Intrebare despre milostenie

[adam000]

În prealabil postat de Miha-anca

Cred ca formularea corecta a intrebarii puse de initiatoarea topicului este alta, si anume: Cât poate da omul? Poate da si cand nu are?

Iar eu te intreb pe tine altceva: poate vreodata spune omul ca nu are nimic de dat? Chiar nimic?

Chiar daca un om nu are bani, poate da altceva: o rugaciune, recunoastere, rabdarea de a-l asculta si mangaia pe celalalt, etc. Pentru toate acestea nu trebuie bani - sint enorm de multe lucruri pt care nu trebuie bani si care ii pot ajuta pe ceilalti! Cred ca mai destept si mai constructiv ar fi pe acest topic sa facem impreuna o lista de astfel de lucruri (fiecare s-ar gandi la altceva cu care i-ar imbogati pe ceilalti)

TOATE aceste lucruri pe care le avem de la Dumnezeu ca si calitati ale noastre reprezinta o mare bogatie pe care ne-a dat-o Dumnezeu si pe care sintem datori sa ne-o inmultim (acesta bogatie, acesti talanti dati de Dumnezeu) si sa o dam saracilor! Adica celor lipsiti in aceste calitati.
Chiar daca nu ai bani, poate ai altceva: de exemplu poate ca tu ai rabdare. Daca tu ai rabdare si aproapele tau nu are, atunci da-i tu (cel bogat in rabdare), din rabdarea ta, da-i lui, celui ce nu are rabdare (celui sarac in rabdare) !
Si tot asa... imparte toata bogatia calitatilor tale cu cei saraci, cu cei lipsiti in aceste calitati! Nu poti sa spui ca daca nu ai bani, sau ca celalalt este mai bogat in bani decat tine, nu poti sa spui ca nu ai nimic de oferit ca milostenie - poate esti mult mai bogat in calitati decat celalalt, calitati cu care poti face multa milostenie celor lipsiti de ele.

[Florinvs]

Aici poate cel mai important aspect ar fi ca atunci cand ajuti pe cineva- spiritual sau material- sa o faci din tot sufletul si fara sa-ti para rau!
Adica mai degraba dau un 10 lei sa zicem cuiva care chiar are nevoie si i dau fara sa-mi para rau, decat sa dau 100 de lei si apoi sa-mi para rau!
Si un alt aspect: milostenia nu trebuie sa fie facuta pentru a incuraja nemunca si lenea (de exemplul daca vezi un barbat solid, in putere care prefera sa cerseasca decat sa vina la munca campului o zi chiar daca il platesti pentru treaba asta, atunci nu cred ca ar fi bine sa-i dau bani pe strada), ci pentru a-i ajuta pe cei care realmente vor sa munceasca si ori nu au unde, ori nu pot din motive medicale!

[adam000]

În prealabil postat de Florinvs

Aici poate cel mai important aspect ar fi ca atunci cand ajuti pe cineva- spiritual sau material- sa o faci din tot sufletul si fara sa-ti para rau!
Adica mai degraba dau un 10 lei sa zicem cuiva care chiar are nevoie si i dau fara sa-mi para rau, decat sa dau 100 de lei si apoi sa-mi para rau!

Adica parca ai spune: sa ajuti "in limita stocului de dragoste disponibil" :-)

În prealabil postat de adam000

Iar eu te intreb pe tine altceva: poate vreodata spune omul ca nu are nimic de dat? Chiar nimic?

Chiar daca un om nu are bani, poate da altceva: o rugaciune, recunoastere, rabdarea de a-l asculta si mangaia pe celalalt, etc. Pentru toate acestea nu trebuie bani - sint enorm de multe lucruri pt care nu trebuie bani si care ii pot ajuta pe ceilalti! Cred ca mai destept si mai constructiv ar fi pe acest topic sa facem impreuna o lista de astfel de lucruri (fiecare s-ar gandi la altceva cu care i-ar imbogati pe ceilalti)

TOATE aceste lucruri pe care le avem de la Dumnezeu ca si calitati ale noastre reprezinta o mare bogatie pe care ne-a dat-o Dumnezeu si pe care sintem datori sa ne-o inmultim (acesta bogatie, acesti talanti dati de Dumnezeu) si sa o dam saracilor! Adica celor lipsiti in aceste calitati.
Chiar daca nu ai bani, poate ai altceva: de exemplu poate ca tu ai rabdare. Daca tu ai rabdare si aproapele tau nu are, atunci da-i tu (cel bogat in rabdare), din rabdarea ta, da-i lui, celui ce nu are rabdare (celui sarac in rabdare) !
Si tot asa... imparte toata bogatia calitatilor tale cu cei saraci, cu cei lipsiti in aceste calitati! Nu poti sa spui ca daca nu ai bani, sau ca celalalt este mai bogat in bani decat tine, nu poti sa spui ca nu ai nimic de oferit ca milostenie - poate esti mult mai bogat in calitati decat celalalt, calitati cu care poti face multa milostenie celor lipsiti de ele.

Cu siguranta ai dreptate, ca putem da si altceva decat bani. Din pacate insa, dam tot peste oameni, care au nevoie de ajutor material, caci se stie ce multi cauta de lucru si nu gasesc.
Ca sa le dau altora din calitatile mele, trebuie mai intai sa le am... si cam duc lipsa si eu. Dar o vorba buna, un sfat daca mi se cere, sau o mana de ajutor.... asta oricand!
Nu intamplator am dat exemplul cu Sf. Ilie, care ca pe mine, una, m-a impresionat f profund. Acest exemplu, in fapt al vaduvei sarace, Sarepta Sidonului, care ii da ULTIMA mancare din casa ei Sfantului Ilie, pe care il stia ca e prooroc si ca lui i se datoreaza seceta prelungita si foametea din tara ei, este masura milosteniei pe care trebuie sa o facem. Sa nu dam unuia care are, dar daca intalnim un om cu adevarat sarac, sa ii dam in asa fel, incat acesta sa simta ca a fost miluit. Si atunci tot ce dam, se intoarce, caci Dumnezeu nu ramane dator.

Poate e cazul sa gandim altfel despre noi: sa nu mai zicem ca suntem saraci, ci bogati. Iar bogatia noastra consta in primul rand in credinta in Dumnezeu. Restul le rezolva El pentru noi.

[Yasmina]

Pana una,alta observ ca userul care a initiat acest topic,a fost bannat!

În prealabil postat de Yasmina

Pana una,alta observ ca userul care a initiat acest topic,a fost bannat!

Nu-i nimic! De aceea tot putem discuta pe aceasta tema. Sunt multe de spus.

[Florinvs]

În prealabil postat de adam000

Adica parca ai spune: sa ajuti "in limita stocului de dragoste disponibil" :-)

Am vrut sa spun in limita a ceea ce e omeneste posibil.

[adam000]

În prealabil postat de Miha-anca

Cu siguranta ai dreptate, ca putem da si altceva decat bani. Din pacate insa, dam tot peste oameni, care au nevoie de ajutor material, caci se stie ce multi cauta de lucru si nu gasesc.

Uneori oamenii, vazand lipsa de dragoste, egoismul si dorinta de a-i folosi ca pe obioecte din partea semenilor lor, ajung sa creada ca nu merita (nu merita sa aiba un servici bun, nu merita sa fie iubiti, nu merita sa gaseasca de lucru, etc - le intra lor in cap ca "nu merita"). Si astfel ceva din psihicul / (sufletul?) lor ajunge sa fie amputat de patimile semenilor in timp (de aceea se spune ca o patima / un pacat al unuia strica armonia intregii creatii - se intinde pina unde cel ce pacatuieste / face/gandeste rau nici nu isi inchipuie) - iar acesti oameni ajung ca daca ei nu mai cred ca merita, nici nu se mai lupta, nici nu se mai straduie, parca sint paralizati. Au vointa dar nu sint capabili sa si-o puna in aplicare pt ca au convingerea interioara ca nu se va intimpla nimic bun, ca o sa fie franti de egoismul/patimile celor din jur, asa cum de atatea ori li s-a intimplat. E ca un cerc vicios, o deznadejde ca o credinta a lor care ajunge sa li se implineasca, astfel intarindu-le deznadejdea / crediinta in rau.
Acest gen de oameni poate ca ii intalnesti fara servici si deznadajduiti. Dar nu de bani au ei nevoie ca sa iasa din acel cerc vicios, ci de vindecarea sufletului lor (prin dragostea ocrotitoare si incurajarea din partea semenilor - ca sa vada ca nu sint folositi si nu toti oamenii le dau in cap) - iar in aceasta priviinta calitatile de care este nevoie pt a-i ajuta, nu au nimic de-a face cu banii.

În prealabil postat de Miha-anca

Ca sa le dau altora din calitatile mele, trebuie mai intai sa le am... si cam duc lipsa si eu. Dar o vorba buna, un sfat daca mi se cere, sau o mana de ajutor.... asta oricand!

Este minunat sa oferi tot ce identifici in tine ca poti oferi! Toate le ai de la Dumnezeu! Este bogatia pe care ti-a dat-o El! Inmulteste-o straduindu-te si rugandu-l pe El sa te miluiasca si sa te ajute!
Iar partea cea mai frumoasa este ca stradania noastra de a ne apropia de Dumnezeu si rugaciunea, de fapt ele ne imbogatesc, pt ca acele calitati care sint roada Duhului (bunatatea, blandetea, indelunga rabdare, pacea, etc) de la Dumnezeu vin, prin stradania noastra spre ele, stradania de a implini poruncile si rugaciune.

[Mariatwix]

Multumesc pentru raspunsuri. Ma bucur ca intr-un fel raspunsurile voastre au fost in acord cu ceea ce simteam eu.
Chiar voi cauta cartea lui Gala Galaction. Spre rusinea mea, nu stiam mare lucru nici despre el, nici despre opera lui. Il stiam ca autor de texte de manual de clasa a 8-a (pe vremea mea se dadea examen de admitere la liceu si mi-a cazut nuvela lui la romana). E momentul sa indrept lucrurile, cred.

În prealabil postat de adam000

Uneori oamenii, vazand lipsa de dragoste, egoismul si dorinta de a-i folosi ca pe obioecte din partea semenilor lor, ajung sa creada ca nu merita (nu merita sa aiba un servici bun, nu merita sa fie iubiti, nu merita sa gaseasca de lucru, etc - le intra lor in cap ca "nu merita"). Si astfel ceva din psihicul / (sufletul?) lor ajunge sa fie amputat de patimile semenilor in timp (de aceea se spune ca o patima / un pacat al unuia strica armonia intregii creatii - se intinde pina unde cel ce pacatuieste / face/gandeste rau nici nu isi inchipuie) - iar acesti oameni ajung ca daca ei nu mai cred ca merita, nici nu se mai lupta, nici nu se mai straduie, parca sint paralizati. Au vointa dar nu sint capabili sa si-o puna in aplicare pt ca au convingerea interioara ca nu se va intimpla nimic bun, ca o sa fie franti de egoismul/patimile celor din jur, asa cum de atatea ori li s-a intimplat. E ca un cerc vicios, o deznadejde ca o credinta a lor care ajunge sa li se implineasca, astfel intarindu-le deznadejdea / crediinta in rau.
Acest gen de oameni poate ca ii intalnesti fara servici si deznadajduiti. Dar nu de bani au ei nevoie ca sa iasa din acel cerc vicios, ci de vindecarea sufletului lor (prin dragostea ocrotitoare si incurajarea din partea semenilor - ca sa vada ca nu sint folositi si nu toti oamenii le dau in cap) - iar in aceasta priviinta calitatile de care este nevoie pt a-i ajuta, nu au nimic de-a face cu banii.



Este minunat sa oferi tot ce identifici in tine ca poti oferi! Toate le ai de la Dumnezeu! Este bogatia pe care ti-a dat-o El! Inmulteste-o straduindu-te si rugandu-l pe El sa te miluiasca si sa te ajute!
Iar partea cea mai frumoasa este ca stradania noastra de a ne apropia de Dumnezeu si rugaciunea, de fapt ele ne imbogatesc, pt ca acele calitati care sint roada Duhului (bunatatea, blandetea, indelunga rabdare, pacea, etc) de la Dumnezeu vin, prin stradania noastra spre ele, stradania de a implini poruncile si rugaciune.

Si ce te faci cu acestia, care nu au prea mare vointa, dar nu au nici scoala, sunt bolnavi, au copii, nu au de lucru, dar au facturi de platit, caci tot omul consuma, chiar daca putin, curent electric.
Acestor oameni trebuie sa le dai bani, caci copiii merg la scoala si nu au de nici unele; sa le dai exemplu, caci curtea in care stau se poate cu putin efort din partea lor si rasaduri, seminte, pomi si tufe fructifere din partea celor cu dare de mana, sa se transforme intr-o gradina de zarzavat; si rugaciune, ca in disperarea lor sa reziste si sa nu isi ia lumea in cap.