Facerea, capitolul 1, despre binecuvîntare

[moricone]

Scrie ca Dumnezeu a binecuvîntat fiintele vii din ape si pasarile, si omul. Despre fiintele de pe pamînt nu scrie ca le-a binecuvîntat, nici despre iarba, nici despre copaci.
Are vreo semnificatie particulara faptul ca scrie despre binecuvîntare numai la unele, iar la altele nu scrie?

Va rog sa nu dati interpretari personale sau sa spuneti cum vi se pare sau cum gînditi despre asta.
Eu doresc sa aflu daca parintii Bisericii spun ceva în legatura cu asta sau daca învatatura crestina, valabila pentru toti crestinii, învata ceva despre asta.
Nu doresc sa aflu ce gîndeste fiecare despre asta.

[Va_iubesc]

Daca nu vrei interpretari personale, atunci te invit sa citesti la Sf. Ioan Gura de Aur (exista "Omilii la Facere" in doua volume) sau la Sf. Maxim Marturisitorul.

Lectura buna si cu invatatura,
Elena