Rotunjimea Pamantului in Biblie

[mihailt]

Da faptul ca imparateasa aceea tine in mana globul pamantesc cu o cruce pe el arata dorinta Bisericii Ortodoxe ca toate neamurile Terrei sa treaca de bunavoie la credinta crestin-ortodoxa.Deci iata ca din secolul 5 se stia ca Terra e sferica.
Cred ca nu e o taina pentru nimeni ca Dumnezeul nostru Iisus Hristos a trimis Sfintii Apostoli sa propovaduiasca la toate neamurile Terrei.
Faptul ca si imparatii romani il tineau in mana arata dorinta imparatilor romani de a cuceri lumea.
Oare nu se stie ca toti imparatii romani au dorit sa cucereasca lumea?
De unde dar s-a scos acum ca globul e simbol al puterii impartatesti?Eu pana acum nu am auzit asemenea absurditate.
Hai mai frate Traditie sa mergem pe la o Sfanta Manastire unde se afla asa Sfanta Icoana si fara sa le zicem nimic de aceasta teorie monahilor de acolo sa ii intrebam de Sfanta Icoana in care Dumnezeul nostru Iisus Hristos are un glob albastru cu o cruce pe dansul in mana ce reprezinta globul de acolo.
Si sa vedem daca e vreunul de zice ca acel glob reprezinta puterea imparateasca.
Asta idee cu globul ca simbol al puterii imparatesti e o absurditate; globul respectiv e clar globul pamantesc.

Globul din mana imparatilor reprezinta chiar Terra:
http://en.wikipedia.org/wiki/Globus_cruciger

A fost folosit de imparatii pagani dar fara a avea o cruce peste dansul.
Este vorba de globul pamantesc,adica de Terra.
Faptul ca imparatul roman sta cu picioarele pe Terra arata dorinta imparatilor romani de a cuceri intreaga lume.
Faptul ca imparatii bizantin tineau in mana globul pamantesc cu o cruce pe dansul la o scara redusa arata faptul ca Dumnezeu stapaneste acum si Terra iar imparatul bizantin ca delegat al lui Dumnezeu trebuie sa o conduca.

"
The globus cruciger (Latin, "cross-bearing orb") is an Orb (lat. globus) topped (lat. gerere = to wear) with a cross (lat. crux), a Christian symbol of authority used throughout the Middle Ages and even today on coins, iconography and royal regalia. It symbolises Christ's (the cross) dominion over the world (the orb), literally held in the dominion of an earthly ruler (or sometimes celestial being such as an angel). When held by Christ himself, the subject is known in the iconography of Western art as Salvator Mundi ("Saviour of the World"). It is associated with the sceptre."
Globul purtator de cruce este un glob pe varful caruia e o Sfanta Cruce,un simbol crestin al autoritatii folosit in timp Evului mediu si chiar astazi pe monede,iconografie si pe "royal regalia" (stemele,coroanele ,vestimentele,insemnele etc imparatesti).Simbolizeaza domnia lui Dumnezeu Iisus Hristos (aceasta o simbolizeaza Sfanta Cruce) asupra lumii (aceasta o simbolizeaza globul) tinuta sub domnia unui imparat pamantesc(alteori sub domnia unei fiinte ceresti precum a unui inger.)Cand este tinut de de Dumnezeu Iisus Hristos se numeste in iconografia si art vestica ca "Salvatorul lumii".Este asociat cu un sceptru."

"With the growth of Christianity in the 5th century, the orb was topped with a cross (hence globus cruciger), symbolising the Christian God's dominion over the world. Symbolically to Christians, the emperor held the world in his hand, on behalf of God. To non-Christians already familiar with the pagan orb, the surmounting of a cross sent a message about the triumph of Christianity. In medieval iconography, an object's scale and size indicated its importance relative to other, surrounding objects; the world is seen small and the ruler or celestial being large, to emphasise the importance of each element. Although the globe's symbolism was on a planetary scale, its use (in actual regalia and emblematic) was proliferated among Christian rulers over small parts of the earth, not even all sovereign.
Contrary to modern myth, belief in a spherical rather than a flat earth was common in the Middle Ages, and predominant among the educated."

"Cu cresterea crestinatatii in secolul al cincilea pe partea de sus a globului a fost pusa o Sfanta Cruce (de aci denumirea de glob purtator de cruce) simbolizand domnia lui Dumnezeu Iisus Hristos asupra lumii.Simbolic pentru crestini ,imparatul tinea lumea in mana ca din partea lui Dumnezeu.Pentru ne-crestinii deja familiari cu globul pagan,montarea deasupra globului a unei cruci trimitea mesajul biruintei crestinismului.In iconografia medievala ,marimea si scala unui obiect ii indica importanta relativ la celalte obiecte care il inconjurau.Lumea e vazuta mica si imparatul ca o fiinta cereasca ,fiind mare ,pentru a sublinia importanta fiecarui element.Desi simbolismul globului era la scara planetara,folosirea sa s-a proliferat (raspandit) printre domnitorii crestini din putine locuri,nu la toti.
Contrar mitului modern ,credinta intr-un Pamant sferic mai degraba decat intr-unul plat era comuna in Evul Mediu si predomina printre cei educati."

Multumesc fratelui Traditie ca a adus inca un argument pentru sfericitatea Terrei si ajutat sa fie clarificat ce reprezinta globul din acele Sfinte Icoane si faptul ca deja la imparateasa bizantina din secolul al cincilea era folosit.
Faptul ca e folosit si la imparatii bizantini si in Sfantul Munte arata ca nu e un simbol numai al vestului ci al estului.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Eu am vrut sa arat foarte simplu ca Pamantul este rotund, mai exact cvasielipsoidal - turtit la Poli si mai umflat la Ecuator. Adica e absurd sa spui ca are o forma de disc - ca un cilindru de inaltime foarte mica.

Iarasi, este putin probabil ca Pamantul sa arate deformat, ca o bucata de aluat in mainile bunica-mi ca in pozele generate artificial postate de tine. Daca admiti ca Pamantul s-a format in cateva miliarde de ani, atunci gravitatia l-a modelat in forma rotund-aplatizata in mod natural, asa cum o picatura de apa in spatiu se aduna in scurt timp intr-o mica sfera, asa cum si Luna si celelalte planete si sateliti naturali ai lor au forma rotunda, desi unii au compozitie predominant solida, altii lichida si altii gazoasa. Pana si la eclipsele de Luna se vede clar care este forma Pamantului.

Iar daca admiti ca oamenii au ajuns in spatiu, de ce adica ar fi trucat ei pozele luate de acolo?!

Nu, nu admit ca Pamintul s-a format acum nu stiu cite milioane de ani! Daca ai fi mai atent la Scriptura decit la stiinta, probabil ai realiza ca Dumnezeu, care e perfect si atotputernic nu are nevoie de milioane de ani ca sa creeze lumea sau de motivatie cu care sa-i impace pe cei fara de Dumnezeu. Daca tu crezi altfel, atunci te indoiesti si de atotputernicia Lui, si de Cuvintul Sau.

Rationamentul tau e bun, numai ca trebuie sa-l duci mai departe. Si nu-ti trebuie studii universitare ca sa intelegi ca Pamintul nu poate fii sferic. Si nici macar elipsoidal, pentru ca exista variatii mari si neuniforme ale cimpului gravitational. Pe o sfera forta gravitationala este acceasi indiferent unde pe suprafata Pamintului. Pe un elipsoid aceeasi forta ar avea o variatie uniforma. Masuratorile facute insa infirma ambele ipoteze. Pamintul arata exact asa cum il prezinta imaginile generate de pe website-urile European Aeronautic Defence and Space si National Geospatial Intelligence Agency. Acuma, bineinteles, poti sa contesti ce sustin cele doua organizatii spatiale si militare, dar iti cam trebuie curaj pentru ca ai fi in pozitia din care sa trebuiasca sa pui in discutie mai toate dogmele stiintifice cu privire la gravitatie si mecanica corpurilor ceresti de la Copernicus incoace.

Problema cea mare insa apare datorita productiilor holiwoodiene ale NASA care au inceput sa fie transmise inca din anii 60. Pe vremea aceea nu se stia mare lucru despre cimpul gravitational al Pamintului si, de aceea, imaginile cu pamintul rotund au fost extrem de bine vindute. Mai tirziu au aparut oarece studii, care, surprinzator, nu mai reflectau rotunjimile perfecte ale Terei. Acelea au fost vremurile cind silueta Pamintului a fost ajustata cu ciocanul pe la poli, dar imaginile au continuat sa vina dupa aceleasi modele si in acelasi format de la marile studiouri NASA, doar un strop deformate la developare. Astazi nu mai exista nevoie pentru corectie pentru ca imaginea pamintului rotund e de-a dreptul arsa in mintile si retinele noastre, in asa masura incit si daca cineva ne-ar arata un castravete cu pretentia ca aceea e forma reala a pamintului, noi tot o sfera am vedea.

Cu privire la eclipse si la umbra pamintului pe luna, tu vezi doar ceea ce ti s-a spus ca este. Exista teorii, la care nu neaparat subscriu, care explica fenomenul fara a lua in calcul pamintul rotund.

Din spatiu, de acolo de unde ajund navetele spatiale sau de unde se afla statia spatiala, pamintul nu se vede rotund. Trebuie numai sa fii atent la imagini si sa o faci fara nici un fel de idee preconceputa cu privire la forma pamintului (dar atentie la trucaje, asa cum am aratat intr-un alt post).

Ma intrebi de ce exista inselaciune. Nu pot sa-ti dau un raspuns mai bun decit cel pe care l-a dat Traditie1 intr-alta parte: ”Ideea ca am trai într-un spatiu material infinit are ca efect pierderea constiintei prezentei concrete a lui lui Dumnezeu si ca urmare si lipsa fricii de Dumnezeu si neapucarea pe calea lepadarii de lume.” si, mai departe “teoria stiintifica potrivit careia pamântul ar fi doar unul din corpurile ceresti e la fel de adevarata si cu teoria evolutiei. E o explicatie pentru cei care nu cred, menita sa arate ca lumea putea pasamite sa existe si fara Dumnezeu.”

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de mihailt

Multumesc fratelui Traditie ca a adus inca un argument pentru sfericitatea Terrei si ajutat sa fie clarificat ce reprezinta globul din acele Sfinte Icoane si faptul ca deja la imparateasa bizantina din secolul al cincilea era folosit.
Faptul ca e folosit si la imparatii bizantini si in Sfantul Munte arata ca nu e un simbol numai al vestului ci al estului.

Globul apare ca symbol si in alte religii. Este imaginea perfectiunii si de aceea inseamna zeu (Dumnezeu). In imagine il poti vedea pe Zeus cu un glob in mina. In mitologia greaca pamintul este plat.

Deci, un zeu (Zeus) dintr-o cosmologie in care pamintul este plat nu poate tine in mina un glob simbolizind un pamint rotund! Imperiul Roman a mostenit cultura greaca. Multe simboluri s-au transmis pina in crestinism.

De asemenea, in heraldica globul si crucea inseamna puterea spirituala deasupra puterii temporale. Dupa cum vezi, nici o referire la forma pamintului. Ca altii, tirziu i-au pus globului alte semnificatii, nu-i mai putin adevarat.

Sper ca am incheiat subiectul cu privire la globuri si icoane.

[Traditie1]

Mihai, globul tinut de împaratii romani reprezenta într-adevar lumea. Am mai zis ca la romani predomina conceptia unui pamânt sferic, conceptie combatuta de Sfintii Parinti.

La bizantini nu din aceasta pricina a fost utilizat ci pentru ca era un simbol al puterii imperiale, ca si purpura, mostenita tot de la împaratii romani si aflata si pe vestmintele din icoanele Mântuitorului.

La Patimi, soldatii romani care îl chinuiau pe Domnul I-au pus în batjocura o pânza stacojie în chip de purpura, o trestie în chip de sceptru si o cununa de spini în chip de coroana. Acestea erau simboluri împaratesti, transmise de la pagâni apoi si împaratilor crestini, la fel si globus cruciger. Asta nu înseamna ca pamântul e plat.


Repet: nu conteaza ce credeau anticii ci ce spune Biserica, iar Scriptura si Traditia spun ca pamântul e plat.




Sfântul împarat Iustinian a folosit* si el globus cruciger ori el era un adversar al teoriei despre pamântul sferic:

That imperial Byzantium was also aware of Moses the Cosmographer in the sixth century is reflected in the fact that none other than Justinian himself spoke against the pagan Greek spherical view of the Universe and clearly implied strong support for the opposite conception, originally owed to Moses in Genesis, and held strongly by the School of Antioch, when he thundered his anathemas against Origenism at the council of Constantinople in A.D. 553.
http://www.christusrex.org/www1/ofm/...idMeaning.html




*Iata o moneda cu împaratul Iustinian:

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Nu, nu admit ca Pamintul s-a format acum nu stiu cite milioane de ani! Daca ai fi mai atent la Scriptura decit la stiinta, probabil ai realiza ca Dumnezeu, care e perfect si atotputernic nu are nevoie de milioane de ani ca sa creeze lumea sau de motivatie cu care sa-i impace pe cei fara de Dumnezeu. Daca tu crezi altfel, atunci te indoiesti si de atotputernicia Lui, si de Cuvintul Sau.

Este o afirmatie indrazneata pe care eu o vad falsa. Am mai spus-o: este clar si evident ca Dumnezeu poate orice, inclusiv sa creeze o lume intr-o clipa. Dar se vede ca El a preferat s-o faca in cateva perioade de timp. Problema se pune: cat au durat aceste perioade? Uita-te in versiunea originala a VT si o sa gasesti cuvantul YUM (sau YOM, ca si limba ebraica s-a mai schimbat de-a lungul vremii) care inseamna si zi, si perioada nedeterminata de timp. Daca s-a tradus prin zi a fost pentru ca asa au preferat traducatorii. Nu mai spun ca ziua de 24 de ore a inceput sa aiba sens abia in "ziua" a patra, nu?

De ce vedeti voi majoritatea o neputinta a Lui Dumnezeu in creatia lumii in miliarde de ani in loc de 144 de ore pamantene? E absurd! Oare nu este Dumnezeu vesnic si de fapt in afara timpului? Oare nu este timpul un simplu parametru in modelul minunat al creatiei Sale? De unde si pana unde ideea de neputina si de negare a atotputerniciei Lui? Foarte haios! :) Gandeste-te ca Logosul a conceput Universul ca fiind guvernat de niste legi de El gandite, care sa fie temeliile lumii de-a pururea. Acestea nu se schimba in timp si asa cum functioneaza astazi au functionat de la momentul initial si vor ramane valabile peste veacuri. Acesta este un motiv in plus sa cred ca Hristos a randuit ca toate sa apara in chip natural, firesc, nefortat (in cateva ore, auzi...) - dar fara sa-L uitam pe Duhul Sfant ca Proniator, ca Cel care viaza toate si le mentine in existenta.

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Ma intrebi de ce exista inselaciune. Nu pot sa-ti dau un raspuns mai bun decit cel pe care l-a dat Traditie1 intr-alta parte: ”Ideea ca am trai într-un spatiu material infinit are ca efect pierderea constiintei prezentei concrete a lui lui Dumnezeu si ca urmare si lipsa fricii de Dumnezeu si neapucarea pe calea lepadarii de lume.” si, mai departe “teoria stiintifica potrivit careia pamântul ar fi doar unul din corpurile ceresti e la fel de adevarata si cu teoria evolutiei. E o explicatie pentru cei care nu cred, menita sa arate ca lumea putea pasamite sa existe si fara Dumnezeu.”

Dimpotriva, Universul poate fi (cea mai probabila ipoteza) finit si fara margini, mereu crescand in dimensiune cu o rata inflationista uriasa. Este ca o chemare a naturii finite spre infinit, care tinde astfel spre Creatorul ei dar fara sa-L poata ajunge in infinitul Lui - ca sa fac o paralela. Si cu atat mai mult ideea asta imi intareste credinta in puterea Lui Dumnezeu, ma ajuta sa-mi inteleg micimea, cat de neinsemnat sunt eu si totusi cat de important pentru Creatorul meu care S-a jertfit ca eu sa traiesc vesnic alaturi de El...

Cat despre ultima afirmatie... draga domnule, roaga-l pe admin s-o dea jos de pe forum, ca se uita o tara intreaga la postarile noastre si se sminteste lumea. Rad ateii si agnosticii si cei pe care-i clasificam ca pagani sau eretici sau sectanti, ne arata cu degetul, caci noi insemnam pentru ei Ortodoxia si credintele ei si conceptele ei, prin simplele noastre ganduri etalate in public. Daca dumneata si Traditie credeti ca nu mai exista alte corpuri ceresti in afara de Terra, o sa inchei politicos dialogul aici si n-o sa ma mai intereseze nici postarile voastre in materie de teologie de acum incolo.

Iar evolutia nu se contrazice cu nici un verset din Biblie, iar pe de alta parte sa stii ca evolutia este probabil cea mai importanta idee lasata de Hristos firii la crearea lumii. Este o lege atat de bine cimentata in creatie incat o vom urma chiar si dupa moarte, din slava in slava, tinzand spre asemanarea cu modelul nostru din veci - Iisus Hristos.

[mihailt]

Unde zice mai frate Traditie in Sfanta Scriptura cuvantul plat?
Arata-mi rogu-te in Sfanta Scriptura unde zice ca Terra e plata.

Siteul de pe care citezi fratia ta este un site foarte dubios si nu imi dau seama cui apartine.Este ciudat e dat un citat a lui Papa Ioan Paul al II-lea in care se zice "The war is Satan" si mai jos se aduce aminte de cruciati.
Si de Ierusalim "patria sfanta a cruciatilor".

Eu nu am auzit pe la anatemele Sfantului Sinod al cincilea ecumenic sa fie vreuna care sa anatemizeze pe cei care zic ca Terra ar fi sferica ; sunt anateme impotriva celor de sustin ca Soarele si Luna ar fi insufletite.Asemenea impotriva celor care refuzau sa zica ca Dumnezeul nostru Iisus Hristos dupa inviere nu a avut trup material.
De unde pana s-a scos ca Imparatul Iustinian ar fi zis ca Terra nu e sferica si ca ar fi luat atitudine impotriva acestei idei asta nu stiu ca acolo autorul zice ca ar fi asa dar nu da nimic concret.

Iar ca exista constelatii e aratat suficient de clar la cartea lui Iov,si marturiseste despre acestea chiar Creatorul lor:
"31.Poţi tu să legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanţurile Orionului?"
Am dat un search pe www.bibliaortodoxa.ro in Sfanta Scriptura si nu am reusit sa gasesc cuvantul plat.

[Traditie1]

Uite un link ortodox cu anatemele împaratului Iustinian asupra lui Origen, acelasi text citat de mine:


VI.
If anyone says that the heaven, the sun, the moon, the stars, and the waters that are above heavens, have souls, and are reasonable beings, let him be anathema.

[COLOR=#800080]http://www.monachos.net/content/patristics/patristictexts/423-justinian-anathemas-origen[/COLOR]


Evident ca stelele exista si ca sunt grupate în constelatii. Dar ele sunt fixate pe cupolacerului. Uite versete, tot din Psalmi:

18, 1: Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. (taria e bolta, cupola cerului)

103, 3: Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Este o afirmatie indrazneata pe care eu o vad falsa. Am mai spus-o: este clar si evident ca Dumnezeu poate orice, inclusiv sa creeze o lume intr-o clipa. Dar se vede ca El a preferat s-o faca in cateva perioade de timp. Problema se pune: cat au durat aceste perioade? Uita-te in versiunea originala a VT si o sa gasesti cuvantul YUM (sau YOM, ca si limba ebraica s-a mai schimbat de-a lungul vremii) care inseamna si zi, si perioada nedeterminata de timp. Daca s-a tradus prin zi a fost pentru ca asa au preferat traducatorii. Nu mai spun ca ziua de 24 de ore a inceput sa aiba sens abia in "ziua" a patra, nu?

Exista suficiente studii care arata ca yom este un termen abuzat de sustinatorii teoriei hiatului si, implicit ai evolutiei. N-ar trebui sa te opresti numai la ce-ti convine si nu-ti contrazice profetii stiintei. Sensul primar al lui yom (si n-am vazut nicaieri ca cineva sa conteste) este acela de zi cu intelesul de 24 de ore. In special in Geneza nu exista nici un fel de dubiu cu privire la durata pentru ca are grija sa specifice in permanenta: “Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua…”.

În prealabil postat de Florin-Ionut

De ce vedeti voi majoritatea o neputinta a Lui Dumnezeu in creatia lumii in miliarde de ani in loc de 144 de ore pamantene? E absurd! Oare nu este Dumnezeu vesnic si de fapt in afara timpului? Oare nu este timpul un simplu parametru in modelul minunat al creatiei Sale? De unde si pana unde ideea de neputina si de negare a atotputerniciei Lui? Foarte haios! :)

Pentru Dumnezeu toate sint cu putinta! Dar absurd si de la Tatal Minciunii ar fi sa spuna “a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă” si sa le faca sa tina o suta de milioane de ani. Dumnezeul meu e un Dumnezeu drept si neschimbator.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cat despre ultima afirmatie... draga domnule, roaga-l pe admin s-o dea jos de pe forum, ca se uita o tara intreaga la postarile noastre si se sminteste lumea. Rad ateii si agnosticii si cei pe care-i clasificam ca pagani sau eretici sau sectanti, ne arata cu degetul, caci noi insemnam pentru ei Ortodoxia si credintele ei si conceptele ei, prin simplele noastre ganduri etalate in public. Daca dumneata si Traditie credeti ca nu mai exista alte corpuri ceresti in afara de Terra, o sa inchei politicos dialogul aici si n-o sa ma mai intereseze nici postarile voastre in materie de teologie de acum incolo.

Pe mine ma intereseaza ce fac ateii si agnosticii numai atunci cind pling. Nu refuz stiinta, dar cred orbeste numai in Dumnezeu. Corpuri ceresti exista, insa pamintul nu e totuna cu ele. Da, cred ca cel mai bine ar fi sa inchei acest “dialog”, pentru ca esti inca departe de a-I face loc lui Dumnezeu in viata ta mai mult decit in golul pe care inca nu ti l-a acoperit stiinta pentru a putea avea o conversatie constructiva.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Iar evolutia nu se contrazice cu nici un verset din Biblie, iar pe de alta parte sa stii ca evolutia este probabil cea mai importanta idee lasata de Hristos firii la crearea lumii. Este o lege atat de bine cimentata in creatie incat o vom urma chiar si dupa moarte, din slava in slava, tinzand spre asemanarea cu modelul nostru din veci - Iisus Hristos.

1. Cind spui ca evolutia nu contrazice Biblia, probabil glumesti. Din pdv evolutionist, lucrurile s-au petrecut cam asa:

Materia a existat la inceput
Soarele si Luna au fost facute inaintea pamintului
Pamintul inaintea oceanelor
Soarele a fost intia lumina pentru pamint
Atmosfera in continuarea hidrosferei
Oraganismele marine primele forme de viata
Pesti inaintea copacilor roditori
Soarele inaintea plantelor
Reptilele inaintea pasarilor
Femeia inaintea barbatului
Ploaia inaintea omului
Procesul creativ continua

Dar dupa Biblia pe care o citesc eu:

Materia a fost creata de Dumnezeu la inceput
Pamintul inaintea soarelui si a stelelor
Oceanele inaintea pamintului
Lumina inaintea soarelui
Atmosfera intre doua hidrosfere
Plantele primele forme de viata
Copaci roditori inainte de pesti
Vegetatia inaintea soarelui
Pasari inainte de reptile
Barbatul inaintea femeii
Omul inaintea ploii
Creatia este completa

Tie chiar ti se pare acelasi lucru?

2. Nu stiu de unde ai scos tu ideea ca o sa mai “evoluezi” si dupa moarte saltind din “slava in slava”. Categoric, citesti din Scripturi care mie imi sint straine.

[mihailt]

http://www.scara.ro/art.php?id=scara7&&art=23
"Parintilor si fratilor si iubiti credinciosi,
Fiindca slujesc cu nevrednicie mâine Liturghia, m-am gândit ca e bine ca privegherea din seara aceasta s-o mai împodobim si cu cântari, si cu cuvinte sau cu predici, ca sa nu para prea lunga.
Mâine, Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare din Rasarit praznuieste trei sarbatori: Anul Nou, Taierea împrejur cea dupa trup a lui Hristos Mântuitorul si Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadochiei. Si pentru ca mâine nu se poate cuprinde într-o predica tot ce ar trebui spus despre aceste trei praznice, m-am gândit ca în seara aceasta sa ma ocup într-o mica parte din predica de însemnatatea anului nou.
Cum s-a ajuns la noi, românii, sa se praznuiasca anul nou la 1 ianuarie? Iata prin ce împrejurari s-a ajuns la aceasta si ce însemnatate are anul nou.
Sa stiti, fratilor si parintilor, ca Dumnezeu a facut lumea aceasta primavara si a terminat-o, cum ati auzit, în sase zile. Dar vinerea aceea, când s-a terminat lumea, era în ziua de 14 martie, când era luna plina. Asa dogmatiseste dumnezeiescul Parinte Ioan Damaschin. Nu se stia pe atunci ce-i acela calendar, ca nici nu era zidit omul, sau dupa ce l-a zidit, omul era deocamdata în rai.
Dupa marturia unor teologi, Adam si Eva au stat sapte sute de ani în rai, iar altii zic ca numai sapte zile, sau saptezeci; altii ca sapte ani.
Toti sunt pentru cifra sapte, dar nu se stie exact cât au stat ei în rai. Lui Dumnezeu, când a facut lumea cu cuvântul, nu I-au trebuit ciocane si hârlete si sapa si mistrie ca sa o faca; „El a zis si s-au facut. El a poruncit si s-au zidit” (Psalmii 148, 5). Dar a pus lumii acesteia niste legi vesnice; toate se rotesc cu atâta precizie în ceasul universului, se învârtesc cu o precizie de înspaimânta si pe îngeri, nu numai pe oameni. Pentru ce? Pentru ca e lucrul lui Dumnezeu Atottiitorul. Si când a facut Dumnezeu lumea, soarele era la zenit, adica în mijlocul cerului. Dar stihiile lumii facute de El, pamântul, si cerul, si soarele, si luna, si stelele nu au stat nemiscate nici o clipa, ci mereu se misca. Toate se misca în cerc, ele vesnic se întorc de unde au plecat. Asa se misca stelele, asa soarele si luna, asa toate planetele si tot ce a facut Dumnezeu. Tuturor le-a pus lege sa se miste si totodata sa nu se miste la întâmplare, ci cu mare rânduiala. Încât s-au uimit si cei mai învatati oameni ai lumii din antichitate, si au cunoscut pe Dumnezeu din zidiri, fara sa-L cunoasca din Scripturi. Si au strigat: „Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale!”. Asa a fost mai apoi cazul si cu Isaac Newton, cu Kepler si cu ceilalti mari astronomi, care din singura miscarea universului au înteles ca este o mâna, este un centru de îndrumare care le poarta pe acestea cu atâta precizie.
Miscarea regulata în cerc a stelelor ne da calendarul. Dar prin ce l-a întemeiat Dumnezeu în chip deosebit? L-a întemeiat prin cei doi ochi ai lumii: soarele si luna. Dupa ei a facut sa se orienteze toata suflarea, pâna la sfârsitul lumii. Si ati auzit ca se vorbeste în Pascalie de crugul soarelui si de crugul lunii. Ce este crugul soarelui? Este un ciclu de 28 de ani, de când soarele porneste de la punctul lui si face atâtea rotatii în fiecare an, încât ajunge în 28 de ani exact la locul de unde a pornit. Iar ciclul lunar este de 19 ani. Luna merge în jurul pamântului de 13 ori într-un an, dar în jurul soarelui, are nevoie de 19 ani, pâna ajunge de unde a pornit, si iara, si iara, si iara… Astfel, ciclul lunar are 19 ani, iar ciclul solar e de 28 de ani. Si pâna ce luna înconjoara soarele de 19 ori, soarele face ocolul cerului în 28 de ani. Înmulteste pe hârtie 28 cu 19; cât da? 532 de ani. Acesta e ciclul mare pascal, dupa care s-a întocmit Pascalia de Sfântul Chiril al Alexandriei, si a lui Dionisie cel Mic, si a altor paschologi.
Si de ce am luat istoria asa de departe? Ca sa vedeti cum a ajuns anul nou la noi. Deci, când s-au facut primele calendare din epoca straveche, pe timpul lui Irod, împaratul Ninivelor, ei nu se orientau, ca noi, dupa calendare cu 12 luni, ca nu stiau. Ei asteptau miscarea astrelor ceresti, a crugului soarelui sau al lunii si stiau ca a trecut un an din crugul soarelui si doi si trei si la 29 de ani va fi împlinit ciclul mare solar sau crugul soarelui, cum îl numeau ei. Si când luna se va întoarce de 19 ori, va fi împlinit ciclul mare luni-solar al lor.Mai târziu s-a mai desteptat lumea. Asa vechii chaldei, popor mai vechi decât evreii, au fost mari astronomi. Ei au împrumutat mult civilizatiei egiptenilor si persilor, apoi acestia elinilor si asa mai departe, pâna a ajuns în partile noastre, ale Europei. Aceia au observat si alte miscari pe cer, nu numai miscarile soarelui si ale lunii, si treptat au început sa alcatuiasca un fel de calendar pe pamânt, dupa calendarul cerului sau dupa calendarul soarelui sau al lunii solare.
Calendarul ceresc fiind opera lui Dumnezeu, nu ramâne nici o iota în urma si nu poate sa se clinteasca, pentru ca zice: „porunca a pus si nu va trece” (Psalmii 148, 6). El nu poate sa ramâna în urma. Iar calendarele facute de oameni au fost mii pâna acum, ba poate zeci de mii. În fiecare epoca, dupa mintea din acel timp: au fost calendare de umbra, calendare de soare, calendare de nisip, calendarele faraonilor Egiptului, cum a fost Ramses si altii. Au fost o multime de calendare la egipteni si la popoare mai vechi ca egiptenii, cum au fost de pilda asirienii. Unele se conduceau dupa calendare fructifere; când se coceau portocalii, si asta se întâmpla de doua ori pe an, socoteau ca s-a împlinit un an. A fost calendarul Nilului, care a functionat sute de ani. Caci Nilul se revarsa periodic, de doua ori într-un an. Dar Nilul, din cauza ploilor de la ecuator, se revarsa uneori mai înainte de doua luni, alta data mai în urma si asa mai departe. Ei stiau ca atunci când s-a facut orezul, sau s-a revarsat Nilul de doua ori, e anul nou.
Dar stiinta n-a fost multumita cu calendare din acestea. Si nici nu trebuia sa fie, sau sa se ia dupa lucruri de acestea care n-au mers regulat. De aceea, oamenii au vrut sa faca alte calendare, mai bune, ca sa se apropie mai mult de calendarul cerului, de calendarul pe care l-a facut Atottiitorul Dumnezeu. Primii care au început sa faca aceste calendare au fost egiptenii. Ei au facut prima data calendarul de 12 ani, macar ca luna avea câte 28-30 de zile si calendarul lor era mai scurt decât calendarul de acum, anul având numai 354 de zile.
Poporul iudeu – care a fost în robia egiptenilor 430 de ani – când a iesit din robie a împrumutat calendarul egiptean, caci altul mai bun nu se gasea în acea vreme, si l-au folosit pe el 1500 de ani, pâna la împaratul Iuliu Cezar, cu circa 44 de ani înainte de venirea Mântuitorului. Dar pâna la acea data calendarul folosit ramasese foarte mult în urma. De aceea romanii, vrând sa-si faca un calendar mai bun, au trimis – pe vremea lui Iuliu Cezar – pe Iulian Sosigene în toate partile lumii, sa vada care calendar e mai aproape de calendarul ceresc, care se potriveste mai mult cu calendarul dumnezeiesc.
Si acela fiind însarcinat de împaratul Iuliu Cezar, a cercetat toate calendarele de pe valea Nilului, din Palestina, de prin Africa, si tot pe al evreilor l-a gasit mai aproape, fiindca era luat de la egipteni. Dar lipseau 11 zile si sase ceasuri fata de miscarile astrelor de pe cer. Deci i-a mai adaugat 11 zile si sase ceasuri. Din anul de 354 de zile s-a facut calendarul de 365 de zile. Si la patru ani, înmultind cele sase ceasuri care treceau în plus în fiecare din acesti ani, mai erau 24 de ceasuri, deci mai puneau o zi. Asa s-a nascut anul bisect, adica trei ani de câte 365 de zile, iar al patrulea (bisect) de 366.
La început toate popoarele, respectând traditia dupa care începutul lumii a fost în martie, de atunci începeau anul, indiferent ce calendar ar fi avut ele. Asa au socotit si egiptenii, si evreii, si romanii. Mai apoi romanii au adaugat lunile ianuarie si februarie si au stabilit începutul anului la 1 ianuarie.
Ei aveau obiceiul ca în ziua de 1 ianuarie luau impozitele de la popor, schimbau pe dregatori, plateau salariile la salariati, la militari, îi avansau pe unii din acestia la grade mai mari. Tot la 1 ianuarie aveau si cele mai mari festivitati, iar cu acest prilej faceau mare zarva de cântece si jocuri, cum le vedeti pâna acum. Ca de la romani si de la pagâni vin obiceiurile acestea de-a umbla din poarta în poarta si a fluiera si a cânta si a face câte si mai câte. Ca nu de la Biserica lui Hristos vin acestea, ci de la popoarele pagâne, caci romanii le-au împrumutat de la egipteni, egiptenii de la asirieni si asa mai departe. Obiceiurile acestea nu sunt crestinesti, ci pagânesti, fiindca si noi ne tragem din popoare pagâne, caci si romanii si dacii au fost popoare pagâne.
Dar lumina credintei lui Iisus Hristos a stralucit la Roma si în Imperiul Roman din sudul Dunarii, iar de acolo a trecut si la daci, dincoace de Dunare, mai ales dupa ce Dacia a fost cucerita de Traian si multime de colonisti din Peninsula Balcanica au inundat tara stramosilor nostri. Si asa a ajuns crestinismul cu lumina credintei dincoace de Dunare si a început sa înfloreasca aici Biserica lui Hristos. Dar prin acesti colonisti au venit la noi si obiceiurile acestea de 1 ianuarie. Si asa se fac în aceasta zi petreceri în loc de sfinte slujbe de multumire lui Dumnezeu si de cerere a ajutorului Lui. Obiceiurile acestea au trecut de la ei la noi, cum le vedeti pâna astazi, precum si calendarul de 12 luni. Astfel am ajuns si noi, românii, sa praznuim ziua de 1 ianuarie, ziua anului nou civil.

[mihailt]

continuare:
Vi le-am spus acestea tare pe scurt, pentru ca nu vi le pot arata acum mai pe larg. Oamenii s-au obisnuit de la început sa puna semne câti ani au trecut de la zidirea lumii. Biblia nu spune aceasta, caci ea nu se ocupa de cronologie. Ea e o carte de morala, de sfintenie, plina de Duhul Sfânt. Prin ea se arata ca exista Dumnezeu, ca El este Creatorul lumii, se arata legile date de El întregului univers, se arata ca El pedepseste pacatul si rasplateste virtutea, ca cei ai Lui sunt drepti, sfinti, iar ceilalti sunt pacatosi si vor lua plata dupa faptele lor si osânda dincolo. De acestea se ocupa Biblia.
Auzi – zic unii – ca Biblia spune ca numai sapte mii de ani are lumea aceasta! Te rog sa-mi arati, învatatule în Biblie, unde spune Biblia ca lumea-i de sapte mii de ani? Ia-o de la un cap la altul si daca ti se va arata undeva în Scriptura ca lumea-i numai de sapte mii de ani, atunci da-o pe foc!
Nu. Oamenii au pus termen de când s-a zidit lumea. Marele Vasile în Hexaimeron vorbeste de temelia pamântului, de facerea lumii, aratând – dupa marturia Sfintei Scripturi – ca pamântul era netocmit si nevazut. „Dar când era, nici tu nu stii, nici eu, ci numai Cel ce l-a facut, Dumnezeu”, spune Sfântul Ierarh. Deci Biblia spune ca pamântul era netocmit si nevazut (Facerea 1, 2). Care era netocmirea pamântului? Ea statea în faptul ca n-avea nici o vegetatie, nici un animal, nu era nimic. Apoi ne dezvaluie care era cauza nevederii: erau apele, caci pamântul era în fundul apelor; precum si faptul ca nu existau înca cei ce au ochi (Sfântul Vasile cel Mare, Hexaimeron, pp. 6-8). Cine sa-l fi vazut pe atunci? Dumnezeu îl vedea unde era, dar nu erau zidite cele cu ochi, nici animalele, nici oamenii, nici pasarile. Dar pamântul era, caci el dateaza de multe milioane de ani, poate sa fi fost acolo de sute de milioane. „Dumnezeu a facut pamântul si Singur El stie de când este pamântul si cât are sa mai dainuiasca”, raspunde Marele Vasile celor ce iscodeau vârsta pamântului. Dumnezeu a zis sa se adune apele întru adunarile sale si sa se arate pamântul. El l-a scos cum ai scoate casul din zer la stâna. Asa a scos Dumnezeu pamântul din ape. Si nu-i nici o greutate la Dumnezeu aceasta, caci auzi ce spune Marele Vasile: „Te minunezi ca pamântul e mare? Asculta pe Isaia: «Doamne, Tu ai facut pamântul ca pe nimic!» (Isaia 40, 23)”. Nimic e el înaintea lui Dumnezeu. E mare pamântul? Dar planeta Jupiter e de 1300 de ori mai mare decât Pamântul si are patru sateliti mult mai mari ca Pamântul. Dar Sirius, care-i de milioane de ori mai mare chiar decât Soarele! Ce-i la Dumnezeu pamântul? Pentru mine-i mare, si-i minunat, dar nu si pentru Cel care l-a facut. Acela l-a facut, cum zice Isaia, ca pe o nimica, si toate popoarele lumii înaintea Lui sunt ca o picatura din cada.
Si au pus oamenii semne de la zidirea lumii, ca atâtia ani sunt de la Adam, si toti ceilalti au auzit de la unul, dar nimeni nu stie precis câti ani sunt de la Adam. Unii zic ca Hristos a venit în lume la 5508 ani de la facerea lumii, altii la 4999. Cronologii nu se învoiesc la ce an a venit Hristos în lume, pentru ca nimeni nu stie exact când a facut Dumnezeu lumea si câti ani sunt de la zidirea lumii.
Când s-a zidit lumea numai Dumnezeu stie, nimeni altcineva. Asa spunea Marele Vasile. Dar oamenii au stabilit un fel de epoci, de ere. Ei au zis: atâti ani sunt de la Adam, apoi zic ca a fost era lui Avraam s. a. Unele le-au pus în legatura cu diferite evenimente: era alexandrina, de când Alexandru cel Mare a avut razboi cu persii; era romana, de la fondarea Romei; apoi era martirilor, de la începutul crestinismului pâna pe vremea lui Diocletian. Dar de abia de la împaratul Justinian, de la 517, au început sa se numeasca anii de la Hristos.
Era crestinismului nostru începe de la Mântuitorul si pâna acum are 1970 de ani, iar peste câteva ceasuri ajungem în anul 1971. Am vrut sa va spun câte ceva despre anul nou. Asa a ajuns si la noi sa se praznuiasca anul nou si sa se înceapa de la 1 ianuarie, dupa traditia ramasa noua de la Roma.
Si sunt calendare diferite si astazi. În Abisinia, o tara crestina, crestinii primesc taierea-împrejur, ca evreii.
Sunt popoare care au calendarul cu doi ani, cu trei ani mai înainte, sau cu sase. Dar calendarul cel mai apropiat de calendarul luni-solar este calendarul pe care-l avem noi, ortodocsii. El este îndreptat de conferinta interortodoxa de la Constantinopol, din 15 noiembrie 1923, pe timpul Patriarhului Meletie al V-lea, si e cel mai aproape de cel ceresc. În 42.000 de ani, el abia ramâne cu o zi în urma. Iar calendarul gregorian, pe care l-a îndreptat Papa Grigore al IX-lea în 1583, prin marele filosof si astronom Lilie, ramâne la 3.600 de ani cu o zi si o noapte în urma; deci el ramâne mai mult în urma ca al nostru, din punct de vedere stiintific. Noi dupa calendarul acesta ne calauzim si el este aprobat de toata Biserica.
Dar vreau sa va spun ca, începând de la anul nou, grija noastra cea mai mare trebuie sa fie alta: cel mai mare lucru e sa ne înnoim viata, sa luam aminte cu fiecare an nou sa lasam câte un pacat care ne stapâneste cine stie de când si sa punem în locul lui o virtute, sa iertam gresalele celor ce ne-au suparat, sa-i iertam pe toti, sa începem anul nou cu inima curata si cu credinta în Dumnezeu, sa nu începem la crâsma cu betie, cu fluiere, cu câte si mai câte petreceri. Ca daca începi bine din ziua întâi, fiindca ziua buna se arata de dimineata, asa o sa-ti mearga tot timpul.
Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta: e iadul pe fata pamântului! Iata cum stiu oamenii sa multumeasca lui Dumnezeu ca le-a mai dat un an de viata! Dar vine moartea si-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a facut, ca i s-a legat limba! Cât ar mai vrea el atunci sa-i mai dea Dumnezeu un ceas; dar nu-i mai da, e rânduit: când ti-o veni ceasul, te ia si te duce. Ai vrea sa te rogi: „Doamne, mai da-mi un minut!”, dar nu-ti da, ai avut destule! Dumnezeu este prea drept, ti-a dat vreme, dar n-ai vrut sa te îndrepti, sa te pocaiesti, sa plângi, sa te rogi. Ti-a dat atâtia ani de viata si n-ai avut nici o grija. Si atunci vei vedea ca nu mai este pocainta în timpul mortii. Deci sa ne gândim ca, trecând un an de zile, foarte mult trebuie sa plângem lui Dumnezeu ca n-am facut nimic bun si sa multumim lui Dumnezeu ca ne-a ajutat cu mila si cu îndurarea Lui sa trecem iarasi 365 de zile si sa ajungem pâna azi.
Toti trebuie sa multumeasca. Toata zidirea lui Dumnezeu. Caci viata si fiintele si toate vremile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie sa multumim lui Dumnezeu, ca sa nu vie urgia Domnului peste noi.
Asteptam mila lui Dumnezeu, dar odata n-are sa mai fie timp. Caci vine moartea pentru fiecare, vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scapa nimeni, nu pot scapa nici împaratii. Unde-s împaratiile, unde-s faraonii Egiptului, unde sunt sultanii turcilor, unde-s craii Germaniei, unde-s împaratii de care se cutremura lumea, unde-s împaratiile, unde-s cetatile, unde-s orasele, unde-i orasul Pompei si unde este Cartagina si orasele vechi care s-au darâmat de cutremur?! Unde-s cetatile lumii, unde-s puternicii, unde-s cei învatati, unde-s filosofii, unde-s cei care au purtat schiptru, cei care au purtat diademe si ale caror capete straluceau ca soarele, unde-s?! Praf, pamânt si pulbere s-au facut! Asa-i dreptatea lui Dumnezeu, si vai de noi daca cheltuim vremea în zadar! Marele Apostol spune: „Rascumparati vremea, ca zilele rele sunt”.
Vom cere sa mai traim un minut si n-are sa ne mai dea Dumnezeu. Pentru ca trecem fara griji prin viata aceasta, ne încurcam cu grijile veacului de parca am fi nemuritori. Fum suntem. În toata ziua Biserica ne spune: „Omul ca iarba; zilele lui ca floarea câmpului, asa va înflori” (Psalmii 102, 15). I-a spus Dumnezeu lui Isaia, pentru toti: „Tot trupul e iarba si slava omului ca floarea ierbii, uscatu-s-a iarba si floarea ei a cazut”; si iarasi zice Duhul Sfânt în Psalmi: „Zilele lui ca umbra trec”, „ca s-au stins ca fumul zilele mele”; si iarasi: „anii lor ca un paianjen s-au socotit”; si iarasi: „zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat”. Pentru cine vorbeste aici Duhul Sfânt? Pentru noi. Sa avem urechi, sa nu fim surzi!
Sa nu ne astupam urechile, ca visuri suntem sub soare. Oricine ar fi, praf si pulbere este. Nimic nu ramâne vesnic pe pamânt. Unde-s puternicii de care se cutremura lumea pâna ieri? Du-te si vezi-i în gheena, cum îi muncesc dracii! Du-te si întreaba-i acolo: Cu ce v-ati ales din viata aceasta? Unde a ramas stapânirea, unde stiinta, unde puterea popoarelor? I-a luat dupa dreptate moartea si-i tine în legaturi pâna în ziua Judecatii de apoi. Sa veghem, dar, cum petrecem timpul înaintea Domnului, caci negresit vom muri si ne va cere socoteala ce-am vorbit în fiecare clipa, si ce-am gândit, si ce-am lucrat.
Aceasta v-o spun pentru anul nou: sa multumim Prea Sfintei Treimi si Prea Curatei Maicii Domnului, care mijloceste pentru toata lumea, ca ne-a învrednicit sa treaca un an. Sa ne hotarâm, în inima noastra, sa punem început bun si sa petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, crestineste. Sa ne împacam cu Dumnezeu mai înainte de a ne rapi moartea."
Aceasta este o predica a parintelui Ilie Cleopa zisa inainte de Anul Nou.