Tristetea se vindeca prin rugaciune.

[Bautar]

Sun incepatoare pe forum si indraznesc si eu sa postez.Sper ca nu gresesc,si daca am gresit cer iertare.
''Nu ma rog, Dumnezeu nu ma asculta''! Am ramas inmarmurita cateva secunde la auzul acestor cuvinte. Nu intotdeauna Dumnezeu raspunde cum vrem noi. Si asta, din multe motive: fie suntem nevrednici de intalnirea cu Dumnezeu si de ceea ce am cerut prin rugaciune, fie cerem ceva rau sau inutil, poate daunator, pentru linistea noastra, fie suntem lasati mai multa vreme in rugaciune pentru a intelege rostul rugaciuni si a fi constienti de darul pe care il vom primi mai tarziu.


Cea mai puternica si cea mai cunoscuta rugaciune este "Tatal nostru". Intotdeauna cand astept un raspuns sau nu am liniste ma rog. In lucrarea "Tristeţea şi mâhnirea", am gasit urmatorul citat: "Dumnezeu a pus tristeţea în noi. Dar nu ca să ne facem rău, la vreme şi în situaţii nepotrivite, distrugându-ne astfel sănătatea sufletului şi a trupului, ci ca să dobândim prin ea cât mai mult folos duhovnicesc. De aceea, nu trebuie să ne întristăm atunci când păţim ceva rău(..)". Mi-am dat seama ca daca am rabdarea de a astepta, lucrurile bune si vrednice, vin intotdeauna. Rugaciunea nu are sens decat daca e traita, simtita. Facand fapte bune, sufletul are tihna sa creeze, sa fie in pace cu tot ceea ce ne inconjoara. Poate ca daca ne-am ruga mai mult, energia pozitiva ar creste, s-ar reduce suferinta, s-ar crea un echilibru al universului si s-ar prelungi viata.
Voi dragii mei spunetimi daca am dreptate!
<br><a href="http://www.spicecomments.com/"><img src="http://s338.photobucket.com/albums/n430/spicecomments/christian/00037.jpg" border="0" alt="Christian Comments"></a><br><br><b><a href="http://www.spicecomments.com/">Spicecomments.com - Christian Comments</a></b><br><br>

[icamilin]

[quote=Bautar;165205] Rugaciunea nu are sens decat daca e traita, simtita. Facand fapte bune, sufletul are tihna sa creeze, sa fie in pace cu tot ceea ce ne inconjoara. Poate ca daca ne-am ruga mai mult, energia pozitiva ar creste, s-ar reduce suferinta, s-ar crea un echilibru al universului si s-ar prelungi viata.

Mi-a placut tot mesajul scris de tine. Din punctul meu de vedere, ai perfecta drepatate. Tot ce ai afirmat, pot zice ca le-am simtit efectiv pe pielea mea.
Mi-a trebuit multa vreme sa inteleg ca, energia pozitiva, sau cum spun eu, gandurile bune, sunt foarte importante in viata unui om, care datorita slabei credinte poate pica in deznadejde. Gandind insa pozitiv, bucurandu-ne de implinirea celor mai banale ganduri, dorinte, putem dobandi si impliniri de-o importanta mai substantiala. Gandind negativ, atragem gandurile rele si bineinteles ca nici o dorinta nu ne va fi indeplinita fiindca nu stim si nu avem puterea sa ne rugam si sa credem ca putem fi ajutati. Dintr-o carte de rugaciuni, am invatat ca : " rugaciunea care-i plansa, in a lacrimei parau, te sfinteste si te-nalta, ca sa-l vezi pe Dumnezeu ! " Sa ne rugam din suflet si sa ne punem nadejdea in bunul Dumnezeu, ca ne sare in ajutor atunci cand considera EL ca meritam, dar nu ne paraseste niciodata. Rugaciunea, postul, participarea la Sfanta Liturghie, faptele bune, milostenia sunt cateva din obiectivele fiecarui crestin. Sa ne dam silinta sa le implinim si vom simti binecuvantarea tatalui ceresc. Doamne ajuta-ne!

În prealabil postat de Bautar

Sun incepatoare pe forum si indraznesc si eu sa postez.Sper ca nu gresesc,si daca am gresit cer iertare.
''Nu ma rog, Dumnezeu nu ma asculta''! Am ramas inmarmurita cateva secunde la auzul acestor cuvinte. Nu intotdeauna Dumnezeu raspunde cum vrem noi. Si asta, din multe motive: fie suntem nevrednici de intalnirea cu Dumnezeu si de ceea ce am cerut prin rugaciune, fie cerem ceva rau sau inutil, poate daunator, pentru linistea noastra, fie suntem lasati mai multa vreme in rugaciune pentru a intelege rostul rugaciuni si a fi constienti de darul pe care il vom primi mai tarziu.


Cea mai puternica si cea mai cunoscuta rugaciune este "Tatal nostru". Intotdeauna cand astept un raspuns sau nu am liniste ma rog. In lucrarea "Tristeţea şi mâhnirea", am gasit urmatorul citat: "Dumnezeu a pus tristeţea în noi. Dar nu ca să ne facem rău, la vreme şi în situaţii nepotrivite, distrugându-ne astfel sănătatea sufletului şi a trupului, ci ca să dobândim prin ea cât mai mult folos duhovnicesc. De aceea, nu trebuie să ne întristăm atunci când păţim ceva rău(..)". Mi-am dat seama ca daca am rabdarea de a astepta, lucrurile bune si vrednice, vin intotdeauna. Rugaciunea nu are sens decat daca e traita, simtita. Facand fapte bune, sufletul are tihna sa creeze, sa fie in pace cu tot ceea ce ne inconjoara. Poate ca daca ne-am ruga mai mult, energia pozitiva ar creste, s-ar reduce suferinta, s-ar crea un echilibru al universului si s-ar prelungi viata.
Voi dragii mei spunetimi daca am dreptate!
<br><a href="http://www.spicecomments.com/"><img src="http://s338.photobucket.com/albums/n430/spicecomments/christian/00037.jpg" border="0" alt="Christian Comments"></a><br><br><b><a href="http://www.spicecomments.com/">Spicecomments.com - Christian Comments</a></b><br><br>

Buna
Asa este,DACA avem rabdarea de a astepta,vor veni,dar NUMAI DACA avem rabdarea de a astepta,iar acesta asteptare se poate prelungi,de exemplu si 20/30 de ani.Intrebarea este :avem noi asa multa rabdare ?Rugaciuena nu are sens decit daca e traita,simtita.Si aici ai dreptate,dar CUM sa o traim/simtim ? Am sa va dau un exemplu:stau pe genunchi sa ma rog.Ce se intimpla :Dupa putin timp.ma dor genunchi,atentia mea este IN GENUNCHI,unde simt desconfort.Daca trec peste,simt disconfort la spinare,atentia este la spinare,iar CE MAI RAMINE este la rugaciune,daca mai ramine ceva.Raspunsul la rugaciune VINE INTOTDEAUNA doar daca sintem atenti,si aproape intotdeauna,raspunsul ESTE INGROPAT sub dorintele noastere care sint TOTAL DIFERITE de ceia ce OBTINEM in rugaciune..deh,noi stim mai bine ce avem nevoie,iar ce primim,NU NE PLACE.De ce aceasta diferenta ? Pentru ca SCOPUL sufletului,este TOTAL DIFERIT de scopul nostru.Deci,revenim din nou la ...intr-un om sint 2 oameni..unul vechi si unul nou (in dureri si suferinte se naste chipul lui Christos in om)
... Facand fapte bune, sufletul are tihna sa creeze, sa fie in pace cu tot ceea ce ne inconjoara...Si asta e adevarat,DACA omul vechi este SUPUS si linistit,altfel,NU E POSIBIL.Primele actiuni ale omului,sint sa dobindeasca/acumuleze/siguranta..iar daca acestea sint implinite,este POSIBIL ca sufletul,asa cum ai scris,sa se orienteze spre Dumnezeu.Dar si aici e o intrebare : daca cele urmarite sint dobindite,sufletului mai are ingaduinta,prin omul vechi,sa caute cele ale lui Dumnezeu ? Caci,stiut este ca omul,doar in suferinta ,cauta cele ale lui Dumnezeu,si NU LA BUCURIE.Cine cauta la bucurie,este o raritate in ziua de azi,dar totusi,asemenea oameni exista dar sint rari.
Stiu ca cele postate de mine aici sint dure si nemiloase,dar,daca le-am postat aici,in primul rind,sint nemilos cu mine insumi. PENTRU A-L AFLA PE DUMNEZEU,nu trebuie dobindit ceva DIN AFARA,caci EL este in fiecare om,dar trebuie totusi ceva: Sa se INLATURE ceia ce este gresit in interior,si-apoi,Dumnezeu,se descopera acelui om (vezi..Doamne,Doamne,cit te-am cautat si TU erai in mine,dar eu eram inafara mea).
Mindria,Dorintele,Mania,sint asa de subtil ascunse in om incit omul NU REALIZEAZA ca este ROBIT de acestea,iar omul vechi,este asa de jmecher,incit tot timpul ne face sa credem ca IN AFARA NOASTRA este raul si nu in noi,si acestea NU LE AVEM,practic,sintem pacaliti si nu ne dam seama,si cautam raul in afara noastra.Tot timpul,CEILALTI dar NU NOI.
Si o ultima precizare: Obiceiul de rugaciune,pornind de la A CERE,daca nu devine pe parcurs,ADORATIE/COMUNICARE prin rugaciune,ne-am rugat degeaba.
Amin.

[laraG]

...si aveti toti trei, cei de mai sus, multa drepate.Eu , ca una ce din mila Domnului am ajuns la 66 de ani va marturisesc din experienta multor ani de necazuri si tristeti ca numai prin rugaciune indelungata ,post, marturisire periodica urmata de impartasirea cu Sfintele Taine , am simtit lucrarea Sfantului Duh in suflet si bucuria de nedescris ce mi-a inundat toata fiinta.Grija mare trebuie insa sa avem pentru a ne pastra in aceasta stare, data fiind viata plina de ispite, de tulburari, de nelinisti care vin asupra noastra cu sau fara voia noastra.Nadejdea in Bunul Dumnezeu, in Pronia Sa Divina asupra tuturor celor care doresc sa-L aiba aproape si chiar in inimi si in suflete.Doamne, ajuta-ne!

[costel]

Sfintii Parinti marturisesc ca nu trebuie sa fim tristi atunci cand suntem vorbiti de rau, ci atunci cand vorbim pe cineva de rau. Iar ca sa vorbim nepatimas, e nevoie de rugaciune. Asa ca bine s-a spus ca rugaciunea vindeca tristetea.

[Bautar]

-Rugăciunea este vorbire cu Dumnezeu, în care îi spui cele mai ascunse tristeţi sau cele mai strălucitoare bucurii, în care te plângi Lui pentru o nedreptate sau te rogi ca cei dragi să fie feriţi de orice primejdii; în rugăciune îi spui de cine ţi-e dor şi chemi ajutorul îngerilor pentru cei aflaţi în impas. Lui îi spui toate grijile tale, toate dorinţele şi speranţele, Lui îi vorbeşti ca unui părinte drag şi Atotputernic, ca celui mai bun prieten. Ca un copil care, întorcându-se de la grădiniţă, spune dintr-o răsuflare tot ce a făcut în ziua aceea, tot astfel vino ca un copil în faţa Tatălui Ceresc şi, după ce spui rugăciunea Tatăl Nostru, continuă să vorbeşti cu El, povestindu-i despre tine, cerându-i ajutorul, protecţia şi rugându-L să te înveţe cum să te rogi cu adevărat. Când te rogi şi vorbeşti cu El, nu te mai gândi la nimic altceva, ca şi cum atunci exişti pe lume, doar tu şi Dumnezeu. Fii convins până în adâncul fiinţei tale că El ascultă fiecare rugăciune şi te iubeşte nespus de mult.
-Roagă-te cu adevărat şi cu stăruinţă. Dumnezeu revarsă harul şi pacea unei fericiri cereşti peste sufletul şi peste viaţa celor care se roagă. Rugăciunea nu este o teorie, ci viaţă practică, aducătoare de nesfârşită bucurie, în care ne asemănăm îngerilor şi sfinţilor

[Bautar]

"Daca tu faci un pas catre Dumnezeu ,El face zece catre tine"
NADEJDEA MEA ESTE TATAL,
SCAPAREA MEA ESTE FIUL,
ACOPERAMANTUL MEU DUHUL SFANT
TREIME SFANTA MARIRE TIE.
AMIN.

În prealabil postat de laraG

...si aveti toti trei, cei de mai sus, multa drepate.Eu , ca una ce din mila Domnului am ajuns la 66 de ani va marturisesc din experienta multor ani de necazuri si tristeti ca numai prin rugaciune indelungata ,post, marturisire periodica urmata de impartasirea cu Sfintele Taine , am simtit lucrarea Sfantului Duh in suflet si bucuria de nedescris ce mi-a inundat toata fiinta.Grija mare trebuie insa sa avem pentru a ne pastra in aceasta stare, data fiind viata plina de ispite, de tulburari, de nelinisti care vin asupra noastra cu sau fara voia noastra.Nadejdea in Bunul Dumnezeu, in Pronia Sa Divina asupra tuturor celor care doresc sa-L aiba aproape si chiar in inimi si in suflete.Doamne, ajuta-ne!

Ati rostit in cele scrise de dvs una dintre cele mai MARI si GRELE de indeplinit si...la fel de ADEVARATA si-anume:...''grije mare trebuie insa sa avem pentru a ne pastra in aceasta stare''
Bucurie de nedescris am trait si eu si nu o data ci de 4 ori,si intotdeauna am ales drumul campului/naturii pe care am umblat singur,in timp ce toata fiinta mea era inundata de acea bucurie.Nu a fost o cauza sau altceva...pur si simplu ea a ''venit'' de nicaieri,din senin si nu am/exista cuvinte de a o descrie,stiu insa ca nu a venit ca urmare a gindurilor (cind am ginduri,acestea sint orientate spre Dumnezeu si spre cum pot sa implinesc ) dar stiu un lucru si-anume ca...am pierdut acea bucurie imensa ca urmare a gindurilor ''care o fi cauza''
..de 4 ori a fost,de 4 ori am cautat o cauza,de 4 ori a disparut...de aceia sint total de aceasta parere :..''grije mare trebuie insa sa avem pentru a ne pastra in aceasta stare''
Si sincer sa fiu,va invidiez pentru ce 66 de ani ai dvs caci eu,pina la acea virsta,pe calea aceasta,intuiesc o multime de pericole care trag de mine sa parasesc DRUMUL.
Amin.

[laraG]

În prealabil postat de archanghel

Ati rostit in cele scrise de dvs una dintre cele mai MARI si GRELE de indeplinit si...la fel de ADEVARATA si-anume:...''grije mare trebuie insa sa avem pentru a ne pastra in aceasta stare''
Bucurie de nedescris am trait si eu si nu o data ci de 4 ori,si intotdeauna am ales drumul campului/naturii pe care am umblat singur,in timp ce toata fiinta mea era inundata de acea bucurie.Nu a fost o cauza sau altceva...pur si simplu ea a ''venit'' de nicaieri,din senin si nu am/exista cuvinte de a o descrie,stiu insa ca nu a venit ca urmare a gindurilor (cind am ginduri,acestea sint orientate spre Dumnezeu si spre cum pot sa implinesc ) dar stiu un lucru si-anume ca...am pierdut acea bucurie imensa ca urmare a gindurilor ''care o fi cauza''
..de 4 ori a fost,de 4 ori am cautat o cauza,de 4 ori a disparut...de aceia sint total de aceasta parere :..''grije mare trebuie insa sa avem pentru a ne pastra in aceasta stare''
Si sincer sa fiu,va invidiez pentru ce 66 de ani ai dvs caci eu,pina la acea virsta,pe calea aceasta,intuiesc o multime de pericole care trag de mine sa parasesc DRUMUL.
Amin.

Drumul , draga frate,a fost anevoios si foarte lung , as putea spune ca masurat in timp, a durat chiar o jumatate de veac. In ceea ce priveste gandurile , se cade a cugeta asupra fortei inimaginabile a gandului , tocmai ca prin gand suntem buni sau dimpotriva.E de ajuns un singur gand rau si omul socotit intotdeauna bun, devine prin acel gand, RAU;dupa cum la fel , un singur gand bun poate salva un om de la un mare necaz..Citez din memorie ce spunea un parinte:gandurile noastre sunt ca o turma de oi pazite de minte.Daca unul din aceste ganduri rataceste, sa se stie ca o fiara salbatica vrea sa-l piarda.Ce ar trebui sa facem noi?Sa-I urmam si aici Domnului Iisus Hristos, Pastorul cel Bun, anume: sa lasam cele nouazecisi noua de ganduri ca pe niste oi cuminti si sa alergam dupa gandul (oaia)ratacit sa-l scoatem din coltii fiarei , adica de la drumul pierzarii si sa-l readucem la turma , la celelalte ganduri bune si sa-l pazim si sa-l hranim la pasunea aleasa a Sfintelor Scripturi, a scrierilor si invataturilor Sfintilor Parinti si a Bisericii noastre ortodoxe.Tristetea vine si de la aceste ganduri ratacite.Doamne, ajuta-ne sa-Ti urmam Tie!

[Bautar]

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine, pacatosul."

Aceasta rugaciune, cunoscuta în Ortodoxie ca rugaciunea inimii sau rugaciunea lui Iisus este unul din cele mai importante mijloacele de a ne curati inimile si de a ne apropia de Dumnezeu.
Când spunem …
"Doamne…" înseamna ca-L recunoastem pe Isus Hristos ca Împarat al universului si Stapân al nostru.

"Iisuse… " înseamna ca recunoastem ca Dumnezeu Întrupat, ca Unul care a luat natura noastra omeneasca pentru a ne da o natura Dumnezeiasca.

"Hristoase…" înseamna ca-L recunoastem ca Mântuitor, ca Unsul, Mesia care a venit în lume ca sa ne scape din starea de pacat si dusmanie cu Dumnezeu.

"Fiul lui Dumnezeu…" înseamna ca recunoastem Dumnezeirea Lui si relatia Lui cu Dumnezeu Tatal.

"ai mila de mine…" înseamna ca ne apropiem de El cu umilinta, apelând nu la drepturile noastre ci la îndurarea lui. Ne apropiem de El cu teama, dar si cu speranta, pentru ca El este un Dumnezeu îndurator si iubitor de oameni.

"pacatosul…" este recunoastere starii noastre de pacat, este atitudinea de pocainta si umilinta, recunoasterea ca nu ne apropiem de El prin meritele noastre, ci ca avem disperata nevoie de ajutor.
Sf. Teofan Zavorâtul

Fa-ti obiceiul de a rosti aceste cuvinte având mintea în inima, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine." Si aceasta rugaciune, dupa ce ai învatat sa o folosesti cum trebuie, sau mai bine zis când se întipareste în inima ta, te va duce la scopul pe care-l doresti: Îti va uni mintea cu inima, îti va linisti framântarea gândurilor si îti va da puterea de a stapâni miscarile sufletului tau.
Episcopul Iustin

Fiecare crestin trebuie sa fie unit cu Domnul în inima, si calea cea mai buna catre aceasta unire este tocmai rugaciunea lui Iisus.