Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[catalin2]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Paganul intra in celula,verifica,se convinge,se sperie si pune o intrebare ce preocupa lumea de secole: ,,ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?" .Atat Pavel cat si Sila ii raspund: ,,Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta.".

Urmariti cum se desfasoara etapele:Apostolii se roaga,are loc un eveniment supranatural,paganul reactioneaza la el dar altfel decat isi imagina,are probabil o revelatie(altfel cum ar fi intrebat despre mantuire?),pune intrebarea si primeste raspunsul.Apoi:

1. I-au vestit Cuvantul Domnului, atat lui cat si tuturor celor din casa lui.2.Temnicerul i-a luat cu el, chiar in ceasul acela din noapte, le-a spalat ranile.3.a fost botezat indata, el si toti ai lui. 4.Dupa ce i-a dus in casa, le-a pus masa si s-a bucurat cu toata casa lui ca a crezut in Dumnezeu.

Daca ar fi sa sintetizez etapele ar fi asa:rugaciune si cant de lauda-manifestarea puterii divine-frica umana-revelatia si pocainta-Vestea Buna-predicarea Cuvantului-oblojirea ranilor(aduce aminte de spalarea picioarelor de catre Mantuitor)-botez-partasia crestina in bucurie.

E destul de corect, cu o singura precizare, cred ca doriti sa puneti accentul pe credinta, dar Sola Fide protestanta nu e corecta. Vedeti si explicatia din Sf. Ioan Gura de Aur, credinta neurmata de fapte este moarta. Iar faptele in acest caz si in cel precedent sunt Botezul si intrarea in Biserica Sa (sau Botezul dorintei in cazul sutasului).
Daca temnicerul sau sutasul doar credeau in Iisus, fara sa doresca sa se Boteze si sa vina in Biserica facuta de El era o credinta moarta, fara fapte.
Nu aveau parte de har.
In rest e buna observatia: pentru ca are loc o minune temnicerul crede in Sf. Pavel si Sila, ca sunt deosebiti si ii pot spune despre mantuire. Si atunci el se Boteaza cu toata casa lui. Dar nu a fost la intamplare ca temnicerul sa fie acolo, altii au vazut minuni si mai mari si tot nu au crezut. Pentru ca pe el il observase Dumnezeu dinainte (poate din cauza faptelor si inimii sale) si a vrut sa nu se piarda ci sa vina la mantuire.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Nici nu este de mirare extensia lor teologica pentru ca Pavel a stiut de la bun inceput ce misiune avea,marturie sta alegerea de catre Duhul Sfant: ,,Pe cand slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis: "Puneti-Mi deoparte pe Barnaba si pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat."(FA 13:2).Si apoi tot acolo se spune,ulterior acestei alegeri de catre Duhul Sfant, la momentul intalnirii dintre Pavel si vrajitorul Elima: ,,Atunci Saul, care se mai numeste si Pavel, fiind plin de Duhul Sfant"(FA 13:9).

Ba Apostolul Pavel merge si mai departe cu alegerea sa si cu misiunea sa si in Epistola catre Galateni spune: ,, Dar, cand Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pantecele maicii mele si m-a chemat prin harul Sau - a gasit cu cale sa descopere in mine pe Fiul Sau, ca sa-L vestesc intre Neamuri"(Galateni 1:15-16).

Aici inteleg ca te referi la predestinarea adoptata de Luther si de protestanti, care la fel e gresita (o eroare a Fer. Augustin).
Aici e vorba de prestiinta, nu de predestinare. Dumnezeu stie dianinte ce se va intampla pana la sfarsitul lumii. Cunoaste despre toti oamenii ce vor face. Dar nu incalca cel mai de pret dar dat noua, oamenilor, liberul arbitru. Prin acesta noi ne asemanam lui Dumnezeu, ca altfel am fi la nivelul animalelor, care nu au constiinta si liber arbitru.
La fel cum e in cazul sutasului Cornelui, ingerul i-a spus ca Domnul a auzit rugaciunea si milostenia, faptele bune si l-a chemat la mantuire. Tot in baza liberului arbitru el putea sa refuze, sa ramana in credinta lui. Nu l-a fortat Domnul.
La fel si in cazul sf. Pavel, Dumnezeu stie ce se va intampla, acolo scrie ca Dumnezeu il cunoaste inca din pantecele mamei, stie ca va avea fapte bune, astfel va primi credinta si har si apoi va creste in har.

Sfintii si Biserica spun ca harului (care nu e o energie impersonala, de aceea spune ca Duhul sufla unde vrea) poate fi primit sau nu, i se poate opune rezistenta de catre om ( de aceea spune ca "stau la usa si bat"). Vointa omului poate impiedica harul sa patrunda in om. De aceea noi spunem ca prin caderea lui Adam firea umana s-a deteriorat (si nu s-a stricat de tot, cum spun protestantii), si el se opune harului, nu il mai poate primi.
Fata de catolcii si protestanti relatia har-vointa e descrisa foarte corect si logic in ortodoxie, ca o sinergie. Faptele bune duc la primirea harului, primirea harului face ca omul sa fie si mai liber, sa faca mai mult bine si sa poata primi si mia mult har. E o crestere in har si in libertate (vointa).

Singura fapta buna a temnicierului a fost ca s-a pocait,a crezut si le-a oblojit ranile.Totul a plecat de la un eveniment ce nu a depins de el.Botezul a fost ulterior vestirii cuvantului si aratarii caii de mantuire prin Credinta.Pavel nu i-a spus ,,Crede si fa asta...".I-a spus crede in Hristos si vei fi mantuit.Si daca cititi Biblia pe diagonala tot aia rezulta:) Citatul despre credinta ii apartine lui Pavel si nu mie.Si da,tot la Credinta se refera,tot la har, si da,nu vine prin actiune umana ci prin gratie divina,oricat de deranjant ar fi asta la nivel uman.

,,Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu".

Da mantuiti prin Credinta,nimic de fapte,Da,prin har si nu este de la oameni.Este al lui Dumnezeu,nu al cuiva anume,din lumea asta si nimeni nu poate tine harul sau vointa divina prizoniere pentu ca asa vrea sau crede.Si ia uitati-va ce spune Pavel,in continuare: ,,Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.".Poftim?Care cooperare?Care merit umane?Care fapte?Pai spune exact opusul lor.De secole se chinuie lumea sa denatureze ce a spus Pavel in Evrei capitolul 11 si sunt mai multe cauze,explicabile.Una este ca omul nu face distinctia intre faptele Credintei si zelul orbesc,lipsit de credinta,dornic sa-l cumpere pe Dumnezeu desi omul continua sa traisca in pacat.

Pavel nu a facut nici o fapta buna pana la un moment din viata lui.Nu s-a convertit ca a vrut ci ca asa a hotarit Domnul.Pana sa se converteasca era un prigonitor.Harul Domnului l-a schimbat,nu faptele lui,sau ceva din el,chiar el spune asta,si inca clar de tot.Aratati-mi un singur citat din Pavel unde spune altceva decat ca a devenit apostol prin voia Domnului si doar a Lui.Hai sa vedem ce spune, in Epistola catre Efeseni,si sa mergem cu alegerea si mai in spate de pantecele mamei:

,,Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat in Preaiubitul Lui"

Vedeti vreun merit uman sau vedeti doar suveranitatea divina?Scrie undeva ca i-a ales in functie de ce vor face ei?Care este scopul?Gloria lui Dumnezeu?

Unde vedeti prestiinta?A alege,a randui,sunt actiuni concrete nu previziuni.Nu ma acuzati pe mine.Pavel a scris asta :) Dati-mi o talcuire din Parintii Bisericii pe aceste versete din Efeseni 1:4-6 sau 2:8-9 ca sa vad si eu cum au inteles dansii.Plec fara idei preconcepute.

[Daniel_7]

Pavel s-a convertit pentru ca avea in el un fond bun,care a rasturnat ideile in care a crescut.La el a conlucrat harul lui Dumnezeu cu personalitatea acestuia.

Iar dupa convertire ,observam cum faptele lui Pavel sunt numai de lauda,pentru ca suporta prigonirile cu seninatate,munceste sa-si castige existenta,desi legea ii dadea voie sa-si castige painea numai prin predica,etc..

Desi si harul alege,acest lucru depinde si de om,de faptul ca acel om sa fie de acord sa primeasca harul,apoi prin fapte sa incerce sa il pastreze.

În prealabil postat de Daniel_7

Pavel s-a convertit pentru ca avea in el un fond bun,care a rasturnat ideile in care a crescut.La el a conlucrat harul lui Dumnezeu cu personalitatea acestuia.

Pe ce va bazati cand spuneti asta? Era asa de bun ca ,,Saul se invoise la uciderea lui Stefan"(FA 8:1)Explicati-mi si mie,ca sa pot intelege argumentele.

Parerea mea este ca nu avem o intelegere limpede a ceea ce inseamna harul lui Dumnezeu.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Aratati-mi un singur citat din Pavel unde spune altceva decat ca a devenit apostol prin voia Domnului si doar a Lui.

Da ? Ia să vedem. Să deschidem Cartea la Romani 5:5 şi să citim:
Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.

Deci, Graţia Sfinţitoare nu este aşa cum îşi imaginează eretici precum Luther, care o compară cu zăpada albă ce ar acoperi un morman de bălegar, drept care Dumnezeu nu mai vede păcatele noastre, ci aşa cum spune Sf Paul şi întreaga învăţătură catolică: intrinsecă persoanei noastre. Meritele, desigur că sunt ale lui Cristos, dar nu sunt acelea pe care El le-a avut prin suferinţele şi moartea Sa, ci acelea pe care El le lucrează în viaţa noastră.

Prin urmare, nu este omul o păpuşă a lui Dumnezeu, ci partener (sau nu) al Său. Harul este ceva supranatural care intră în suflet (="îl infuzează"), se amestecă cu el, îl modifică dacă şi numai dacă acesta are dispoziţia necesară, care este partea lui proprie din merit şi nu e ceva irezistibil. Paul s-a convertit pentru că a vrut să se convertească. Putea să nu o facă. "Iată, eu stau la uşă şi bat" spune Domnul. Nu spune "iată, eu sparg uşa !"

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da ? Ia să vedem. Să deschidem Cartea la Romani 5:5 şi să citim:
Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.

Deci, Graţia Sfinţitoare nu este aşa cum îşi imaginează eretici precum Luther, care o compară cu zăpada albă ce ar acoperi un morman de bălegar, drept care Dumnezeu nu mai vede păcatele noastre, ci aşa cum spune Sf Paul şi întreaga învăţătură catolică: intrinsecă persoanei noastre. Meritele, desigur că sunt ale lui Cristos, dar nu sunt acelea pe care El le-a avut prin suferinţele şi moartea Sa, ci acelea pe care El le lucrează în viaţa noastră.

Prin urmare, nu este omul o păpuşă a lui Dumnezeu, ci partener (sau nu) al Său. Harul este ceva supranatural care intră în suflet (="îl infuzează"), se amestecă cu el, îl modifică dacă şi numai dacă acesta are dispoziţia necesară, care este partea lui proprie din merit şi nu e ceva irezistibil. Paul s-a convertit pentru că a vrut să se convertească. Putea să nu o facă. "Iată, eu stau la uşă şi bat" spune Domnul. Nu spune "iată, eu sparg uşa !"

Un catolic chiar lipsea din discutie.Pai hai sa ma sui pe o gramada de balegar si sa vedem ce spune Pavel.Inainte ca Pavel sa plece spre Damasc acesta ,,Saul sufla inca amenintarea si uciderea impotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot si i-a cerut scrisori catre sinagogile din Damasc, ca, daca va gasi pe unii umbland pe Calea credintei, atat barbati, cat si femei, sa-i aduca legati la Ierusalim"(FA 9:1).

Merge pe drumul spre Damasc,are loc momentul cheie si Pavel spune un singur lucru,,Doamne, ce vrei sa fac?".Momentul aduce aminte de scena din Isaia capitolul 6 cand acesta,in Templu: ,,am vazut pe Domnul sezand pe un scaun de domnie foarte inalt, si poalele mantiei Lui umpleau Templul".Isaia saracul s-a speriat cumplit si stia el de ce.Pentru ca in fata Celui fara de pacat nu exista om suficient de bun,care sa stea cu pacatele sale pentru a negocia daca accepta sau nu: ,,Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate, si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor!". Dupa ce unul dintre serafimi ii atinge buzele cu un carbune pentru ca ,,atingandu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este indepartata si pacatul tau este ispasit!" Domnul intreaba: ,,"Pe cine sa trimit si cine va merge pentru Noi?"Isaia raspunde ,,"Iata-ma, trimite-ma!".

Vedeti dvs, cand creatura asta numita om se intalneste cu Cel de Sus,atunci simptomul este ,,"Vai de mine! Sunt pierdut"(Isaia) sau ,,Tremurand si plin de frica"(Pavel) iar manifestarea este ,,Iata-ma, trimite-ma!" (Isaia)si ,,"Doamne, ce vrei sa fac?".Nu sunt negocieri.
Acum sa revin la citatul dvs din Romani.PS:sunteti primul catolic pe carel-am cunocut care sa intre in polemica,cu un protestant,pe acest subiect,invocand Epistola catre Romani :) Se schimba lumea,doriti sa il invingeti pe Luther cu armele lui? :)Sa nu sar din context:

1.la ce se refera,,Deci fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos".
2.motivatia: ,,Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu.
3.care nadejde: ,,Ba mai mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre; caci stim ca necazul aduce rabdare, rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea"
4.care era situatia anterioara sau gramada de blegar: ,,Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi" si ,,Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui."
Mai mult decat atat: ,,Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu"

Inainte de impacarea prin moartea Fiului eram vrajmasi pacatosi,absolut toti,fara nici o slava in noi.Dar,tot Pavel explica care este nadejdea,vestea cea buna: ,,Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus."Fara plata,prin har,asa a considerat Dumnezeu lumea prin jertfa Fiului,lume care ii era vrajmasa,pacatoasa,toti,lipsiti de slava,morti in pacate.Si tot Pavel explica de ce a putut Dumnezeu decide asa ceva,prin Hristos: ,,Pe El, Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu"

Intelgeti ce spun?Indelunga rabdare a Celui de Sus ne-a tinut si ne tine pe lumea asta nu prin faptele noastre bezmetice care si azi arata ca tot vrajmasi am ramas.S tot Pavel explica diferenta dintre Credinta si fapte,in Epistola catre Romani:

a).,,Ce vom zice, dar, ca a capatat, prin puterea lui, stramosul nostru Avraam? Daca Avraam a fost socotit neprihanit prin fapte, are cu ce sa se laude, dar nu inaintea lui Dumnezeu. " Explicatia: Caci ce zice Scriptura? "Avraam a crezut pe Dumnezeu, si aceasta i s-a socotit ca neprihanire." b).Celui care se bazeaza pe fapte,precum iudeii pe faptele Legii,Pavel le spune: ,,Insa, celui ce lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat" c).Celui care se socoteste neprihanit nu prin fapta lui ci prin jertfa lui Hristos:,,pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el ii este socotita ca neprihanire."

Ca vreau sa spun:cel care se socoteste un pacatos si nu crede ca ar putea face ceva suficient de bun ca sa stea in neprihanire in fata Celui de Sus dar care crede ca poate fi si el iertat prin Credinta in Fiu,prin mila aratata prin Fiu,Dumnezeu ii socoteste credinta neprihanire.Se aude de pe gramada de balegar pe care stau?

Cel care doreste sa se bazeze pe faptele lui,ii va fi privit ca datorie sub Lege su nu ca neprihanire,pentru ca avrut sa le faca EL.Iar sub Lege cu greu s-ar fi mantuit cineva.Cine vrea sa stea sub Lege sa stea,noi stam in Credinta.Cine crede ca traind in pacat,il poate cumpara pe Cel de Sus cu fapte care nu sunt din Credinta,ci din mandria lui orbeasca de a se crede suficient de bun pentru cafaptele lui sa stea in fata Domnului,sa o faca si sub Lege,nu sub neprihanire,va fi judecat.

Si o sa inchei tot cu un citat din Pavel,Epistola catre Efeseni,da nu mai comentez: ,,Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre in care traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii. Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre si eram din fire copii ai maniei, ca si ceilalti.

Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti mantuiti). El ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus, ca sa arate in veacurile viitoare nemarginita bogatie a harului Sau, in bunatatea Lui fata de noi in Hristos Isus".

Si de aceea: ,,Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni".Iar adevaratele fapte bune,nu sunt rodul strdaniei omului ci sunt rodul la ce a hotarit..: ,,Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele"

Stiti care este problema lumii moderne in ceea ce priveste Biblia?Este o oglinda extrem de incomoda si referitor la ce cred oamenii si referitor la ce fac oamenii.

Sau poate ca nu intelegem de fapt ce inseamna acela un dar. Pentru ca noi oamenii nu obisnuim sa facem pur si simplu daruri. Mai intodeauna la cantarim, la comparam ca valoare si ca marime cu cele pe care le-am primit. Incercam adesea sa ne cumparam favoruri, si atunci oferim diverse daruri. Mergem la o nunta pentru ca ne asteptam ca si mirii sa vina la nunta noastra, si ne asteptam ca darul lor de nunta sa fie macar la fel de mare ca al nostru. Si atat de multe alte exemple ...

Si totusi, dar inseamna:

DAR2, daruri, s. n. I. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva, în semn de prietenie sau ca ajutor etc.; cadou. ◊ Loc. adj. De dar = primit gratis, dăruit. ◊ Loc. adv. În dar = fără plată, gratis; degeaba. ♦ Plocon. ♦ Donație.

Pentru ca nu experimentam darul in aceasta forma, ne este foarte greu sa acceptam harul lui Dumnezeu ca fiind un dar pentru care noi nu trebuie sa dam nimic in schimb.

Ratam atat de mult din ceea ce se cheama umblarea cu Dumnezeu ... Gratia Sfintitoare nu acopera mormanul de balegar, ci il indeparteaza. Daca am fi fost noi in stare sa o facem, nu ar mai fi fost nevoie de jertfa de sange.

Iar faptele atat de pomenite, sunt de fapt roadele Duhului Sfant.

"Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, Blandetea, infranarea, curatia" -Galateni 5:22-23

Nu putem sa ne iubim dusmanii daca Duhul Sfant nu rodeste iubire in noi. Nu ne putem infrana, daca Duhul Sfant nu ne da puterea de a rezista tentatiilor. Nu putem avea rabdare, daca Duhul nu lucreaza rabdarea in noi ... s.a.m.d. Credinta este moarta nu daca noi nu transpiram facand fapte, ci daca Duhul nu lucreaza in noi.

[Mihnea Dragomir]

Mă tem că am deviat un pic discuţia. Cu plăcere o voi continua, dacă faceţi un topic despre Har (sau Dar, sau Graţie, sau cum vreţi să-i spuneţi). Aici, vorbim despre altceva, anume dacă numai ortodocşilor le este accesibilă mântuirea.

[catalin2]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Singura fapta buna a temnicierului a fost ca s-a pocait,a crezut si le-a oblojit ranile.Totul a plecat de la un eveniment ce nu a depins de el.Botezul a fost ulterior vestirii cuvantului si aratarii caii de mantuire prin Credinta.Pavel nu i-a spus ,,Crede si fa asta...".I-a spus crede in Hristos si vei fi mantuit.Si daca cititi Biblia pe diagonala tot aia rezulta:) Citatul despre credinta ii apartine lui Pavel si nu mie.Si da,tot la Credinta se refera,tot la har, si da,nu vine prin actiune umana ci prin gratie divina,oricat de deranjant ar fi asta la nivel uman.

,,Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu".

Da mantuiti prin Credinta,nimic de fapte,Da,prin har si nu este de la oameni

Va dati seama ca ortodocsii nu au nicio treaba cu Luther, nici macar nu-l cunosc, el desprinzandu-se din catolicism, care se despartisera de ortodocsi cu 500 de ani inainte. Dar astea le poate citi si vinerea13, care ma contrazicea in legatura cu ce cred neoprotestantii despre Sola Fide.
Complet eronat, am citit (nu stiu daca e si adevarat) ca la inceput Luther a scos din Biblie Epistola lui Iacov, care spune ca si demonii cred, iar credinta fara fapte este moarta.
Iata si raspunsul din Sfanta Scriptura, nu de la mine, Iacov, cap.2:
"10.Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. "
"14. Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? "
"17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. "
"19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
20. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este? "
"24. Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă."

Daca tu crezi ca Luther e mai mare ca Sf. Apostol si ca toti sfintii e doar problema ta.
In acest fel demonii care au spus ca Iisus e Fiul lui Dumnezeu inseaman ca s-au mantuit, aveau credinta. La fel, daca mergem la un hindus si ii spunem de Iisus si el crede, dar ramane in religia lui aducand jertfa zeilor sai, e la fel cu cel ce e in Biserica, doar trebuie sa creada in Iisus.

In legatura cu harul, am explicat in multe mesaje pe acest topic. Prin har si nu prin fapte, in sensul ca faptele nu ajutau cu nimic la primirea harului, erau fara substanta.
Iar in citatul despre sutasul Corneliu, nu am explicat ce ii spune ingerul inainte de a-i spune sa-l cheme pe sf. Petru? Ca Domnul a vazut milostenia lui si a ascultat rugaciunile.
Ii spune cumva ca la tragerea anuala loto numele lui a cazut sa primeasca harul anul acesta? Si de ce mai trebuia sa-l cheme pe Sf. Petru?
Predestinarea nu e acceptata nici de catolici, care sunt mari admiratori ai Fer. Augustin. E o mare eroare, Dumnezeu ar fi nedrept si ar lua la intamplare pe cate cineva sa il mantuiasca. Toti am avea o justificare la judecata finala, am spune ca nu e vina noastra ca nu am fost alesi la loteria harului. Deci toti vom merge in Rai. ca daca am fi avut har nu am mai fi facut fapte rele.

Daca poti incearca sa cauti adevarul, nu doar adevarul lui Luther. O sa observi ca nu e nicio dovada ca Luther ar fi avut vreun har, doar ca el a spus asta. Poate spune si un hindus asta.
In schimb sfintii care l-au contrazis puteau face minuni, dovada ca aveau cate ceva. Ramane doar problema observarii de unde erau minunile, dar toti sfintii nu puteau sa fie inselati.