despre post

[irina77]

Multumesc Maria si Elena. Cam asa gandesc si eu, asa ca m-ati intarit in gandul meu :) Toate cele bune!

si totusi, sovidiu are si el dreptate. nu cred ca e cazul sa ne batem cu pumnul in piept cine suntem noi si ce facem. cine vrea sa stie, mai mult decat din simpla politete, desigur ca ii spunem.

si najhat, de asemenea are dreptate. postul nu este de parada, si nu este atat pentru trup, cat pentru suflet. doamne ajuta!

[maria55]

Ba , Elena are dreptate .Trebuie marturisita credinta .Intre cei care nu cunosc spun ce fac si de ce , iar intre crestini n-am nimic de zis .

În prealabil postat de maria55

Ba , Elena are dreptate .Trebuie marturisita credinta .Intre cei care nu cunosc spun ce fac si de ce , iar intre crestini n-am nimic de zis .

maria, crede-ma ca pe necrestini, si chiar pe crestini, nu ii intereseaza nici cat negru sub unghie ce faci si de ce. daca in timp reusesti sa le destepti interesul unora, asta este altceva. doamne ajuta!

În prealabil postat de irina77

Fii ingaduitoare Mirela, la urma urmelor nici noi nu suntem foarte "autentificati". Pot sa aleg si eu un nick "gigel" si sa scriu ce-mi trece prin cap.
De acord cu "calugarii" ; eu am o intrebare: esti in gazda/ vizita si omul te serveste cu ceva de dulce. de obicei refuz si daca insista spun ca postesc, caci asa sfatuia undeva parintele Teofil, sa nu-ti ascunzi postul in situatia asta, totusi, am unele retineri. voi ati mai intalnit si alte pareri?

Noua preotul ne-a spus la biserica: atunci cand suntem in vizita, mancam ce ni se da. Cum am iesti pe strada, revenim la postul nostru.

În prealabil postat de irina77

Nu e vorba de asta... Uite un exemplu simplu: foarte multi se rusineaza sa se inchine cand trec pe langa o biserica, intelegi, sau intr-o discutie sunt luate in ras unele traditii ale Bisericii noastre si lor le e rusine sa intervina. Si asta e pacat, inseamna sa-ti fie rusine cu credinta ta. Sunt intru totul de acord cu discretia, dar ma refeream la situatii cand esti cumva obligat sa spui unele lucruri. In fine...

Pacea e de patru ori mai mare ca dreptatea.

[calator]

Eu cand ma duc in vizita ma duc sa ii cinstesc omului care m-a invitat osteneala. Daca nu e crestin (sau nu e un crestin postitor) si imi pregateste de frupt eu mananc. Nu o fac din cadere in ispita (ca mi-a fost prea pofta si nu m-am mai putut abtine) ci din dragoste pentru el (ca nu am venit sa fac acolo marturisire de credinta sau altele) Si nici alte arumente false nu aduc caci m-as simti rusinata fata de mine sa zic ca tin regim (si cred ca si regim daca as tine tot as manca ce mi da ca doar nu s-a ostenti omul ca sa ramana cu mancarea pe masa)

[calator]

Chiar am niste prieteni nascuti in postul Craciunului si stiind ca-s mai bisericoasa m-au intrebat daca tin post ca sa mi pregateasca special si am refuzat. Mai intai ca ar fi fost o cheltuaia si osteneala pentru ei si apoi oricum pana la urma as fi mancat niste prajiturele

eu cred ca fiecare face ceea ce il odihneste, sunt unii ( cum sunt si eu) slabi in credinta si daca manaca ceva de frupt cad mai usor in ispita de a manca din nou, si o fac nu pentru ca vor ci pentru ca sunt incepatori!! in credinta si nu sunt invatati cu postul si ispitele lui... mai sunt cei care mananca ceea ce li se pune in fata din dragoste sau din ascultare dar cand se intorc la ale lor isi comtinua postul. eu cred ca nu trebuiesc judecati nici unii nici ceilalti pentru ca fiecare isi cunoaste limitele si cel care se stie neputincios ( cum sunt si eu) evita vizitele in post, si cei care sunt tari in credinta merg cu pace pe drumul ales, fara sa se mahneasca ca a mancat din dragoste de frupt in post. la urma urmei oare avem toate celelate fapte bune si ne-a ramas doar postul?? Doamne ajuta