IEROMONAH SAVATIE BASTOVOI- Cuvinte de folos

[Ekaterina]

"Propovăduirea învierii este și astăzi la fel de actuală ca și în primele zile ale creștinismului. Catedralele mărețe, hramurile câte unui Sfânt sau Sfinte, care adună zeci de mii de credincioși, tarabele pline de cărțile Sfinților Părinți și posterele cu patriarhul din dughene nu sunt numaidecât o dovadă că mesajul evanghelic a fost înfăptuit.

Nu este nici un motiv a crede că vremea predicii a trecut și că acum trăim triumful creștinismului. Aș spune chiar că mulți trăiesc un fel de posteritate a creștinismului, crezându-se în măsură să „îndrepte” pe ici colo ceea ce Apostolii și Sfinții Părinți nu au înțeles bine… Mă refer și la conferințele și simpozioanele interconfesionale, la săptămânile de rugăciune comună etc.

Existã tot ce vrei în aparatul Bisericii, cu părere de rău din ce în ce mai asemănător cu alt aparat, nevrednic de pomenire. Există posturi de radio, gazete, există chiar preoți de serviciu care pot oferi Sfânta Împărtășanie trecătorilor curioși și turiștilor la orice oră, fără spovedanie și fără Liturghie. Există, într-un cuvânt, o mare înțelegere pentru omul modern. Numai propovăduirea învierii cea minunată nu există, nu există învierea sufletelor noastre." (Parintele Savatie Bastovoi)

[Ekaterina]

Mă gîndesc uneori cît de greu a devenit să te menții în lucrurile simple, să nu răstălmăcești, să nu sucești cuvintele. Să oprești gîndurile, să iei lucrurile și oamenii așa cum sînt.

Bănuiala este în toate, oamenii și-au făcut o meserie din a bănui, din a bănui adînc, pe toate părțile și de a vorbi despre aceste bănuieli cu alți oameni, care se molipsesc unii de la alții de boala bănuielii ca de o lepră.

Dacă bănuiala ar fi scoasă din viața noastră, s-ar închide televiziunile, gazetele, s-ar închide parlamentele, guvernele, procuraturile, secțiile de poliție. Oamenii ar vorbi cu Da și Nu, iar a minți ar redeveni un lucru rău.

Dar așa este lumea. N-ai ce-i face. Problema e alta: de ce oamenii, care se nasc și mai întîi sînt copii nevinovați, cînd cresc aleg mai dregrabă să se mintă decît să se iubească? Doar lucrul acesta e neplăcut și pentru cel mințit, și pentru cel ce minte.

Ciudată făptură mai e și omul: să-ți omori tu Dumnezeul doar pentru că a spus adevărul…

În prealabil postat de Ekaterina

7. Să nu te pui chezaş
De câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.

Iată că acest decalog era deja scris pe forum, atunci când eu l-am descoperit în "Carte de despărțire"...

Voiam să vă întreb (încă o dată): ce înțelegeți prin să ne punem sufletul pentru cineva?
Eu am înțeles sfatul de mai sus, de a nu ne pune chezaș. Aș vrea să îl înțeleg și pe cel despre care vă întreb. Este evident că nu am ajuns să experimentez așa ceva... Dar voi?