Mi-e teama...

În prealabil postat de veilur

Jenica, dar eu nu ti-am cerut sa te spovedesti aici, vroaim sa stiu doar daca te-a ajutat sa scapi de un pacat mai grav, pentru ca atunci cand cineva cinsteste atat de mult numele Maicii Domnului, inseamna ca a fost cumva vindecat ori a primit mare ajutor din partea Ei.

Pe mine Maica Domnului m-a ajutat sa scap de pacatul deznadejdii. Un ajutor imens, care parca mi-a luat cu mana greutatea care ma apasa. Intr-un alt moment de rascruce am primit ajutor pe loc de la o alta sfanta, imediat ce m-am refugiat (da, e cuvantul potrivit!) langa icoana ei : Sf. Paraschiva. Dumnezeu sa va ajute si pe voi sa primiti ajutorul pe care il cautati.

[philalex]

mergi la Bis icoanei...Popescu e un om extraordinar....e mai exigent...dar te asculta cu atentie....si nu vorbeste, ca celalalt.....asta este o taina..

[veilur]

În prealabil postat de philalex

mergi la Bis icoanei...Popescu e un om extraordinar....e mai exigent...dar te asculta cu atentie....si nu vorbeste, ca celalalt.....asta este o taina..

Nu te supara, ce ai vrut sa spui?

[Va_iubesc]

Draga mea, bine este sa ai un duhovnic stabil, care sa te cunoasca cu tot trecutul si prezentul tau, asa cum si Dumnezeu te cunoaste. Roaga-te ca Dumnezeu sa-ti calauzeasca pasii spre el. Ca este Pr. Vasile (de la rusa), unul din preotii de la Sf. Grigorie Palama (Politehnica), Pr. Coman (de la Sfintii Arhangheli) sau alt preot, esential este sa simti ca acel preot este cel langa care vei fi o viata si o vesnicie. Si ca acel preot ar putea sa simta durerea ta asa cum tu o traiesti si sa planga si el pt durerea asta, sa asume pacatul tau impreuna cu tine. Exista astfel de preoti. Domnul sa te ajute sa-l gasesti!

Inca ceva, cand mergi sa te spovedesti, dupa ce ti-ai ales duhovnicul, roaga-te ca Domnul sa-i dea cuvant si inspiratie ce sa-ti spuna. Adica Dumnezeu sa Se manifeste prin acel duhovnic. O sa traiesti minuni astfel.

Si nu uita ca El, Hristos Insusi, Care de bunavoie S-a intrupat, S-a rastignit pt mantuirea noastra si a inviat pentru a invia si noi cu El, El, Hristos, este prezent acolo langa tine in spovedanie. Si o sa-ti lege ranile si o sa-ti ia durerea si o sa-ti stearga lacrimile daca vei fi acolo in adevar si cu zdrobire de inima si dorinta de indreptare.

Domnul te asteapta, nu mai sta, mergi spre El! Si nu merge in ultimele zile din post cand da navala toata lumea, ci du-te acum, cat mai repede!
Te imbratisez,
Elena

[iuda]

În prealabil postat de bridezilla

Buna seara!
Mi-e greu sa scriu chiar si acest mesaj, dar o voi face pentru ca gandurile acestea ma framanta din ce in ce mai tare. Sunt o femeie de 32 de ani, care ar vrea sa se intoarca la Dumnezeu si la Biserica, mai ales ca ma aflu in fata unui pas important, ma voi casatori peste 7 luni... As vrea sa intru in casnicia asta cu sufletul curat, sa-i pot cere lui Dumnezeu cu inima impacata binecuvantarea... Dar mi-e teama, ingrozitor de teama, de momentul spovedaniei...
Nu pot sa mint... Nici nu pot sa caut o biserica in care sa fie acceptata cununia fara spovada. Pentru ca simt ca abia atunci as fi cu adevarat "condamnata". Da, am pacate. Nu stiu cat de mari, poate mai mari ca ale altora, poate la fel, nu stiu eu masura raului din lume si din oameni sa pot judeca propria nemernicie... Dar am taria sa le recunosc in fata lui Dumnezeu, atunci cand ma rog... Nu am in schimb taria sa le recunosc in fata unui preot!
De doua ori am incercat. La interval de ani intre ele. Prima data cand eram foarte tanara. Nu am avut o viata usoara, si era momentul in care intram prima data cu sufletul deschis intr-o biserica, cand simteam in adancul sufletului ca pot spune cu toata sinceritatea "Iti multumesc, Doamne, pentru tot ce mi-ai dat...". Asa ca am hotarat sa trec prin asta, am postit, am mers la biserica... Primul junghi in inima l-am simtit cand am intrat si am vazut ca spovedania nu se desfasura intr-un colt, retras, ci preotul spovedea pe toata lumea la un loc, nici gand de intimitate. Dar mi-am lut inima in dinti si m-am dus... Mi-am marturisit pacatele, pentru care ma caiam sincer, dar preotul nu numai ca a repetat cu glas tare, atfel incat au auzit toate batranele de acolo ce-i spusesem, dar m-a privit cu atata dispret si ura incat nici nu am mai fost in stare sa ascult restul... Am fugit cu obrajii rosii, am plans pe drum spre casa, am plans si in casa. Ma simteam ultimul om, o pacatoasa condamnata, asa ca mult timp nu am mai avut curaj nici macar sa intru in biserica, cu atat mai putin sa vorbesc cu un preot...
Totusi m-am intors, cu aceleasi ganduri, peste ani, din nou caindu-ma pentru pacate, dar si pentru indepartarea mea de Dumnezeu, si am patit cam acelasi lucru. De data asta fara umilinta publica, dar am ramas socata de atitudinea preotului, de intrebarile pe care mi le punea (daca ar fi folosit termeni ca "sodomie" nu mi s-ar fi parut poate deplasat si umilitor, dar m-a socat in primul rand exprimarea neaosa si apetitul pentru detalii al parintelui...). Din nou am iesit de acolo cu obrajii in flacari, plangand, simtindu-ma umilita. De data asta nu mai primisem ura, ci ironie si dispret... Oare un om, oricat de impovarat de pacate, nu merita o urma de iubire din parte preotului in fata caruia ajunge sa-si deschida sufletul? Ca nu dojana a fost cea care m-a descumpanit, dojana facuta cu iubire mi se pare emotionanta, ma duce cu gandul la cea a unui bunic fata in fata cu copilul neascultator... Ce m-a durut era... Lipsa totala a iubirii si a intelegerii.
Am nevoie sa imi curat sufletul, sa imi marturisesc pacatele, sa imi indeplinesc canonul... Dar nu mai am puterea sa indur inca o data asta. Raceala, dispretul... Mai exista preoti iubitori de oameni?

bridezzila am observat ca ceilalti ti-au dat sfaturi f bune si chiar ti-ai gasit duhovnic si chiar iti este mai bine de cand ai gasit rezolvare la problemele tale.trebuie sa recunosc ca am auzit si eu de cazuri de spovedanie in grup la anumiti preoti la mine in oras,in schimb eu una am un duhovnic f bun care chiar atunci cand se scoala de la spovedanie nu judeca omul dupa pacate ba chiar se apropie(duhovniceste vorbind)pt ca acela stie ca are nevoie de mai mult ajutor ca si ceilalti care sunt mai drepti,insa in privinta pacatelor trupesti chiar nu intra in amanunte pt ca zice ca asa ceva nu se zice si uneori se poate sminti preotul.insa consider ca este foarte bine ca l-ai schimbat nu mai trebuia sa te duci tot la acela ,si ca si ceilalti din forum iti zic ca ti s-au iertat pacatele chiar daca acel preot le-a facut publice,eu cred ca ce ai patit tu a fost o mare ispita pt ca te-ai intors la HRISTOS si vrajmasul a vrut ca tu sa te rusinezi si sa nu mai vii data viitoare la spovedanie,f mare curajul tau ca sa mai incerci inseamna ca ai mare credinta continuati viata duhovnicesca alaturi de noul tau duhovnic,si continua asa mergand pe drumul cel bun.T e inteleg dar totusi as vrea sa iei in vedere ca si preotii sunt oameni si cu mai multe ispite ca mirenii ,si care au si ei patimi si uneori chiar cad din cauza neputintelor lor,dar ar trebui sa il compatimesti pe acela si sa te rogi pt el ca sa se intoarca si el pe drumul cel bun.

[veilur]

Vad ca multi membri au tot precizat faptul ca nu se intra in amanunte, ci sa recunosti genul pacatului si cu cine anume, atat. Am citit asta chiar in idreptarul de spovedanie. Eu cred ca asa este bine sa faci, voi cum crede-ti?
Ma bucur inca odata pentru bridezila ca a reusit sa se intoarca la spovedanie, dupa atatia ani de ezitare. La inceput este foarte greu, pentru ca cel "rau" ne mustra constiinta cu pacatele noastre, inducandu-ne in minte ca nu avem puterea sa marturisim, dar cu indrazneala la Dumnezeu ca ne va ajuta in acest sens, rusinea si jena sunt depasite, astfel reusind sa declaram pacatele ;)

[sofiaiuga]

În prealabil postat de veilur

Eu stiam ca preotul nu are voie sa spuna din pacatele marturisite de cei care vin la el, mai ales sa faca referinta chiar la persoana respectiva asa cum a facut in cazul bridezilei. Pai mai este valabila CONFIDENTIALITATEA sau nu?

sint preoti si preoti ,ar trebui sa stie si ei totusi ce stii si tu si ne-ai spus aci ,adica despre secretul spovedaniei.
brizdezilla ,dc preotul nu te-a dezlegat de pacate tre sa mergila o spovedanie din nou la un preot ,poate ca ar fi bine dintr-o manastire.trebuie ca preotul sa te dezlege de pacate si eventual sa iti dea un canon,daca va considera.

[irina4m]

În prealabil postat de urzicuta

eu am un obicei:pe toti cei care sunteti din Bucuresti va indemn sa va duceti la par.Vasile de la Biserica Rusa(Universitate).Acest preot are o finete si o delicatete extraordinara.Este un bun psiholog stie sa lucreze cu si in sufletul omului,te vei simti tare bine sa stai de vb.cu Sfintia Sa.Desi are multi ucenici nu respuinge pe nimeni si gaseste ragaz chiar pana tarziu sa stea de vb.ca un prieten cu toti.Un om sensibil,bland si bun.Tare drag imi e!

si eu am auzit de acest preot, dar ma tem ca sunt atat de multi oameni care il cauta si mi-e frica de fpt ca nu ar fi loc si pt mine sa ma spovedesc la dansul :-S

[georgeval]

Merita sa incerci, poate ca acesta este duhovnicul pentru sufletul tau.

[dulcineea]

doamne ajuta!
nici eu nu cred ca e bine sa faci din Taina Spovedaniei o conferinta ,cand Sfintii parinti ne spun ca aceasta Taina -de asta se cheama taina-trebuie sa fie intre tine si Dumnezeu,preotul fiind doar un martor,un martor f important...de ce oare am ajuns asa?de ce suntem nepasatori si nu ne facem treaba cum trebuie?