|
#271
|
|||
|
|||
Evanghelia zilei: nedreptatile neamului lui Israel
"Vai vouă, cărturarilor si fariseilor fătarnici! Că ziditi mormintele proorocilor si împodobiti pe ale dreptilor, si ziceti: <<De am fi fost noi în zilele părintilor nostri, n-am fi fost părtasi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor>>. Astfel, dar, mărturisiti voi însivă că sunteți fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceti măsura părintilor vostri! Serpi, pui de vipere, cum veti scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci si întelepti si cărturari; dintre ei veti ucide si veti răstigni; dintre ei veti biciui în sinagogi si-i veti urmări din cetate în cetate, ca să cadă asupra voastră tot sângele dreptilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ati ucis între templu si altar. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si cu pietre ucizi pe cei trimisi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ati voit. Iată, casa voastră vi se lasă pustie; căci vă zic vouă: <<De acum nu Mă veti mai vedea, până când nu veti zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului>>." (Matei 23, 29-39) |
#272
|
||||
|
||||
Evanghelia zilei: Cine va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui Iisus a spus: "Dar cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui. si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata lumea spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul. Deci, cand veti vedea uraciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stand in locul cel sfant - cine citeste sa inteleaga - atunci cei din Iudeea sa fuga in munti. Cel ce va fi pe casa sa nu se coboare, ca sa-si ia lucrurile din casa. Iar cel ce va fi in tarina sa nu se intoarca inapoi, ca sa-si ia haina. Vai de cele insarcinate si de cele ce vor alapta in zilele acelea! Rugati-va ca sa nu fie fuga voastra iarna, nici sambata. Caci va fi atunci stramtorare mare, cum n-a fost de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi. si de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scapa nici un trup, dar pentru cei alesi se vor scurta acele zile. Atunci, de va va zice cineva: «Iata, Mesia este aici sau dincolo, sa nu-l credeti». Caci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi. Iata, v-am spus de mai inainte. Deci, de va vor zice voua: «Iata este in pustie», sa nu iesiti; «iata este in camari», sa nu credeti. Caci, precum fulgerul iese de la rasarit si se arata pana la apus, asa va fi si venirea Fiului Omului. Caci unde va fi starvul, acolo se vor aduna vulturii". (Matei 24, 13-28) |
#273
|
|||
|
|||
aici nu ma incumat sa discut ca e mult prea duhovnicesc shi adanc shi trist cand vine gLumea gLumii de se introneaza la loc sfant prin fiul pacatului... vai de copii shi tineri in ziua de azi shi de maine shi saptamana viitoare shi luna asta shi anul asta shi anii ashtia...
sa traieshti duhovniceshte ca shi cum nu ai mai prinde noaptea asta, ca shi cum pana seara ai muri shi urmeaza sa dai socoteala pentru mantuirea ta, pentru cat tzi-ai apropiat mantuirea, pentru cat de sincer shi cinstit shi nefatzarnic eshti, asha ceva ne invatza sf Antonie cel Mare, parintele monahilor creshtini caci era prevazut shi in vechiul testament monahismul caci nazareii erau un fel de monahi: sfântul Ioan Botezatorul si Înaintemergatorul Domnului, cel mai mare dintre profeti, glasul care striga în pustie "gatiti calea Domnului", de pe un site: "Cunostinta cea bunã si lucrãtoare se naste prin înfrânare si iubire (Sf. Maxim Mãrturisitorul). Nu-i nimic mai bun decât sa-ti cunosti neputinta si necunostinta (Sf. Petru Damaschin). Om este acela care se cunoaste pe sine (Avva Pimen). Se cunoaste pe sine însusi îndeosebi acela care se socoteste pe sine nimic (Sf. Ioan Hrisostom). Nu e nimic mai usor decât sã te înseli pe tine nsuti si, înfumurându-te cu slavã desartã, sã te socotesti cã esti ceva, fiind nimic (Sf. Grigorie Teologul). Vrei sa-l cunosti pe Dumnezeu? Cunoaste-te mai întâi pe tine însuti (Avva Evagrie Ponticul). Cel ce s-a învrednicit sã se vadã pe sine este mai presus de cel ce s-a învrednicit sã vadã îngeri (Sf. Isaac Sirul). Cine cunoaste pe Dumnezeu si se cunoaste pe sine nu învinuieste pe nimeni pentru pãcatele sale (Sf. Antonie cel Mare). Calea spre cunostintã este neprihãnirea si smerenia, fãrã de care nimeni nu va vedea pe Domnul (Cuviosul Isihie Sinaitul). Cunostinta sporeste pe mãsurã ce fiecare se preface, intrând în unire cu harul îndumnezeitor. Într-o persoanã desãvârsitã nu va mai rãmâne loc pentru "inconstient". Totul va fi pãtruns de lumina dumnezeiascã (Sf. Simeon Noul Teolog). Una este cunoasterea lucrurilor si alta cunoasterea adevãrului. Pe câtã diferentã este între soare si lunã, pe atâta e mai folositoare a doua decât prima (Sf. Marcu Ascetul). Asa cum o albinã înteleaptã culege mierea din flori, astfel si tu, prin lecturã bunã, dobândeste-ti leac pentru suflet (Sf. Efrem Sirul). Inima curatã aduce mintea în stare de a cunoaste pe Dumnezeu. Curãtia inimii este temeiul cunostintei noastre duhovnicesti (Sf. Simeon Noul Teolog). Nu putem ajunge la adevãrata cunostintã, câtã vreme patima curviei zãboveste în ascunzisurile sufletului (Sf. Simeon Noul Teolog). Pe cel ce se mândreste cu cunostintã, judecata cea dreaptã îl va pãrãsi (Sf. Maxim Mãrturisitorul). Calea spre cunostintã este smerenia (Sf. Maxim Mãrturisitorul). Necunoasterea este o orbire de bunãvointã a sufletului (Sf. Antonie cel Mare). O bunã nestiintã este mai bunã decât o rea stiintã (Sf. Ioan Hrisostom). Cel care crede cã stie tot nu are dragoste (Sf. Maxim Mãrturisitorul). Rãul se naste din nestiintã, iar binele care mântuieste sufletul este cunoasterea lui Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare). Cu cât se îngrijeste omul mai mult de cunostinta celor vãzute numai prin simtire, cu atât îsi strânge mai tare în jurul sãu nestiinta de Dumnezeu (Sf. Maxim Mãrturisitorul). Atâta timp cât nu ne eliberãm de lucrurile din afarã de Dumnezeu, nu putem sã primim în noi cunostinta lui Dumnezeu (Sf. Vasile cel Mare). Cunostinta lui Hristos ne vine prin curãtia sufleteascã (Sf. Maxim Mãrturisitorul). Dacã esti iubitor de învãtãturã, fã-te iubitor si de ostenealã. Cãci simpla cunostintã îngâmfã pe om (Sf. Marcu Ascetul). Zidirea ne duce ca de mânã la cunoasterea lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom). Din nestiintã se naste rãul, si sufletul, necunoscând pe Dumnezeu si binele, va iubi pãcatul si-l va înfãptui (Sf. Antonie cel Mare). Nu te lenevi sã aduni cele folositoare din citit (Sf. Nil Sinaitul). Bun este numai omul care-L cunoaste pe Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare). Nu este cu putintã a-L cunoaste pe Dumnezeu fãrã credintã (Sf. Ioan Hrisostom). Mãrãcinii rãutãtii si nestiintei împiedicã cunostinta duhovniceascã (Sf. Maxim Mãrturisitorul). Viata de aici e un somn adânc al nestiintei (Clement Alexandrinul). Cunostinta fãrã faptele care urmeazã din ea nu e singurã, chiar dacã e adevãratã. Cãci fapta este întãrirea oricãrui lucru. Adeseori, din negrija pentru fapte, se întunecã si cunostinta. Cãci lucrurile a cãror împlinire a fost nesocotitã, s-au sters în parte si din amintire. Scriptura de aceea ne îndeamnã sã dobândim cunostinta lui Dumnezeu, ca sã-I slujim Lui cum se cuvine prin fapte (Sf. Marcu Ascetul). Precum trupul, iesind din pântecele maicii, nu poate sã se hrãneascã, fiind încã nedesãvârsit, tot asa si sufletul, când iese din trup, dacã nu si-a agonisit prin bunã vietuire cunostinta de Dumnezeu, nu poate sã se mântuiascã sau sã se uneascã cu Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare). Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii, de care, împãrtãsindu-se, cel curat rãmâne nemuritor (Sf. Talasie Libianul). Sufletul care nu si-a agonisit cunostinta de Dumnezeu nu poate sã se mântuiascã sau sã se uneascã cu Dumnezeu (Sf. Antonie cel Mare)." |
#274
|
||||
|
||||
Evanghelia zilei: Sfantul Ioan Botezatorul -aparator al legii si marturisitor al adevarului. "Si a auzit regele Irod, caci numele lui Iisus se facuse cunoscut, si zicea ca Ioan Botezatorul s-a sculat din morti si de aceea se fac minuni prin el. Altii insa ziceau ca este Ilie si altii ca este prooroc, ca unul din prooroci. Iar Irod, auzind, zicea: «Este Ioan caruia eu am pus sa-i taie capul; el s-a sculat din morti». Caci Irod, trimitand, l-a prins pe Ioan si l-a legat, in temnita, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele sau, pe care o luase de sotie. Caci Ioan ii zicea lui Irod: «Nu-ti este ingaduit sa tii pe femeia fratelui tau». Iar Irodiada il ura si voia sa-l omoare, dar nu putea, caci Irod se temea de Ioan, stiindu-l barbat drept si sfant, si-l ocrotea. si ascultandu-l, multe facea si cu drag il asculta. si fiind o zi cu bun prilej, cand Irod, de ziua sa de nastere, a facut ospat dregatorilor lui, si capeteniilor ostirii, si fruntasilor din Galileea, si fiica Irodiadei, intrand si jucand, a placut lui Irod si celor ce sedeau cu el la masa. Iar regele a zis fetei: «Cere de la mine orice vei voi si iti voi da». si s-a jurat ei: «Orice vei cere de la mine iti voi da, pana la jumatate din regatul meu». si ea, iesind, a zis mamei sale: «Ce sa cer?». Iar Irodiada i-a zis: «Capul lui Ioan Botezatorul». si intrand indata, cu graba, la rege, i-a cerut, zicand: Vreau sa-mi dai indata, pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul. si regele s-a mahnit adanc, dar pentru juramant si pentru cei ce sedeau cu el la masa, n-a voit s-o intristeze. si indata trimitand regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. si acela, mergand, i-a taiat capul in temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. si auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant. si s-au adunat apostolii la Iisus si I-au spus Lui toate cate au facut si au invatat." (Marcu 6, 14-30) |
#275
|
|||
|
|||
Evanghelia zilei: Ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta.
"Si s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L si zicând: <<Se cuvine, oare, omului să-si lase femeia sa, pentru orice pricină>>? Răspunzând, El a zis: <<N-ati citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat si femeie>>? Si a zis: <<Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amândoi un trup. Asa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă>>. Ei I-au zis Lui: <<Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărtire si să o lase>>? El le-a zis: <<Pentru învârtosarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsati pe femeile voastre, dar din început nu a fost asa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, si se va însura cu alta, săvârseste adulter; si cine s-a însurat cu cea lăsată săvârseste adulter>>. Ucenicii I-au zis: <<Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare>>. Iar El le-a zis: <<Nu toti pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s-au născut asa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, si sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei însisi, pentru împărătia cerurilor. Cine poate întelege să înteleagă>>." (Matei 19, 3-12) |
#276
|
|||
|
|||
pentru cei care n-ati ajuns azi la biserica, uitati aici o bucatica din Sf. Liturghie:
http://video.crestinortodox.ro/Sfanta_Liturghie_la_Biserica_Sfantul_Grigorie_Pala ma_Politehnica-20000162.html si Evanghelia Duminicii a XI-a dupa Rusalii: Pilda datornicului nemilostiv 23. De aceea, asemănatu-s-a împărătia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. 24. Si, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti. 25. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el si femeia si copii si pe toate câte le are, ca să se plătească. 26. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieste-mă si-ti voi plăti tie tot. 27. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. 28. Dar, iesind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o sută de dinari. Si punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteste-mi ce esti dator. 29. Deci, căzând cel ce era slugă ca si el, îl ruga zicând: Îngăduieste-mă si îti voi plăti. 30. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. 31. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte si, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. 32. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ti-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. 33. Nu se cădea, oare, ca si tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum si eu am avut milă de tine? 34. Si mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. 35. Tot asa si Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veti ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre. (Matei 18, 23-35) |
#277
|
||||
|
||||
Nemarginit este Dumnezeu in iubirea Sa fata de om. De foarte multe ori se aseamna cu un om. O Doamne, ce pilda de iertare ne-ai dat iar noi cu ochii mintii, intunecati de patinimi, nu intelegem.
|
#278
|
||||
|
||||
Citat:
|
#279
|
|||
|
|||
ce sa mai zic aicea? poi e foarte intzelept faptul, explicatzia a ce inseamna aia sluga vicleana, viclenia... fatzarnicia tanguielii sau interesul lingushitor... sluga-lingau, sluga-vicleana, ce repede a "uitat" ca el a fost iertat de datoria uriashe. Pe aproapele sau, sluga ca shi el ce-i datora doar 100 de dinari l-a tarat shi l-a bagat in iad, la pushcarie, in temnitza... asha se intampla shi cu neajunsurile aproapelui, pe alea nu le treci cu vederea shi le scotzi in evidentza cu rautate shi le corectezi cu mustrare rea shi bataie chiar, deshi neajunsurile tale sunt de mii de ori mai mari. Iertarea nu se poate viclenii shi lingushi caci o patzeshti shi-l manii pe Dumnezeu care dandu-te chinuitorilor vei plati prin chinuri grele toate datoriile pe care le ai catre totzi shi catre Dumnezeu...
Nu se cadea oare sa faci shi tu binele care tzi s-a facut tzie pentru rugaciunea ta? mai ales ca datoria aproapelui catre tine era nesemnificativa... Deci Imparatzia Cerurilor este o lucrare a iertarii shi dreptatzii, urmand milostivirea shi dragostea Lui Dumnezeu... Sluga vicleana, lingaul, l-a rugat, a jucat perfect rolul, parea ca il roaga pe stapan ca el sa fie iertat dar cand a venit sa joace rolul stapanului atunci el n-a catadicsit sa faca asemenea cu aproapele sau, cu un datornic ci s-a crezut un altfel de stapan acuma, aratand ca marinimia Stapanului este o prostie, deci ca nu trebuie sa iertzi datoria, s-a crezut chiar ca odata ce i-au fost iertate lui toate, la randul lui nu mai este nicimacar dator moral sa-shi aminteasca binele ce i s-a facut lui, shi ca el nu trebuie sa mai fie sensibil la durerea altora cum au fost altzii la durerea lui, nu trebuie sa se milostiveasca shi el ci dincontra, shi a priceput shi a dedus ca pe viitor el nu trebuie sa mai ajunga in situatzia negativa dar nu pe calea cea buna, sa nu mai ajunga sa n-aiba cu ce plati shi atunci ca sa nu aiba parte de rushine shi umilintza shi a inceput sa devina avar shi chitzibushar, zgarcit shi rau, ca sa nu mai ajunga in situatzia de a cere de la vecina lui furnica, fiindca nu-i da niciodata shi-apoi umple lumea toata, deci l-a urat pe stapan ca a trebuit sa se roage de El, l-a urat shi a crezut ca asha trebuia sa faca ca sa n-ajunga la situatzia respectiva, sa fie necrutzator, rau, egoist, zgarcit shi viclean... cine l-a invatzat asha ceva ca doar Stapanul l-a invatzat iertandu-l ca shi el sa ierte la randul sau... pentru ce shi cine l-a invatzat sa se comporte pe dos? cine i-a invartoshat inima? iar Stapanul a facut atunci asha cum facuse shi el... cu ce masura masori shi cu ce masura judeci shi cum osandeshti asha vei fi osandit... deci alegandu-shi masura cum se plateshte datoria asha a fost pus s-o plateasca din moment ce pe Stapan nu l-a crezut urmandu-L, deci daca asha a dorit shi a facut, atunci asha a primit shi el... ???:(:( |
#280
|
|||
|
|||
Evanghelia zilei: Inceputul activitatii publice a lui Iisus
"Si a venit în Nazaret, unde fusese crescut, si, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă si S-a sculat să citească. Si I s-a dat cartea proorocului Isaia. Si, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiti cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea si celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsati, si să vestesc anul plăcut Domnului". Si închizând cartea si dând-o slujitorului, a sezut, iar ochii tuturor erau atintiti asupra Lui. Si El a început a zice către ei: <<Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre>>. Si toti Îl încuviintau si se mirau de cuvintele harului care ieseau din gura Lui si ziceau: <<Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif>>?" (Luca 4, 16-22) |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Luca 13 Versetul 21 | Fratziorul | Din Noul Testament | 14 | 11.11.2009 22:28:37 |
Versetul care ne invata sa ne smerim | cristiboss56 | Despre Sfanta Scriptura | 7 | 11.11.2009 22:23:38 |
Versetul zilei | Daniela-Iulia | Din Noul Testament | 1 | 13.05.2009 09:22:30 |
|