O intrebare...

[Bautar]

Cei care au trăit asemenea experienţe le ţin, de obicei, sub tăcere. Le e teamă să nu fie catalogaţi drept nebuni. Relatările lor conţin asemănări care demonstrează că trăirile din timpul morţii clinice nu au nici o legătură cu fabulaţia.
Drumul dinspre viaţă către moarte începe cu senzaţia parcurgerii unui tunel. Punctul culminant este întâlnirea cu o persoană foarte dragă, care a decedat sau, mai frecvent, cu o fiinţă luminoasă, caldă şi iubitoare. Unii spun că ar fi Dumnezeu sau Hristos, alţii vorbesc despre un înger sau despre un Supra-eu. În partea finală a viziunii, subiectul ajunge la un hotar între viaţa pământească şi o altă dimensiune a existenţei, percepută fie ca pozitivă şi liniştitoare, fie ca negativă şi terifiantă. Toţi au sentimentul despărţirii de corpul fizic, văzându-şi adesea de undeva, de sus, propriul corp, zăcând inert. Dacă experienţa este pozitivă, nu mai vor să se întoarcă.