Rugaciunea - necesitate sau dorinta?

[Mihnea Dragomir]

Cred ca o solutie pentru cei care nu se pot ruga seara din prea multa oboseala ar putea fi rugaciunea de dimineata.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cred ca o solutie pentru cei care nu se pot ruga seara din prea multa oboseala ar putea fi rugaciunea de dimineata.

:-) O idee foarte bună!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Annyta

:-) O idee foarte bună!

Intotdeauna va exista un "ceva", care sa determine macar amanarea daca nu renuntarea sau chiar aversiunea pentru ceea ce altii considera de departe o "salvare" a sufletului nostru.
Parerea mea este ca nu exista oboseala atat de mare astfel incat sa nu oferim rugaciunii macar 5 minute, pentru cazurile de oboseala mare. Ce inseamna 5 minute de fapt? Mai mult dureaza pauza publicitara, pe care o toleram cu stoicism, pentru a vedea cum se termina filmul, desi... abia mai reusim sa stam treji? "Nu pot sa ma rog!... Sunt prea obosit!! Eventual ma rog... dimineata"... "Nu pot sa ma las de fumat! Cel putin nu acum! Macar atata placere sa mai am si eu!! Dar o sa reununt de... luna viitoare!"... "Nu pot sa tin post astazi, ca n-am nimic in frigider, iar mie mi-e o foame de lup! Data viitoare ma voi ingriji de asta!..." Si tot asa, si tot asa!... De fapt nu facem decat sa ne amagim pe noi insine, fiindca Dumnezeu nu are nevoie nici de rugaciunea noastra, nici de renuntarea la fumat sau alte vicii, nici de postul nostru, ci noi. Murim sufleteste, putin cate putin, pana ne este din ce in ce mai greu sa ne mai apropiem de har. Da, teoretic, toti suntem detinatori de har, doar ca la unii, trairea are alta valoare. Daca omul ar sti ce potential are si ce pierde prin lipsa ostenelilor si "taierea voii"... cred ca ar schimba total modul de a vietui in lume. Dar nu are cum sa inteleaga. Ii mai ajunge la ureche cate un "zvon" pe care nici nu stie daca sa-l creada sau nu, dar oricum nu-l poate "reprezenta mental", fiindca nu-l poate asocia cu nimic din intreaga lui experienta de viata...
Rugaciunea este hrana curata care ne vine direct de la Dumnezeu... E combustibilul "fara poluanti", care ne da energie in tot ceea ce facem si chiar "nu ne lasa" sa nu facem NIMIC!!! Fiindca ne da si harnicie si bun-simt si bucurie de a fi de ajutor...
Toate rugaciunile sunt bune si-si au rostul lor. Totusi, pentru cea de noapte, sfintii parinti spun ca "se deschid cerurile". Oricum, cerurile se deschid si fara rugaciunile noastre, dar noi, daca nu ne ingrijim sa trimitem "bucatica" noastra de rugaciune, cand trece "mesagerul" s-o "ridice", o sa ramanem tare dezamagiti cand vom descoperi la un moment dat ca multe dintre atitudinile noastre, au fost surori cu lenea si delasarea si ca nu prea avem motive sa ne "bucuram" pentru tot ce-am acumulat in vederea vesniciei...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Intotdeauna va exista un "ceva", care sa determine macar amanarea daca nu renuntarea sau chiar aversiunea pentru ceea ce altii considera de departe o "salvare" a sufletului nostru.
Parerea mea este ca nu exista oboseala atat de mare astfel incat sa nu oferim rugaciunii macar 5 minute, pentru cazurile de oboseala mare. Ce inseamna 5 minute de fapt? Mai mult dureaza pauza publicitara, pe care o toleram cu stoicism, pentru a vedea cum se termina filmul, desi... abia mai reusim sa stam treji? "Nu pot sa ma rog!... Sunt prea obosit!! Eventual ma rog... dimineata"... "Nu pot sa ma las de fumat! Cel putin nu acum! Macar atata placere sa mai am si eu!! Dar o sa reununt de... luna viitoare!"... "Nu pot sa tin post astazi, ca n-am nimic in frigider, iar mie mi-e o foame de lup! Data viitoare ma voi ingriji de asta!..." Si tot asa, si tot asa!... De fapt nu facem decat sa ne amagim pe noi insine, fiindca Dumnezeu nu are nevoie nici de rugaciunea noastra, nici de renuntarea la fumat sau alte vicii, nici de postul nostru, ci noi. Murim sufleteste, putin cate putin, pana ne este din ce in ce mai greu sa ne mai apropiem de har. Da, teoretic, toti suntem detinatori de har, doar ca la unii, trairea are alta valoare. Daca omul ar sti ce potential are si ce pierde prin lipsa ostenelilor si "taierea voii"... cred ca ar schimba total modul de a vietui in lume. Dar nu are cum sa inteleaga. Ii mai ajunge la ureche cate un "zvon" pe care nici nu stie daca sa-l creada sau nu, dar oricum nu-l poate "reprezenta mental", fiindca nu-l poate asocia cu nimic din intreaga lui experienta de viata...
Rugaciunea este hrana curata care ne vine direct de la Dumnezeu... E combustibilul "fara poluanti", care ne da energie in tot ceea ce facem si chiar "nu ne lasa" sa nu facem NIMIC!!! Fiindca ne da si harnicie si bun-simt si bucurie de a fi de ajutor...
Toate rugaciunile sunt bune si-si au rostul lor. Totusi, pentru cea de noapte, sfintii parinti spun ca "se deschid cerurile". Oricum, cerurile se deschid si fara rugaciunile noastre, dar noi, daca nu ne ingrijim sa trimitem "bucatica" noastra de rugaciune, cand trece "mesagerul" s-o "ridice", o sa ramanem tare dezamagiti cand vom descoperi la un moment dat ca multe dintre atitudinile noastre, au fost surori cu lenea si delasarea si ca nu prea avem motive sa ne "bucuram" pentru tot ce-am acumulat in vederea vesniciei...

Şi dvs aveţi un punct de vedere de luat în seamă. Să nu ne amăgim cu amânarea. Eu mă gândeam că dacă nu am reuşit să mă rog seara, tot e bine să o fac dimineaţa. Din acest punct de vedere sfatul era bun.
5 min este intr-adevăr puţin, prea puţin pentru a intra în "starea de rugăciune", dar fac şi eu ce pot... de-asta ziceam că uneori mă rog "pe scurt", dar tot mă simt oarecum vinovată.
Mi se întâmplă să mă trezesc noaptea, fără ceas, şi să fiu capabilă să mă rog atunci. Nu am însă un program disciplinat.
Iar observaţia cu televizorul nu mi-o însuşesc :-)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Annyta

Iar observaţia cu televizorul nu mi-o însuşesc :-)

Iarta-ma, te rog! Am luat mesajul ca punct de plecare, nu ca un repros la adresa autorului. Eu m-am adresat tuturor, la modul general, nu cuiva anume in particular. Cine ce face fiecare in culcusul lui, nu e treaba mea. Spuneam doar ca suntem slabi, toti cei care ne pierdem veacul pe acest forum, iar cine crede ca face exceptie, se inseala.
E adevarat ca ne mai straduim sa indreptam lucrurile... macar in viata altora, daca intr-a noastra nu suntem in stare!... Iar asta tot din sentimentul ca... "sa fim utili" celorlalti... ca sa ne invatam noi insine minte!!! Nimeni nu e total lipsit de har; unul se roaga mai mult, altul e mai milostiv, altul sta mai bine cu rabdarea, altul se osteneste pentru semenii lui mai mult decat ii cere societatea... Doar noi facem mereu clasamente, ca si cum am sti ce plan are Dumnezeu cu fiecare. Doar noi avem tendinta sa privim peste umar ca si cum am fi cu ceva mai presus... Nu suntem! Si-apoi... pana in clipa de pe urma, multe se pot schimba!!! Mila tot la Dumnezeu este, ca daca ne asteptam la mila oamenilor, destinatia finala o stim fiecare dintre noi!!!

Mosh-Neagu, nu m-am supărat, am început doar să mă "îndreptăţesc"...

Oare forumul acesta să fie chiar nociv? Nu ar merge şi aici chestia cu măsura şi discernământul? Putem totuşi să vorbim aici şi lucruri cu folos; în viaţa de zi cu zi nu întâlneşti chiar atât de multe oportunităţi şi interlocutori pentru a vorbi despre Dumnezeu, rugăciune, păcat, pocăinţă etc.

[Marius22]

Nu trebuie sa vedem in Dumnezeu un "manager" care a trecut rugaciunea in "fisa postului" fiecaruia dintre noi. Prin urmare rugaciunea nu trebuie sa izvorasca dintr-un sentiment de obligatie, de datorie "contractual-morala".

Atunci cand rugaciunea este obligatie, inceteaza a mai fi (sau nu poate deveni) adoratie. Ceva mai mult despre necesitatea rugaciunii ni se descopera prin realitati precum "hrana", "impartasire de Viata".

,,Un pustnic numeste rugaciunea: "Plugaria sufletului". Potrivita este asemanarea aceasta, de vreme ce numai prin rugaciune indurarea lui Dumnezeu desteleneste sufletele noastre si numai printr-insa milostivirea lui cerescului Parinte roureaza uscaciunea inimilor omenesti si odrasleste, din pamantul lor, lanuri cu bune roade. Despre negraita ei putere si nespusul ei folos, un alt pustnic zice: "Precum vederea este mai mare decat toate simturile, asa si rugaciunea este mai mare decat toate faptele bune", vrand sa spuna prin aceste graiuri ca numai cel ce se roaga poate sa aiba si fapte bune.



Dar, pentru ca rugaciunea ta sa fie rug de foc, ce urca de la pamant la cer, si ca sa auda Domnul Dumnezeu glasul rugaciunii tale in zi si in noapte, la vreme de primejdie si de boala, la lucrul si la neputinta ta, precum si la orice trebuinta, se cuvine sa faci rugaciunea intru acest chip:
Cu lacrimi de pocainta si cu zdrobire de cuget, dupa cuvantul care zice: "Da-mi lacrimi sa ma pocaiesc"";



Cu duhul umilit, cu inima infranta si smerita, asa cum se ruga proorocul David, cantand: "...duhul umilit, inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi";
Cu nebiruita si neobosita nadejde, caci asa spune Mantuitorul: "Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati si primit, si le veti avea" (Mc. 11, 24);



Cu nespurcate buze, adica sa nu ceri lui Dumnezeu cele ce sunt spre raul tau si al aproapelui, fiindca atunci rugaciunea ta se preface intru pacat;
Cu neincetare, dupa porunca Mantuitorului care ne indeamna: "Neincetat va rugati".



Si astfel rugandu-va, se vor da voua toate si se vor umple inimile si casele voastre de untudelemn al bucuriei, de duhovniceasca alifie a vindecarilor, de roua mantuirii vesnice, de grau, de vin si de toate bunatatile cele de pe pamant si cele din ceruri.



Ci sa mai stii si acestea frate: Pentru marile si grelele trebuinte, mergi la biserica si la preotii ei, ca sa se roage pentru tine, caci aceia au plinirea tuturor bucuriilor.''



Sursa:

http://www.credo.ro/rugaciuni.php

Credinta se ridica ca un zid al nadejdii si dragostei,impotriva valurilor raului,cand esti in genunchi, pentru ca impreunarea mainilor in rugaciune il strapunge pe necuratul cu puterea piroanelor Mantuitorului.In tintuiesc in propria lui razvratire fara de pocainta in veci,iar urletul lui de leu turbat in fata pierzaniei fara de scapare ne reaminteste ca respiratia si tanjirea duhului nostru dupa Dumnezeu,adica rugaciunea, ne va elibera prin puterea Lui de Tata iubitor de lanturile singuratatii cu care cel intunecat incearca sa ne smulga din drumul nostru de pelerini prin lume,spre patria cereasca.Luati rugaciunea staruitoare,jertfitoare,smerita si plina de nadejde din viata unui crestin si veti vedea sange de oaie ratacita in coltii lupilor cu ranjetul instrainarii de Dumnezeu pe chip.

Am observat ca acei oamenii care au fost oameni ai rugaciunii au fost si oameni adevarati ai Scripturii pentru ca intre cel ce se roaga cu toata puterea fiintei lui,luptand in fiecare clipa pentru a mai creste in cunoasterea,intelegerea si trairea voii lui Dumnezeu si Cuvantul lui Dumnezeu este stransa legatura dintre litera neimpietrira si trairea ei in Duh.Am convingerea ca o viata de rugaciune pipernicita si care balteste-n formalism si indiferenta nu va trece vreodata nici de primu verset(si cata profunzime dumnezeiasca este-n el)cu intelegerea duhovniceasca cat timp trairea omului nu da vreun semn ca si-ar dori ca Duhul sa castige lupta cu carnea neputincioasa.O concluzie amara,cel putin pentru mine,privind in oglinda persistentei fugi de realitate.

Desi poate suna dureros in constiinta multora dintre noi,un credincios care este un om al rugaciunii este diferit fata de restul pentru ca roadele Duhului Sfant nu apar din pustiu,pamantul din care am plecat si in care ne intoarcemt trebuie udat cu lacrimile pocaintei si luptei pe genunchi pentru ca mica samanta sa rodeasca din neputrezirea lipsei de dragoste in rodirea inaltarii spre voia lui Dumnezeu.Dumnezeu sa dea tuturor copiilor Sai dorinta si putiinta ca fiecare sa strige ,,Tata!"in rugaciune la fel cum copii dvs va strang in brate cand va revad,cu bucuria si inocenta celor imbratisati de Imparatia Cerurilor.