuitor indiferent de consecinte.Cine oare,in furtuna din noaptea de pe Marea Galileii,a mai intraznit sa-i ceara Mantuitorului sa-l lase sa vina pe apa la EL?Dar tot Petru s-a si indoit.Un om al extremelor, poate al contrastelor,ca noi toti.Sa nu uitam ca desi Petru s-a lepadat de trei ori de Hristos,el era singurul care astepta in aceea curte verdictul.Domnul l-a trecut prin multe incercari pe pescarul Petru pana ca acesta sa devina un Apostol.Petru a invatat mult in experiente dificile,a inteles ca nu trebuie sa se bazeze niciodata doar pe fortele sale.Domnul l-a invatat pe Petru lectia smereniei chiar prin caderile lui.Si au durut mult acele caderi.

Apostolul Petru,unul dintre cei care a mers alaturi de Domnul,a spus mai tarziu si altora lectia propriilor sale esecuri si victorii in Credinta: ,,Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care, dupa indurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou prin invierea lui Isus Hristos din morti, la o nadejde vie si la o mostenire nestricacioasa si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi"(I Petru 1:3-4).

Dintre toti cei doisprezece,acest om exploziv,nehotarit,nestatornic,laudaros si emotiv ar fi fost cea mai improbabila alegere pentru statornicirea Bisericii primare.Dar Cel de Sus ii vede pe oameni altfel decat noi si nimic nu Ii poate impiedica planul si vointa Sa divina.Petru,cand a auzit ca Domnul sau este pe mal,s-a aruncat in apa,nu a mai avut rabdare,nu l-a interesat nimic,stia ca daca Domnul este acolo el trebuie sa ajunga la EL caci alaturi de EL nimic nu i-se poate intimpla.Pe cat a parut de nehotarit in alte situatii pe atat de clocotitoare a fost dragostea sa pentru Mantuitor.

Mantuitorul i-a spus navalnicului Petru de ce moarte de martir va muri.Petru a mers pana la capat in Credinta sa si poate tocmai de aceea,pentru ca un om slab si necunoscut la inceput a devenit un mare Apostol, a fost numit Stanca-marele lider al Bisericii Primare.Cred ca toti avem multe de invatat,in vietile noastre crestine,din modul cum Apostolul Petru si-a trait Credinta.Toti vom avea caderi la fel ca si Apostolul Petru dar,cu Domnul alaturi,toti speram sa ajungem pana la capatul vietii noastre in Credinta.

[romanbun]

Si eu il vad pe Apostolul Petru ca o reflectare a propriilor noastre vieti: suntem si calzi si reci, si iubitori si neiertatori, si staruitori si usor cazatori. Doar astfel, prin lungul sirag de intamplari ale vietii, ne desavarsim. Observ de destule ori pe forum exprimari de "extaz" referitoare la viata noastra duhovniceasca. Sa fim seriosi: in pacate ne-am nascut si in pacate vom muri! Dar "La Domnul mi-e nadejdea!". Fara el nimic suntem, dar cu El totul e posibil. Sa incercam sa fim oameni dupa modelul Sau, adica desavarsiti in UMANITATEA Lui. Sa fii om inseamna sa fii bun, smerit, iubitor, rabdator, permanent cu ochii la Domnul, ca si cum ar fi de fata( El ESTE de fata de fapt, tot timpul!), preocupat de desavarsirea ta si de ajutor aproapelui. Si inca cateva...(smile). Indiferent ce e , sa nu deznadajduim, ci sa punem cu Domnul BUN INCEPUT dupa orice cadere.
Doamne-ajuta!

[valer.cosma]

Sf. Apostol Pavel ne spune: sa fii in Hristos si in Biserica, (Efeseni 5,32),pt. ca "numai in Biserica realizezi ca exsisti" a spus Petre Tutea. De fapt raspunsul ar trebui sa fie complex, pt. ca viata crestina e complecsa, si nu o poti sintetiza in citeva cuvinte.

[alisima]

Sa pazeasca cele zece porunci pentru a dobandi viata vesnica !

[Daniel_7]

Evanghelia mai adauga ceva la cele 10 porunci!

[alisima]

,Evanghelia inseamna"Veste buna" care ne mangaie sufletele,ea ne vorbeste de venirea Mantuitorului,profetia Vechiului Testament apoi invataturile, faptele,patimile moartea si invierea ,inaltarea la cer,toate avand loc pt. mantuirea lumii!

[Sara I]

Ar trebui sa fie el insusi..ea/insasi..adica..real..Intai sa fie sincer..mai ales cu el insusi...pentru ca Dumnezeul pe care Il urmeaza...Hristos...este Adevarul. Sa numeasca raul rau...si binele bine, prin lumina si intelegerea data de Sfantul Duh...din Scripturi si scrierile parintilor...si din sfaturile celor cu frica de Dumnezeu..din experientele vietii...din experientele altora.. Sa se cunoasca pe sine...in bune si rele...sa nu caute sa para altceva decat este..si sa se accepte...ca om inca nedesavarsit...dar sa tinda sa devina...tot ce L-a intentionat Dumnezeu...atunci cand l-a creat..Sa caute sa cunoasca voia lui Dumnezeu pentru viata sa...caci ap. Iacov ne spune ca aceasta este intelepciune..Sa caute sa-si respecte cuvantul, daca a facut promisiuni..pentru ca Hristos este..Cuvantul...si daca nu poate..sa se retina de la a promite..Sa nu se teama de oameni..de trecut...de viitor...de circumstante...de incercari...de diavoli...de moarte..pentru ca Il cunoaste pe Dumnezeu..pe Cel Viu in vecii vecilor....si se cunoaste pe sine ca cel iubit de Dumnezeu, si daca in noi se salasluieste constientizarea dragostei lui Dumnezeu...frica trebuie sa ne paraseasca...caci cele doua nu coexista..Sa fie "treaz"...si sa ia aminte la sfatul ap. Ioan..:Prea iubitilor, sa nu dati crezare oricarui duh; ci sa cercetati duhurile, daca sint dela Dumnezeu; caci in lume au iesit multi prooroci mincinosi"(1Ioan 4:1)
Sa caute sa traiasca si el/ea...cum a trait Hristos...caci numele de crestin am inteles ca se traduce "acela care il urmeaza pe Hristos"...si sa stie..ca ceea ce la om este cu neputinta...este cu putinta la Dumnezeu