Cersetorii de etnie rroma

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

Nu e așa.

Ăsta nu e argument.
Este explicabil de ce începi așa jenant, pentru că vrei ca spre dezacord să orientezi opinia celui care urmeaza să citească postul; n-am să spun că ”ba e așa”, ci am să contra-argumentez postarea ta.

În prealabil postat de RappY

Faptele Apostolilor 17, 26-27: Şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi şi L-ar găsi, deşi nu e departe de fiecare dintre noi.

Aici am extins boldarea pe care tu ai redus-o deoarece tu nu citești și printre rânduri, ci numai negru pe alb(mură-n gură) iar extinderea boldării te contrazice și-mi dă mie dreptate fiindcă dinainte a hotărât Dumnezeu vremea când omul se va lăsa convins (de Duhul Sfânt) să treacă hotarul spre îndreptare duhovnicească.

De ce ți seîntâmplă ție asta? Pentru că tu nu crezi, chiar dacă (bănuiesc) urmezi/ai urmat studii de specialitate.

27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.(Ioan20,27)

În Duhul Sfânt să fii credincios!

În prealabil postat de RappY

Omul e făcut din fire să-L caute pe Dumnezeu chiar dacă nu știe cum s-o facă fără Duhul Sfânt. Sf. Maxim nu a uitat nimic, el folosește termenii cu grijă, voirea sau voința naturală însemnând voința din fire, care voiește către ce e bun căci firea omului e făcută bună. Voința gnomică adică cea a ipostasului ci nu a firii este cea care poate greși și greșește îndeosebi după căderea din Eden.

Voința gnomică este voință trupească, iar voința sufletească e oarbă datorită trupului care o ”ecranează” complet(prin organele sale de simț trupești) și de aceea ea are nevoie de sprijinul susținut al Duhului Sfânt pentru a putea ”deschide ochii” și pentru a-și forma o simțire/opinie/voință duhovniceasca.
De aceea eu cred că omul are o fire naturală trupească/materială și de aceea el se manifesta în mod natural ca animal mai mult sau mai puțin sălbatic, depinde de mediul în care trăiește. Nu confunda omul simplu (....) cu un om relativ educat, deoarece acesta din urmă deja a aflat de Dumnezeu, dar nu și de hotarul dinainte rânduit pe care să-l treacă pentru a se apropia mai mult de Dumnezeu.

În prealabil postat de RappY

Pr. Stăniloae: „Dumnezeu atrage, omul e atras. Omul e făcut pentru infinit, fără a ajunge el însuși la infinit.”

Categoric, însă cu asta ți-ai bătut un cui în talpă pantru că asta demonstrează că omul, deși este chemat/atras/susținut, nu ajunge el însuși la Infinit, adică la Dumnezeu, ci, ffff greu, doar cu ajutorul Duhului Sfânt.

În prealabil postat de RappY

Pe lângă astea, antropologia ta e diferită de cea ortodoxă, nu există o dualitate atât de strictă între suflet și trup, este și sufletul (nu inima*) care dorește cele „trupești”.

Asta este prima fentă pe care omul o ”înghite” de la necuratul. Dualitatea e radicală. Dacă sufletul dorește cele trupești, atunci e stricat rău acel suflet.

17. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.(Gal5,17)

*Eu am folosit cuvântul inimă ca să definesc mai ortodox sufletul, nu organul anatomic; faptul că nu recunoști/nu accepți, ci contrazici, demonstrează patima cu care compui postul.

În prealabil postat de RappY

Sf. Ioan Damaschinul: „Dintre plăceri, unele sunt sufleteşti, altele trupeşti. Sufleteşti sunt acelea care aparţin sufletului în sine, cum este plăcerea spre studiu și spre contemplaţie. Trupeşti sunt acelea la care participă și sufletul şi trupul. Pentru aceasta se numesc trupeşti toate cele care se raportează la hrană, la legături sexuale şi cele asemenea. Dar nimeni nu va găsi plăceri proprii numai corpului.”

Am învățat că termenul plăcere nu se folosește în ortodoxie pentru a descrie satisfacțiile/bucuriile/mulțumirile sufletești. Oare grerșesc? Fie mie, păstrez învățătura(mea, dacă nu e și a ta)!
Mă feresc să contrazic, dar tot postez un raspuns continuator în Galateni ca să descriu faptele care provoacă plăcerile ca să vorbim concret și să delimităm de unde vin plăcerile și să observăm că niciuna nu-i comună, ”duală”:

19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.(Gal5,19-23)

Toate faptele omului am putea spune că sunt trupești fiindcă sunt înfăptuite cu ajutorul trupului, fără de care e imposibil de făptuit ceva, însă cele de origine trupească(cu excepția nevoilor trupești), dacă sunt acceptate și permise de suflet a se înfăptui, pot aduce osândă maimică sau mai mare, iar cele care aduc folos sufletesc n-au altă legătură cu trupul decât ca mijlocul de a le înfăptui.

În prealabil postat de RappY

În fine, cam tot ce spui tu acolo e heterodox, botezul ortodox este cu Duhul Sfânt nu „botezul lui Ioan”, „voirile sufletești” sunt „generate” de om nu de Duhul Sfânt căci omul are liberul arbitru să voiască cele bune, ș. a.
...

Nu prea se înțelege ce vrei să spui aici. Oare botezul lui Ioan nu e ortodox?Eu l-am numit astfel fiindcă știu că are Duh Sfânt, iar voirile sufletești sunt generate de Duhul Sfânt care Și-a făcut loc în inima acelui om care le duce la îndeplinire; de aici, se pare, tu poți crede că omul(vezi, Doamne) le generează. Nu omul le generează (la fel cum nu Fiul purcede Duhul Sfânt) fiindcă omul nu are liberul arbitru(asemenea Duhului Sfânt), dar ar fi capabil să-l dobândească (vezi amănunte aici: https://www.crestinortodox.ro/forum/...ad.php?t=19517 ).

[RappY]

În prealabil postat de Demetrius

(...)
Categoric, însă cu asta ți-ai bătut un cui în talpă pantru că asta demonstrează că omul, deși este chemat/atras/susținut, nu ajunge el însuși la Infinit, adică la Dumnezeu, ci, ffff greu, doar cu ajutorul Duhului Sfânt.
(...)

Păi cine a zis altcumva? Nu se poate ajunge la Dumnezeu fără har, să susții asta este echivalent cu erezia pelagianismului, condamnată de sinoade. Dar și să spui că este doar Duhul Sfânt fără cooperare venită din voința umană este erezia predestinației. Mântuirea este un proces de împreună-lucrare (sinergie) între Dumnezeu și om.

Asta pe plan soteriologic (adică în vederea mântuirii). Iar pe plan antropologic (adică despre firea sau natura umană), firea umană a fost creată bună fiindcă tot ce a creat Dumnezeu a fost bun. După căderea din Eden, firea umană s-a denaturat, pierzând comuniunea cu Dumnezeu. Dar la momentul Întrupării (adică la Bunavestire), firea umană s-a ridicat iar căci Dumnezeu a îndumnezeit-o făcându-Se om. Atunci toată firea umană, comună tuturor oamenilor, a fost ridicată. Botezul completează această renaștere a omului primind harul Duhului Sfânt în inimă și dă voie omului să năzuiască către mântuire cu ajutorul lui Dumnezeu.

Trupul nu are cum să fie complet rău fiindcă e făcut de Dumnezeu, o să renaștem cu trupul, ne împărtășim cu Trupul Mântuitorului, trupul e templul Duhului Sfânt, trupul este o taină și ceva esențial firii umane, create de Dumnezeu.

Ai spus mai multe acolo dar astea mi se par diferențele esențiale: de antropologie (cauza) și de soteriologie (efectul). Dacă tu vezi omul ca fiind întru totul căzut (antropologie) atunci nu vezi nici cum poate contribui prin propria voință la mântuire (soteriologie). Astea poate par lucruri mici dar nu sunt. Teologi ortodocși mai stricți ți-ar spune că practic negi Întruparea de vreme ce nu primești îndumnezeirea firii umane înfăptuită la Bunavestire.

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

Păi cine a zis altcumva? Nu se poate ajunge la Dumnezeu fără har, să susții asta este echivalent cu erezia pelagianismului, condamnată de sinoade. Dar și să spui că este doar Duhul Sfânt fără cooperare venită din voința umană este erezia predestinației. Mântuirea este un proces de împreună-lucrare (sinergie) între Dumnezeu și om...

Tu ai spus (vezi caseta a treia din acest post la care ai răspuns) că omul din firea lui e făcut să-L caute pe Dumnezeu și eu am zis că numai datorită Duhului Sfânt omul ajunge să-L caute pe Dumnezeu, căci firea lui naturală este trupească(adică instinctuală), fără legatură duhovnicească. Poate că tu erai de părere că firea naturală e duală(sufletească + trupească), comună și activă, iar eu ți-am citat din Scriptură cu ele se împootrivesc una alteia.
Că firea naturală a omului n-are nicio treabă cu Dumnezeu mai citez și (Rom3,10-18):


10. După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
11. Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.
13. Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor;
14. Gura lor e plină de blestem şi amărăciune;
15. Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge;
16. Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor;
17. Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o;
18. Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor".(Rom3,10-18)

Oare e de bună credință sursa din care ai citat pe sf Maxim Mărturisitorul? N-o fi protestantă/progresistă?

Cât despre împreuna-lucrare dintre om si Dumnezeu, un lucru scapă din vedere (sau ignoră) mai toți din cauza ”miopiei duhovnicești”, astfel că ei nu recunosc că Dumnezeu e în sinergie absolută cu întreaga creație dinainte de veci(poate cineva să nege?), iar creația I se supune necondiționat, cu excepția omului, findcă, datorită rațiunii, numai omul își arogă libertatea(nu liberul arbitru) de a nu se supune. De ce nu se supune? Pentru că firea lui naturală trupească îi orbește rațiunea și-l înșeală.

Dumnezeu nu Se poate sustrage sinergiei pe care El a creat-o și nici creația, deoarece ”Dumnezeu nu dă cu zarul”(Einstein).

Dacă Dumnezeu voiește

4. Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.(1Tim2,4)

cine se poate împotrivi?




P.S. Am deviat prea mult de la tema topicului.

[RappY]

În prealabil postat de Demetrius

Tu ai spus (vezi caseta a treia din acest post la care ai răspuns) că omul din firea lui e făcut să-L caute pe Dumnezeu și eu am zis că numai datorită Duhului Sfânt omul ajunge să-L caute pe Dumnezeu

Una e ce spui tu aici și ce ai spus mai devreme. Mai sus ai zis „nu ajunge el însuși la Infinit, adică la Dumnezeu” ceea ce e adevărat (nu are cum să ajungă la Dumnezeu fără ajutor divin), acum zici că nici nu ajunge să-L caute ceea ce nu e adevărat (îl caută (câteodată fără să știe) dar nu poate ajunge fără ajutorul lui Dumnezeu).

În prealabil postat de Demetrius

Poate că tu erai de părere că firea naturală e duală(sufletească + trupească), comună și activă

Este comună și activă, da. Ce mi-ai citat tu din Galateni le pune în opoziție adică discută despre trup fără duh care într-adevăr e doar animalic, robotic. Însă tot în Scriptură spune că trupul este templul Duhului Sfânt, iar trupul este pătruns de suflet, iar atunci nu mai rămâne simplu trup animalic în niciun caz.

Din manualul de teologie dogmatică pe care l-am mai citat în alte părți (Pr. Isidor Todoran):

Aşa cum spuneam, omul este o fiinţă personală, ştiind că există şi pentru ce există. El se ridică deasupra tuturor celorlalte făpturi însufleţite nu numai prin suflet, ci şi prin trupul său. Căci şi acesta a fost creat printr'un act special şi direct al lui Dumnezeu (Fc 2, 7), ca să fie purtătorul şi organul vieţii spirituale. Această menire specială a trupului îi determină şi însemnătatea lui particulară. În raport cu sufletul, dar inferior lui, trupul nu este un reflex sau o umbră a sufletului, ca în monismul spiritualist, şi nici o închisoare a lui din care sufletul scăpând prin moartea fizică şi-ar trăi adevărata viaţă, ca în platonism sau în ascetismul rău înțeles, ci element esențial al naturii omeneşti şi organ de manifestare, de origine dumnezeiască, a sufletului, adică a omului în întregimea ființei sale, aici pe pământ.

Trupul omului nu este străin sufletului, ci este potrivit lui, precum şi lucrării lui. Trupul este adaptat continuu spiritului, sau este imprimat în mod particular de spirit. Inferior spiritului, într-un mod particular, trupul participă prin aceasta la viața spiritului, adică a sufletului, depăşind planul biologic şi fizico-chimic.

Viața trupului face parte constructivă din viața sufletului nostru, într-o lucrare sinergică. Viața aceasta este, în acelaşi timp, primul obiect contingent al libertății spiritului, care o lasă să coboare până la starea de procese automate prin slăbirea libertății spiritului, ori întipăreşte în ea o libertate spirituală tot mai mare. În cazul al doilea, prin trup se exercită asupra lumii libertatea spiritului și lumea este astfel ridicată de spirit spre scopul superior al unirii ei cu spiritul suprem, adică cu Dumnezeu. Fără trup, spiritul uman n'ar putea mișca, prin sine, lumea spre sensuri alese de el, n'ar putea modifica mişcările ei, ci acestea ar rămâne determinate de cauze pur intrinsece lumii exterioare şi extrinsece spiritului. Participant la spirit ca subiect al său, trupul omului nu poate fi definit ca un obiect pur şi simplu. Trupul omului nu este numai materie, sau numai raționalitate plasticizată, palpabilă ca obiect; ci materie subiectivizată, participând la spirit ca subiect al ei. În materialitatea trupului nostru este ceva care transcende ceea ce s'ar putea numi materialitatea lui şi mişcările ei pur automate, ceva ce nu se poate reduce la proprietățile lui materiale (Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, vol. I, Bucureşti, 1978, pp. 366-367).

Trupul nu se poate înțelege fără spiritul care l-a organizat şi îl străbate, combinând rațiunile diferitelor elemente materiale, în sistemul de rațiuni ale trupului, prin care se manifestă rațiunile spiritului. Fără trup, posibilitățile spiritului nu s'ar putea actualiza. De aceea, într-un fel, sufletul însuși se formează prin trup sau primește o pecete a lui. Simțurile trupului sunt și simțurile sufletului. Prin ele nu lucrează numai trupul, ci şi sufletul care se serveşte de ele pentru cunoaşterea realității materiale, obiective.

Puterile sau facultățile sufletului omenesc: mintea sau rațiunea, simțirea sau afectivitatea şi voinţa liberă, precum şi lucrarea acestora servindu-se de simțurile trupului, subliniază spiritualitatea sufletului, precum și existența lui distinctă în unitatea psiho-fizică a omului ca fiinţă spirituală trăitoare în această lume în drum spre patria lui cerească.

Fiecare om îşi are sufletul şi trupul său şi fiecare dintre noi este o existenţă personală şi unică, nerepetată şi nerepetabilă.

În prealabil postat de Demetrius

Oare e de bună credință sursa din care ai citat pe sf Maxim Mărturisitorul? N-o fi protestantă/progresistă?

E traducerea Pr. Dumitru Stăniloae cu notițe de subsol tot de la el, am citat cartea în articolul de pe OrthodoxWiki.

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

Una e ce spui tu aici și ce ai spus mai devreme. Mai sus ai zis „nu ajunge el însuși la Infinit, adică la Dumnezeu” ceea ce e adevărat (nu are cum să ajungă la Dumnezeu fără ajutor divin), acum zici că nici nu ajunge să-L caute ceea ce nu e adevărat (îl caută (câteodată fără să știe) dar nu poate ajunge fără ajutorul lui Dumnezeu).



Este comună și activă, da. Ce mi-ai citat tu din Galateni le pune în opoziție adică discută despre trup fără duh care într-adevăr e doar animalic, robotic. Însă tot în Scriptură spune că trupul este templul Duhului Sfânt, iar trupul este pătruns de suflet, iar atunci nu mai rămâne simplu trup animalic în niciun caz...

Mi-e jenă mie de încăpățânarea ta de a contrazice până și Scriptura din care ți-am citat (Rom3,10-18) din care prescurtez acum ceea ce spui că n-am spus: ”Nu este drept nici unul... nu este cel ce caută pe Dumnezeu... nici măcar unul nu este.”

Dacă am citat eu din Scriptură înseamnă că n-am spus eu? Nu le spun de la mine, ci din Scriptură, dar pe tine nu te convinge fiindcă nu crezi, tu crezi ce scrie-n cărți. Mă voi ruga pentru tine.

Nici căutarea nu începe fără intervenția Duhului Sfânt fiindcă omul e rațional și de aceea nu face niciun pas fără o motivație. Dacă ar începe să caute fără să știe că/ce caută atunci și pornirea asta ar fi generată de Duhul Sfânt ca să-L afle pe Duhul Sfânt, fiindcă dacă nu știe că/ce caută atunci el poate găsi... orice. Însă dacă tu spui că asta ar fi în natura oricărui om, atunci asta ar demonstra (dpmdv) reaua ta voință fiindcă duhul omului(chiar botezat fiind) nu e Duhul Sfânt decât, e-e-eventual, după o cateheză conștientă(adică după intervenția Duhului Sfânt); de aceea Ioan Botezătorul spune:

8. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.(Mc1,8)

Trupul este templu al Duhului Sfânt numai după ce omul e conștient de harul lui, de jertfa lui, adică după cateheză, după prima spovadă, după ce devine dispus să facă sacrificii; până atunci nu e conștient de Duhul Sfânt, iar de sufletul propriu poate nici atunci.

[Demetrius]

Ia vezi ce spune apostolul Pavel efesenilor despre firea tuturor, despre voia trupului si a simturilor, voie despre care tu spui ca este si a sufletului:

3. Întru care şi noi toţi am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi.(Ef2,3)

[RappY]

În prealabil postat de Demetrius

Ia vezi ce spune apostolul Pavel efesenilor despre firea tuturor, despre voia trupului si a simturilor, voie despre care tu spui ca este si a sufletului:

3. Întru care şi noi toţi am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi.(Ef2,3)

Păi da, după cadere, firea a fost alterată și denaturată după cum am mai spus. Asta nu înseamnă că am încetat să mai fim creați după chip, doar că acest lucru s-a întunecat și a devenit greu accesibil.

Din Teologia Dogmatică Ortodoxă vol 1 a părintelui Dumitru Stăniloae:

Chipul dumnezeiesc constă în structura ontologică a omului facută să tindă spre comuniunea cu comuniunea suprema, cea a Persoanelor divine care sunt izvor al oricărei comuniuni, cu persoanele umane, iar asemănarea constă in activarea acestei structuri.

(...)

Slăbirea capacității omului de a cunoaște printr-o lume transparentă pe Dumnezeu Cel personal, de a trăi în comuniune cu El cu semenii a însemnat nu numai o retragere a harului lui Dumnezeu, ci și o slăbire a chipului lui Dumnezeu în om. Dar acest chip nu s-a distrus în om cu totul. Omul are aspirația spre o cunoaștere infinită, în care se ascunde setea de Dumnezeu, cunoaștere pe care uneori o străvede; trebuința de bine nu s-a șters nici ea cu totul din el, deși nu-L concepe totdeauna ca comuniune. Comuniunea cu oamenii a rămas și ea într-o formă slăbită.

Din aceeași carte despre structura trup-suflet:

Unirea între suflet și trup e atât de deplină, că ele formează o singură fire, superioară naturii. Unirea între suflet şi trup în unitatea persoanei umane e o taină deosebită pentru că specia-om, care unește natura cu spiritul, reprezintă factorul spiritual conştient şi liber inserat în natură ca suflet. Acest fapt dă posibilitate persoanei noastre să facă un uz contingent de natură. Inserarea spiritului în natura materială e atât de intimă, că factorul spiritual uman nu poate fi conceput nici o clipă ca spirit pur, ci trebuie înţeles de la început ca suflet, sau ca spirit întrupat, ca spirit cu ramificările lui în trup, sau ca trup cu rădăcini în spirit. Persoana noastră e spirit capabil de simţire şi de cunoaștere prin simţuri, dar menținând conștiința de sine şi libertatea și puterea mişcării sale prin mişcarea trupului și, prin aceasta, și puterea mişcării obiectelor după cum voieşte, întrucât are trupul participant la actele de cunoaştere şi de mişcare ale spiritului.

Scriptura nu contrazice aceste interpretări, doar că tu le interpretezi după capul tău cum vrei în loc să citești tălmăciri ortodoxe.

[RappY]

În prealabil postat de Demetrius

Mi-e jenă mie de încăpățânarea ta de a contrazice până și Scriptura din care ți-am citat (Rom3,10-18) din care prescurtez acum ceea ce spui că n-am spus: ”Nu este drept nici unul... nu este cel ce caută pe Dumnezeu... nici măcar unul nu este.”

Cine a zis că e cineva drept?

Nici căutarea nu începe fără intervenția Duhului Sfânt fiindcă omul e rațional și de aceea nu face niciun pas fără o motivație.

E perfect rațional să vrei să intri în comuniune cu Creatorul, e irațional să nu vrei.

dacă nu știe că/ce caută atunci el poate găsi... orice.

Păi nu găsește nimic bun fără Dumnezeu.

Mi-e jenă mie de încăpățânarea ta de a contrazice până și Scriptura din care ți-am citat (...) Dacă am citat eu din Scriptură înseamnă că n-am spus eu? Nu le spun de la mine, ci din Scriptură, dar pe tine nu te convinge fiindcă nu crezi, tu crezi ce scrie-n cărți.

Mă plictisesc aberațiile astea, nu te da văzător cu duhul că nu știi ce cred eu și ce e în inima mea, vezi-ți de rătăcirile tale mai întâi. Cât despre „așa scrie în Scriptură” asta aud de la orice protestant semi-analfabet și fiecare vine cu interpretarea sa.

Mă voi ruga pentru tine.

Foarte bine, am să mă rog și eu pentru amândoi.

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

Cine a zis că e cineva drept?

În niciun caz Pavel, care îți zice ție că ”nu este cel ce caută pe Dumnezeu, nici măcar unul nu este.” Nu ție îți zice?

Te ascunzi după deget ca să nu pui în inima ta Scriptura, iar mie-mi răspunzi cu deviere ”la mantinelă” (ca la hochei).

În prealabil postat de RappY

E perfect rațional să vrei să intri în comuniune cu Creatorul, e irațional să nu vrei.

Așa este, însă numai cu ajutorul Duhului Sfânt se realizează comuniunea, nu pur și simplu datorită firii naturale omenești,ci numai după înduhovnicirea ei.

În prealabil postat de RappY

Mă plictisesc aberațiile astea, nu te da văzător cu duhul că nu știi ce cred eu și ce e în inima mea...

Păi tu ai demonstrat aici ce crezi și ce e în inima ta.
”Tu zici.”

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

Păi da, după cadere, firea a fost alterată și denaturată după cum am mai spus. Asta nu înseamnă că am încetat să mai fim creați după chip, doar că acest lucru s-a întunecat și a devenit greu accesibil.

Din Teologia Dogmatică Ortodoxă vol 1 a părintelui Dumitru Stăniloae:



Din aceeași carte despre structura trup-suflet:

Scriptura nu contrazice aceste interpretări, doar că tu le interpretezi după capul tău cum vrei în loc să citești tălmăciri ortodoxe.

Asta crezi tu că e tălmăcirea oficială ortodoxă (cum că în urma ”căderii” firea omului a fost alterată și denaturată) patentată de Duhul Sfânt la ”sinodul OSIM”?
Omul(Adam și Eva)n-au fost făcuți cu trup material și sex diferit în veșnicie, în Rai, ca apoi să cadă de acolo, cu atât mai mult cu cât este vorba de ultima zi din creația lumii materiale.

13. Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.(In3,13)

În veșnicie i-a fost rezervat omului de la bun început un loc datorită Chipului, cu ajutorul căruia poate ajunge prin multă străduință la asemănarea cu Dumnezeu. Omul nu a căzut de acolo, ci ”a căzut” în prima probă de a se ridica acolo, deoarece latura spirituală a firii sale este alterată de comuniunea sufletului cu trupul.




P.S. Am completat cu majuscule câteva cuvinte absolut necesare(dpmdv) în citatul pr Dumitru Stăniloae.În postul tău e citatul original, în postul meu este comentat de mine.