Despre viclenia sectantilor

[Savonarola]

Prietene Valentin nu o mai băga în seamă. Las-o în pace să vorbească singură cu pereţii.

[Adriana3]

Dupa care

" Leaven thus represents the works of the people, which they offer to God with thanksgiving. While the Septuagint Greek text does not use the word eucharist to characterize this thanksgiving, there is clearly a thematic connection between this sacrifical thanksgiving and the one we make each Sunday.

Deci autorul a pus in antiteza azimile care simbolizau munca lui Dumnezeu si lipsa de putere a oamenilor din Exodul cu painea dospita care dimpotriva, simbolizeaza munca oamenilor din aceasta ofranda de multumire si spune ca, chiar daca Septuaginta greceasca nu o numeste Euharistie, cica ar fi o legatura tematica clara intre acest sacrificiu de multumire si cel facut Duminica. Dvs. sa inteleg deci ca sunteti deacord? Duminica noi sarbatorim aceste ofrande de multumire sau painea si vinul sunt Trupul si Sangele Domnului?

Apropos de textele citate, uitati cum arata in Biblia ortodoxa romaneasca Le 7:13
"13. Pe langa painile nedospite sa se mai aduca dar la jertfa de multumire si paine dospita."
In loc de prajituri (cakes) scrie paine nedospita :)

In ceea ce priveste Le 23:17 este exact urmarea dupa sarbatoarea azimilor. Cateva versete mai inainte scria despre sarbatoare:

"5. In luna intai, in ziua a paisprezecea a lunii, catre seara, sunt Pastile Domnului.
6. Iar in ziua a cincisprezecea a aceleiasi luni este sarbatoarea azimei Domnului: sapte zile sa mancati azime.
7. In ziua intai a sarbatorilor sa aveti adunare sfanta si nici o munca sa nu faceti.
8. Timp de sapte zile sa aduceti jertfa Domnului, si in ziua a saptea iar e adunare sfanta; nici o munca sa nu faceti”.

Deci azimile celor 7 zile era jertfa adusa Domnului. Evreii credinciosi tineau cu sfintenie legea, in noaptea Invierii cu siguranta au mancat azimi pentru ca erau in aceasta perioada de 7 zile.
Dupa care scrie in Leviticul ce trebuia facut in a doua zi de Pasti:

"10. “Vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Cand veti intra in pamantul pe care Eu vi-l dau voua si veti face seceris in el, cel dintai snop al secerisului vostru sa-l aduceti la preot;
11. El va ridica acest snop inaintea Domnului, ca sa aflati bunavointa la El; a doua zi dupa cea dintai a sarbatorii il va ridica preotul.
12. In ziua ridicarii snopului veti aduce Domnului ardere de tot un miel de un an, fara meteahna.
13. Impreuna cu el veti aduce prinos de paine doua din zece parti de efa de faina de grau, amestecata cu untdelemn, ca sa fie jertfa Domnului, mireasma placuta, si veti face si turnare un sfert de hin de vin."

Dupa cum vedeti din nou scrie "paine" si din nou este vorba de azimi pentru ca suntem in a doua zi a sarbatorii azimilor si in plus scrie cum trebuie preparata painea: faina si ulei. Nici urma de drojdie, si uite ca se numeste paine. Si in aceasta zi este adus un miel de un an (exact ca si cel mancat in noaptea dinainte) impreuna cu painea (azima) ca jertfa. Din nou este simbolizat Domnul, nu?

Dupa care, din aceasta a doua zi, trebuie numarate 7 saptamani (50 zile) si se ajunge la citatul dat de autor:

"17. Sa aduceti din locuintele voastre dar ridicat: doua paini facute din doua zecimi de efa de faina de grau, coapte cu dospitura, ca parga Domnului."

Ce s-a intamplat in crestinism la 50 zile dupa rastignirea Domnului?...

Si continui lectura...

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Daţi-mi voie să îi repar eu credibilitatea: deşi o minoritate dintre biologi clasifică levurile ca o categorie specială, separată atât de regnul vegetal cât şi de regnul animal, covârşitoarea majoritate le includ la împărăţia vegetalelor.
Eu, unul, le-am studiat la o materie care, îmi aduc clar aminte, se chema "Botanică". Înclin să cred că drojdia de bere este plantă, cam tot aşa cum parameciul este animal. Poate ne ajută mai mult colegul Teodor de Mopsuestia, care este biolog de formaţie ?

Daca exista un biolog de formatie printre noi, astept parerea domniei sale :)
Pentru mine definitia plantei este clara si nu poate include ciupercile unicelulare, dar daca spuneti ca subiectul este controversat, ok, accept reabilitarea. Oricum am continuat lectura cu acelasi ochi critic :)

[Adriana3]

Citat:

"On the other hand, the connection of unleavened bread to sacrifice shows the penitential attitude the people are expected to have towards the sacrifice and the remembrance that forgiveness is the Lord’s, rather than a work of their own."

Nu exact la fel facem si noi in momentul celebrarii Euharistiei? Adica atitudine de cainta pentru pacate si amintirea faptului ca iertarea este a lui Dumnezeu mai degraba decat un merit (munca) personal? Nu de asta vestim moartea Domnului si sacrificiul Lui facut pentru iertarea pacatelor noastre?...

Si continui lectura...

[Adriana3]

Citat:
"In the Gospels, the word ‘unleavened’ is only used in reference to the ‘days of unleavened bread’ (Mt 26:18, Mk 14:1 & 14:12, Lk 22:1 & 22:7, Ac 12:3 & 20:6).* Never does the New Testament admonish people to eat unleavened bread, nor does it specify that Christ or anyone else did so other than what was Lawful according to the season."

Deci autorul indica exact paragrafele din primele 3 Evanghelii care vorbesc de sarbatoarea azimilor si apoi inca doua, intr-unul se indica arestarea lui Petru in sarbatoarea azimilor iar intr-altul plecarea lui Pavel spreMacedonia dupa sarbatoarea azimilor. In aceasta perioada evreii erau tinuti sa manance azimi. Deci autorul subliniaza ca doar in aceasta perioada a anului se mananca azime. Perfect adevarat.
Si continui lectura.

[Adriana3]

Dupa care autorul arata cele doua simboluri ale painii dospite:
- negativ : al pacatului, vicleniei fariseilor etc
- pozitiv : al Imparatiei Cerurilor care creste tot mai mult

Si aici autorul face o remarca excelenta: Dumnezeu, dupa ce a cerut zilele azimilor, deci de curatire spirituala, mai tarziu a cerut painea dospita, insa aceasta nefiind simbolul rautatilor anterioare ci dimpotriva, simbolul inmultirii faptelor bune si ale dreptatii. Si cu ce putere? Spune autorul:
"So accordingly the power also of the righteous has its force not in the magnitude of their number, but in the grace of the Spirit ". Excelenta remarca pentru ca intr-adevar, painea dospita a fost ceruta la 50 de zile de la jertfa de tot a mielului, cea facuta in a doua zi de Pasti, iar la crestini, la exact 50 de zile dupa ziua de Pasti a avut loc Pogorarea Duhului Sfant cu inceperea din acel moment a cresterii Imparatiei prin increstinarea oamenilor.

Si continui lectura.

[Adriana3]

Dupa care autorul arata ca Domnul era plin de Duh, plin de Imparatia cereasca, El este pentru noi dospeala si mai spune ca painea nedospita este o paine de doliu in timp ce sarbatoarea Euharistica are Invierea tot la fel de importanta ca si rastignirea, deci este o celebrare plina de bucurie, motiv pentru care este interzisa postirea duminica . Dvs. Sunteti deacord cu aceasta afirmatie? Stiti unde am auzit ca duminica nu se posteste in Postul Pastelui? In Biserica Romano-Catolica! Si multa vreme m-am intrebat de unde or fi avand ei o astfel de regula. La ei intr-adevar este moment de bucurie Euharistia tocmai pentru ca o iau cu totii in timp ce la ortodocsi dimpotriva, pana omul ajunge in sfarsit sa se Impartaseasca in cate o duminica este cale lunga, post etc...

Si continui lectura.

[Adriana3]

Dupa care, citat:
"The Anaphora prayers of the Liturgy of St. John Chrysostom speak of the bread in terms of “the night on which He was betrayed.” While the combined witness of the Scriptures draws a close connection between the Passover and the Last Supper, there is no unity between accounts as to exact chronology. Christ’s final meal with His disciples may have been in advance of the Passover because He knew that His death would fall on the exact day or before it. We do not know for sure what kind of bread Christ broke when He said, “This is My Body.”

Deci, Painea Euharistica este pentru Sf. Ioan Gura de Aur "noaptea in care El a fost tradat". Ori am vazut ca pentru Sf. Ioan Gura de Aur aceasta noapte era cea pascala. Dupa care autorul concluzioneaza brusc ca "nu exista unitate intre relatari in ceea ce priveste cronologia exacta", ca "Domnul s-ar putea sa fi luat ultima cina cu ucenicii inainte de Passover (prima noapte de Pasti) pentru ca stia ca moartea va cadea exact in acea zi sau mai inainte" si concluzioneaza ca "noi nu stim sigur ce fel de paine a mancat Domnul".

Deci parerea pe care mi-am facut-o citind primul paragraf al acestui autor a fost justa: este un om sincer. A observat discordanta dintre evanghelii, nu a stiut sa si-o explice, a gandit ca s-ar putea ca Domnul sa fi luat Cina mai inainte pentru ca stia ca va fi ucis de Pasti sau inainte de Pasti, si ca atare el nu stie ce paine a mancat Domnul. O parere sincera. Daca insa ar fi fost mai atent la explicatia Sf. Ioan Gura de Aur pentru neconcordanta dintre evanghelii, ar fi stiut raspunsul.

In concluzie, practica lui Euharistica (daca intr-adevar este preot) nu se bazeaza pe painea folosita de Domnul la Cina cea de Taina din moment ce el personal nu stie ce fel de paine s-a folosit, si nu aduce deloc ca argument cuvantul artos (ceea ce arata ca are cunostinte ceva mai serioase ca altii), ci motivatia lui este una legata de dublul simbol al painii dospite dintre care cel pozitiv este prezent 100% in Hristos. Din acest punct de vedere ii dau dreptate si din partea mea are jos palaria. Mai trebuia sa adauge simbolul cincizecimii care este profetit in Leviticul prin practica ceruta evreilor, acel prim fruct de paine dospita, si interpretarea ar fi fost si mai completa. Insa si asa, jos palaria din partea mea pentru argumentatie si onestitate.

Si continui lectura dar nu mai revin cu comentarii, ceea ce era de demonstrat a fost deja demonstrat: autorul nu stie ce fel de paine a mancat Domnul, si nu stie cand a luat Cina, se afla la stadiu de "poate/posibil" inainte de Pasti. De aici pana la a gasi raspunsul mai are un pas. :)

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Mă refeream la Cina Bisericii, Protoeuharistia şi diferenţa dintre aceasta şi agapa pascală, unde se mânca mâncare obişnuită.
Eu cred că ţi-am mai spus, Biserica reţine semnificaţii nu evenimente strict cronologice. Ai ori n-ai încrede în Biserică şi faci parte din ea, ori orbecăieşti pe dinafară încercând să construieşti o poveste peste relatările biblice, care finalmente nu te vor ajuta la nimic.
Eu ţi-am arătat şi altă teorie, care nu contrazice cultul Bisericii, doar se străduieşte să reconstituie adevărul faptelor. Bună, ne-bună teoria respectivă aşează mult mai bine evenimentele într-o ordine temporală mai credibilă, dar voi aţi continuat să mergeţi fiecare pe linia propriilor obsesii.
Un lucru e clar: Domnul n-a serbat Paştele iudaic oficial când a instituit Cina!

Eu, una, inca nu am inteles miza acestei dispute: paine dospita /azima, pt. cauza mantuirii. Pornind de la cuvintele subliniate din postarea lui Mihai, am incercat sa arat o alta latura a excesului de preocupare obsesiva pt. detalii mai mult sau mai putin semnificative in iconomia mantuirii.
Pt. a decongestiona acest thread, am scris pe topicul Despre Sfanta Impartasanie.
M-am gandit special la Adriana3 si la Tricesimus dar nu numai.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...d=1#post401289

Hristos cu noi toti!

[Adriana3]

În prealabil postat de delia31

Eu, una, inca nu am inteles miza acestei dispute: paine dospita /azima, pt. cauza mantuirii. Pornind de la cuvintele subliniate din postarea lui Mihai, am incercat sa arat o alta latura a excesului de preocupare obsesiva pt. detalii mai mult sau mai putin semnificative in iconomia mantuirii.
Pt. a decongestiona acest thread, am scris pe topicul Despre Sfanta Impartasanie.
M-am gandit special la Adriana3 si la Tricesimus dar nu numai.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...d=1#post401289

Hristos cu noi toti!

Eu am inteles-o: este exact miza ortodoxie versus alte credinte: frica de a pierde mantuirea daca ceva nu este facut/crezut bine. Si frica asta exista la cei care tin cu dintii de o varianta sau alta.
Adevarul istoric insa nu are nici o miza pentru mantuire, nu tine mantuirea de cunoasterea exacta a istoriei. Asta nu inseamna ca istoria nu trebuie cunoscuta, ma refer la cea care poate razbate din versetele biblice. Nu este obligatorie pentru mantuire dar este o hrana spirituala care deschide mintea si sufletul omului catre adevar. Iar Adevarul il va face liber (de toate prejudecatile, fricile etc).