Ferestrele istorice ale Bibliei

[Ioan_Cezar]

Pe una din ferestrele deschise ale istoriei, ale Istoriei Bisericii, se poate vedea şi auzi un cuvânt cutremurător. Zice în cartea citată mai sus, la pag. 149:
"Oriunde veţi merge veţi fi în siguranţă, numai între noi, preoţii, nu."
Aceste cuvinte îi erau adresate Sfântului Ioan Gură de Aur.

Nu e uşor, Pelerinule, să privim prin ferestrele istoriei... Poate tocmai din acest motiv acolo stăpânesc păianjenii, iar nu oamenii...

[forever...]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu o putem curma. Dar Domnul poate. Doar e atotputernic. De ce nu o face ? Uneori a facut-o. Ca in cazul lui Daniel, cel aruncat leilor flamanzi. Sau ca in cazul celor trei tineri aruncati in cuptor. Dar, in cazul Sf Stefan, nu o face. Eu cred ca Dumnezeu ne arata ca poate porunci animalelor, suspendandu-le instinctul in mod supranatural. Poate porunci flacarilor. Dar se abtine de la a porunci oamenilor. Chestie de libertate. El lasa sa creasca si graul, si neghina. Omul singur isi poate folosi libertatea ca sa poata spune "nu" lui Dumnezeu si imparatiei Lui. Facand astfel, omul ajunge mai jos decat fiarele flamande. Mai jos decat holocaustul devorator. Abjectia ucigasilor arhislujitorului lui Dumnezeu este, pana la urma, un tragic exercitiu de libertate.

Există mulţi sfinţi şi sfinte care, aşa cum aflăm din acatistele dedicate lor, au fost supuşi unor torturi care în mod firesc, fără intervenţia divină, ar fi fost aducătoare de moarte. De exemplu Sfântul Pantelimon, Sfântul Haralambie, Sfântul Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sfânta muceniţă Ecaterina...au fost fie traşi pe roată, fie aruncaţi în plumb topit, fie târâţi de cai...dar nu au murit din acestea.
Domnul ne-a dăruit libertatea, chiar şi atunci când o folosim împotriva Adevărului. Dar El îi poate apăra şi salva de la moarte pe aleşii Lui.
Mai avem exemple de asupritori care, văzându-i pe credincioşi suferind chinuri îngrozitoare fără să-şi lepede credinţa, s-au pocăit.
Ar fi un subiect interesant acesta despre libertate. Căci nu ne putem scuza că am fost forţaţi să facem anume lucru. Dar ne trebuie pregătire în cultivarea discernământulu, în lupta împotiva ispitelor... Sau/şi bunul simţ necontaminat de interese absurde, de răutate...

,,Iar bărbaţi cucernici au îngropat pe Ştefan şi au făcut plângere mare pentru el." (Faptele Apostolilor 8.2)

Intrebare: cine erau acei ,,barbati cucernici"?

James DG Dunn (Lightfoot Professor la Universitatea din Durham): ,,Relatarea inmormantarii lui Stefan contine un detaliu interesant:acei oameni cucernici (in greaca ,,eulabeis").Cine erau acesti eulabeis? Cuvantul este folosit in alte situatii in Noul Testament doar cu privire la evrei devotati,devotati cu privire la mersul la Templu (Luca 2.25),in pelerinajele la Ierusalim (FA 2.5) sau in observarea Legii (FA 22.12).Acest cuvant desemneaza evrei diferiti de cei care au luat parte la judecarea lui Stefan sau erau evrei piosi chiar dintre acestia care,cumva,au dorit sa aplice regulile, in cazul lui Stefan regulile inmormantarii din Deut 21.21-23?. De ce nu au fost numiti ,,credinciosi" sau ,,tineri" precum in FA 5.6 si 5.10? Si de ce tocmai ei au facut plangere mare si nu este folosit un termen mai apropiat pentru cei reuniti in comunitatea apostolilor?"

Howard Marshall (Profesor emerit la Universitatea din Aberdeen): ,,Desi era periculos sa faca acest lucru in Biserica existau oameni piosi care erau pregatiti sa-i ofere lui Stefan o inmormantare potrivita.Era normala ingroparea raufacatorilor (nm.Stefan se incadra extrem de usor in acesta categorie din perspectiva celor care l-au judecat si ucis), descoperirile arheologice de la Giv'at ha-Mivtar au demonstrat acest lucru,insa mai tarziu codificarea evreiasca a Legii a interzis acest lucru. Daca acesta interdictie era in vigoare in sec. I bocitorii lansau de fapt un protesta public impotriva executarii lui Stefan si se expuneau unui mare risc.Termenii ,,devotati" sau ,,tematori de Dumnezeu" sunt in general folositi cu referire la evreii piosi, insa mai tarziu si pentru a-l descrie pe Anania ,,barbat temator de Dumnezeu dupa Lege" (FA 22.12)desi el era crestin. Se poate presupune ca si aici se face referire la crestini"

,,Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe." (Tit 1.12)

Intrebare: Despre ce prooroc cretan este vorba?

Donald Guthrie (Director Adjunct si Profesor de Noul Testament la London Bible College ): ,,Apostolul isi sprijina argumentul apeland la remarcile unui respectat critic cretan privind caracterul cretanilor. Versurile citate sunt din Epimenide, un filozof din sec VI-lea, caruia numerosi concetateni ai sai i-au acordat onoruri mitice. Multi scriitori antici (Aristotel, Cicero) il mentioneaza ca pe un profet, de aceea apostolul il citeaza sub acesta binecunoscuta descriere a sa. Exista discutii daca versurile citate ii sunt corect atribuite lui Epimenide, desi multi crestini primari au considerat ca versurile provin dintr-o oda intitulata ,,Despre oracole". Intrucat o parte din citat apare in ,,Imn catre Zeus" de Calimah (cca 270 BC) unii cercetatori ii atribuie lui acesta declaratie. Totusi este foarte posibil ca imnul sa dateze de la o data mai timpurie decat vremea lui Calimah. Deoarece un cretan binecunoscut isi critica propriul popor, apostolul nu poate fi acuzat de severitate in criticile sale. Faptul ca cretanii erau notorii pentru falsitatea lor este confirmat de limba greaca, unde exista un cuvant ,,cretizo" care inseamna ,, a minti". Celelalte elemente care ce formeaza reputatia lor de neinvidiat dau masura voluptatii lor."

,,catre Biserica lui Dumnezeu care este in Corint"(I Corinteni 1.2)

Intrebare:in ce context istoric traiau crestinii din Corint?

Douglas J.Moo (Ph.D Universitatea Saint Andrews-Scotia, Blanchard Professor of New Testament at Wheaton College): ,,Orasul Corint era situat pe istmul care face legatura intre Peloponez si restul Greciei.Amplasarea lui era ideala nu doar pentru ca permitea controlul asupra comertului intre nord si sud, insa intrucat portul Lechaeum se afla la doi kilometrii si jumatate mai spre nord iar Chencrea (Romani 16.1) la numai 11 km si ceva spre est, in golful Saronic, Corintul era in acelasi timp o fasie de uscat indispensabila care lega estul de vest. Vechiul si instaritul oras Corint fusese distrus complet de romani in 146 i.Hr iar locuitorii sai au fost ucisi sau vanduti ca sclavi. Puterea romana s-a asigurat de respectarea restrictiilor cu privire la reconstructia acestuia.Totusi, un secol mai tarziu, Iulius Caesar a ridicat orasul din temelii,de data aceasta ca o colonie romana, iar in anul 29 i.Hr aceasta a fost cetatea de resedinta a unui proconsul si capitala provinciei senatoriale Ahaia.Noua cetate a fost populata cu oameni proveniti din diverse parti ale imperiului, multi dintre ei fiind veterani de razboi romani.Potrivit relatarii lui Strabon altii erau sclavi eliberati, al caror statut era putin mai ridicat decat cel al sclavilor obisnuiti.

Printre noii locuitori se numarau cu siguranta si evrei (s-a descoperit o inscriptie deteriorata pe care erau scrise cuvintele ,,Sinagoga evreilor", confirmand cele scrise in FA 18.1,4).In noul Corint locuiau si unii greci ,poate chiar in numar destul de mare;dar romanii dominau scena sociala cu legile, cultura si religia lor. Mare parte din imperiu fusese elenizat insa astfel ca limba oficiala era greaca si, mai mult,numeroase legaturi-religioase, filozofice, culturale-cu restul peninsulei grecesti au fost restabilite intr-un timp scurt. Din Asia si Egipt au patruns religiile misterelor. Pentru ca in noul Corint nu exista o aristocratie funciara a aparut o aristocratie a comertului.In mod inevitabil saracii erau dispretuiti sau ignorati. Vechiul Corint avea o reputatie atat de proasta incat ,, a corintiza" era sinonim cu ,,a comite adulter" iar intelesul sintagmei ,,fata corinteana" era sinonim cu ,,prostituata". Din vechiul oras s-au pastrat pana in zilele noastre niste reprezentari in lut ale organelor genitale umane, folosite in inchinare. Ele erau oferite lui Asclepius, zeul vindecarii, in speranta ca daca aceea parte a corpului suferea de o boala venerica ea va fi vindecata. Chiar daca descrierea pe care Strabon o face celor o mie de prostituate de la Templul Afroditei din vechiul oras ar putea fi exagerata situatia trebuie sa fi fost suficient de rea incat sa creeze o asemenea reputatie".

Intr-o alta descrie se mai precizeaza si alte aspecte: unul dintre proconsulii romani ai Ahaiei a fost Lucius Junius Galion, fratele filozofului Seneca; se estimeaza o populatie a orasului de 250.000 oameni liberi si 400.000 de sclavi; corintenii aveau o metoda ingenioasa(un dig rutier din piatra numit Diolkos) de a transporta corabiile pe uscat,intre cele doua porturi,operatiune ce permitea evitarea unei calatorii periculoase in jurul Peloponezului; o mare parte dintre locuitori erau muncitori sezonieri care traiau in saracie; mare parte dintre crestini proveneau din patura saraca in cetatea-port ce se dezvolta rapid datorita comertului.Aceasta divizare sociala s-a resimtit inclusiv in cadrul adunarilor crestine (vezi I Corinteni 11.17-21) unde cei cu posibilitati si atasati de mentalitatea orasului nu ezitau sa aduca cu ei aceleasi discriminari economico-sociale iar adunarea crestina, in formare la acel moment,era in pericol de a fi divizata pe criterii pe care Apostolul Pavel le-a incriminat in mod direct,sesizand pericolul.

,,Acolo se afla fantana lui Iacov. Iisus,ostenit de calatorie, sedea langa fantana. Eram cam pe la ceasul al saselea." (Ioan 4.6)

Intrebare: ce stim despre fantana lui Iacov?

Raspunsuri: Rudolf Schnackenburg (Profesor de teologie a Noului Testament la Universitatea din Wurzburg): ,,Fantana lui Iacov, care inca poate fi vazuta si astazi in acelasi loc unde a fost aratata primilor pelerini, este, fara indoiala adevarata, desi nu este mentionata in Vechiul Testament. Este o lucrare frumoasa, cu un put cilindric de doi metri diametru si 32 de metri adancime, sapata in stanca si alimentata cu apa din subteran, asemenea fantanii lui Isaac din Geneza 26.19) zidita in partea de sus. Exista doua deschizaturi prin care poate cobora galeata iar apa se afla aproape de fundul putului".

Rene Kieffer (Profesor de exegeza a Noului Testament la Universitatea din Uppsala): ,,Aflata intr-o vale plina de semnificatii istorice, intre muntii Garizim si Ebal, fantana era cel mai probabil alimentata de o sursa de apa curgatoare.Era acoperita cu o lespede de piatra si desi in VT sunt mentionate mai multe fantani nici una nu este mentionata drept ,,fantana lui Iacov".Totusi Iacov a intalnit-o pe Rachel la o fantana.In targumul Pseudo-Jonathan fantana este considerata un dar de la Dumnezeu,iar in Manuscrisele de la Marea Moarta fantana era un simbol pentru Legea data de Dumnezeu lui Israel.Philo din Alexandria considera imaginea fantanii drept un simbol al intelepciunii".

Mai multe despre istoricul regiunii puteti citi aici