suntem datori cu ascultarea fata de un duhovnic, cand acesta nu implineste canoanele?

[clujeanul33]

Pt a fi o cat mai clara viziune despre cele intamplate, postez separat si ceea ce imi mai amintesc despre toti preotii, duhovnicii sau episcopi cu care am vb despre acest subiect, invitand totodata si pe alti preoti, duhovnici de sunt printre cititorii acestui forum sa posteze parerile lor..

Staretul si duhovnicul de la Manastirea unde ne-am intalnit a spus "Cand un duhovnic da un anumit canon, acesta poate fi de la Dumnezeu sau poate fi parerea personala a duhovnicului din acel moment referitor la o situatie concreta. Doar timpul spune daca canonul dat a fost de la Dumnezeu sau nu. Ea daca simte ca te iubeste, trebuie sa mearga la el si sa-i ceara dezlegare de canonul dat - de a nu se casatori sau calugari, si de a implini ceea ce traieste"

Preot de mir din Cluj "De obicei preotii din Manastiri dau canoane ce tin mai mult de viata pusniceasca, decat cea de familie, crezand ca daca ei se nevoiesc asa, asa e Calea "mai sigura" si mai incununata spre Dumnezeu, insa in primul rand Dumnezeu a lasat si a sfintit Casatoria ca taina si apoi a randuit Calugaria ca o Cale mai presus de fire.. Sa nu uitam ca si calugarii au fost nascuti intr-o familie, mai intai..."

Alt preot de mir din Cluj "Dar ati cerut binecuvantare pt casatorie inainte sa pacatuiti sau dupa? Iar eu raspunzandu-i ca bineinteles ca inainte, a zis "Este mai mare pacatul lui de a nu va lasa sa va casatoriti, decat al vostru, caci voi ati mers inainte de pacat la el"

Episcop vicar al "locului" de unde slujeste duhovnicul ei "Cum adica, un slujitor al Bisericii celei Mari sa fie impotriva Bisericii celei mici?! Este datoare sa-l lase, sa meara impreuna cu tine la episcopul locului de unde esti tu si acolo episcopul sa faca rugaciune de dezlegare si sa-l ia ca duhovnic pe duhovnicul dumitale, caci e bine sa aveti amandoi acelasi duhovnic, dar sa-l lase, si nici nu vreau sa ma gandesc cu-adevarat la tot ce-mi spui dumneata, sa nu-mi fac pacate, dar e indreptatita sa-l lase"

Un ucenic al Par. Arsenie Boca de langa Sibiu "Daca va iubiti mergeti mai departe, pt ca greseste si duhovnicul tau si parintii tai" - asta i-a spus doar ei, eu nu eram prezent..

Un preot de mir din orasul de unde este ea (nu e din Cluj) "Hristos este dragoste, il cunosc bine pe par si am o parere buna despre el, dar.., trebuie sa aflati adevaratul motiv pt care nu vrea sa va dea binecuvantare, insistati, mergeti la el, vb cu el, cereti-i duhovnicului dvs sa va ajute, nu se poate sa fie atat de inversunat impotriva voastra, eu nu-l cunosc asa, dar.., rugati-va mult si va fi bine intr-un final"

Preot de Manastire, (unde mai vine duhovnicul ei de multe ori si spovedeste, caci a plecat de acolo spre Manastirea unde e acum, si preot care-l stie bine) "Stiu ca ai dreptate intru totul, dar eu nu pot sa-i spun par ca greseste, e mai in varsta ca mine si nu pot, dar ma voi ruga pt voi"

Episcop de Cluj "Ce fel de canon e asta, nici casatorie nici calugarie? Il cunosc bine pe par si nu cred ca a facut asa ceva. El nu are voie sa faca asa ceva.. Mergi la Manastire la el si vb cu staretul"

Par meu duhovnic "Par e batran, si daca i-a intrat ceva in cap nu poti tu, orice ai face sa-i scoti din minte parerea lui.. Tu roaga-te sa fie mila lui Dumnezeu cu voi si lasa-l in plata Domnului. In definitiv, nu conteaza ce a facut el sau ce a spus el, ci cum te raportezi tu la toate astea.. Iar tu trebuie sa mergi spre Dumnezeu, orice ar fi., cu sau fara ea, drumul tau trebuie sa fie spre mantuire."

[clujeanul33]

Pt ca am inteles cat de importanta e rugaciunea in toate si stiindu-ma si vazandu-ma atat de slab, caci mereu cand incerc a ma ruga atat pt parintele, cat si pt mama ei, am foarte mari ispite si de multe ori cad (cum din pacate ma aflu si acum, scriindu-va), indraznesc a va cere tuturor "celor cu inima si gand curat" sa va rugati pt noi toti..

Poate spune fiecare orice rugaciune doreste, ne poate pomeni oricum doreste, eu am ales sa redau mai jos un "model" de rugaciune ce o stiti cred cei mai multi si care exista in orice carte de rugaciuni - rugaciunea pt pace si inmultirea dragostei, considerand ca e rugaciunea "cea mai trebuincioasa" (de fapt, orice rugaciune are rostul ei), mai ales in cazul de fata..
Pt cei ce nu o au, o redau cu tot cu prenumele noastre..

"Stăpâne, Iubitorule de oameni, Împăratul veacurilor şi dătătorul bunătăţilor, Care ai stricat peretele cel din mijloc al vrajbei şi ai dat pace neamului omenesc, miluieşte, Doamne, pe cei ce ne urăsc, ne pizmuiesc şi ne ocărăsc; aşijderea şi pe cei ce ne grăiesc de rău. Ca nu cumva vreunul din ei să pătimească ceva rău pentru noi, păcătoşii, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.
Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălţime ca un Bun asupra inimilor noastre,ai ticalosilor robi Valentin, Mihaela, par. Ioachim, Viorica si toti cei ce sunt impotriva iubirii noastre, ce sunt lipsite de dragoste şi de unire şi sunt îmboldite de spinii urii şi ai altor păcate. O picătură din harul Sfântului Tău Duh coborând peste Dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune şi din dragostea cea către Tine să sporească în fapte bune şi să petreacă în dragoste şi unire.

Aşa, Doamne, înmulţind dragostea în inimile noastre, păzeşte-ne de tot răul şi de asuprirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi şi totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe altii şi să facem tot binele, spre a ne învrednici de bunătăţile Tale cele cereşti. Amin."

Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca osteneala tuturor!
Si sa ma iertati pe mine ticalosul pt tot ceea ce v-am tulburat, smintit sau de v-am fost pricina de judecare sau de alte pacate..

[heaven]

În prealabil postat de clujeanul33

Pt a fi o cat mai clara viziune despre cele intamplate, postez separat si ceea ce imi mai amintesc despre toti preotii, duhovnicii sau episcopi cu care am vb despre acest subiect, invitand totodata si pe alti preoti, duhovnici de sunt printre cititorii acestui forum sa posteze parerile lor..

Staretul si duhovnicul de la Manastirea unde ne-am intalnit a spus "Cand un duhovnic da un anumit canon, acesta poate fi de la Dumnezeu sau poate fi parerea personala a duhovnicului din acel moment referitor la o situatie concreta. Doar timpul spune daca canonul dat a fost de la Dumnezeu sau nu. Ea daca simte ca te iubeste, trebuie sa mearga la el si sa-i ceara dezlegare de canonul dat - de a nu se casatori sau calugari, si de a implini ceea ce traieste"

Preot de mir din Cluj "De obicei preotii din Manastiri dau canoane ce tin mai mult de viata pusniceasca, decat cea de familie, crezand ca daca ei se nevoiesc asa, asa e Calea "mai sigura" si mai incununata spre Dumnezeu, insa in primul rand Dumnezeu a lasat si a sfintit Casatoria ca taina si apoi a randuit Calugaria ca o Cale mai presus de fire.. Sa nu uitam ca si calugarii au fost nascuti intr-o familie, mai intai..."

Alt preot de mir din Cluj "Dar ati cerut binecuvantare pt casatorie inainte sa pacatuiti sau dupa? Iar eu raspunzandu-i ca bineinteles ca inainte, a zis "Este mai mare pacatul lui de a nu va lasa sa va casatoriti, decat al vostru, caci voi ati mers inainte de pacat la el"

Episcop vicar al "locului" de unde slujeste duhovnicul ei "Cum adica, un slujitor al Bisericii celei Mari sa fie impotriva Bisericii celei mici?! Este datoare sa-l lase, sa meara impreuna cu tine la episcopul locului de unde esti tu si acolo episcopul sa faca rugaciune de dezlegare si sa-l ia ca duhovnic pe duhovnicul dumitale, caci e bine sa aveti amandoi acelasi duhovnic, dar sa-l lase, si nici nu vreau sa ma gandesc cu-adevarat la tot ce-mi spui dumneata, sa nu-mi fac pacate, dar e indreptatita sa-l lase"

Un ucenic al Par. Arsenie Boca de langa Sibiu "Daca va iubiti mergeti mai departe, pt ca greseste si duhovnicul tau si parintii tai" - asta i-a spus doar ei, eu nu eram prezent..

Un preot de mir din orasul de unde este ea (nu e din Cluj) "Hristos este dragoste, il cunosc bine pe par si am o parere buna despre el, dar.., trebuie sa aflati adevaratul motiv pt care nu vrea sa va dea binecuvantare, insistati, mergeti la el, vb cu el, cereti-i duhovnicului dvs sa va ajute, nu se poate sa fie atat de inversunat impotriva voastra, eu nu-l cunosc asa, dar.., rugati-va mult si va fi bine intr-un final"

Preot de Manastire, (unde mai vine duhovnicul ei de multe ori si spovedeste, caci a plecat de acolo spre Manastirea unde e acum, si preot care-l stie bine) "Stiu ca ai dreptate intru totul, dar eu nu pot sa-i spun par ca greseste, e mai in varsta ca mine si nu pot, dar ma voi ruga pt voi"

Episcop de Cluj "Ce fel de canon e asta, nici casatorie nici calugarie? Il cunosc bine pe par si nu cred ca a facut asa ceva. El nu are voie sa faca asa ceva.. Mergi la Manastire la el si vb cu staretul"

Par meu duhovnic "Par e batran, si daca i-a intrat ceva in cap nu poti tu, orice ai face sa-i scoti din minte parerea lui.. Tu roaga-te sa fie mila lui Dumnezeu cu voi si lasa-l in plata Domnului. In definitiv, nu conteaza ce a facut el sau ce a spus el, ci cum te raportezi tu la toate astea.. Iar tu trebuie sa mergi spre Dumnezeu, orice ar fi., cu sau fara ea, drumul tau trebuie sa fie spre mantuire."

Da,eu te inteleg...Clujeanule,cu prietena ta ai fost sa auda ce au de spus si ceilalti parinti?Si daca da,ea ce parere are?

În prealabil postat de clujeanul33

AM TRIMIS-O SA CEARA BINECUVANTARE CAND NU O IUBEAM, CAND NU NE SARUTASEM SI NICI MACAR NU O TINUSEM DE MANA..

Pentru ce aveai nevoie de binecuvantare cand nu o iubeai?
Tot pentru casatorie? De ce voiai sa te casatoresti cu o femeie pe care nu o iubeai?

E adevarata toata povestea asta sau e o inventie?

Am recitit in urma postarile si am vazut ca aceeasi intrebare a pus-o si AlinB dar nu i-ai raspuns....

[heaven]

Adriana,sa stii ca eu mai cunosc oameni care merg sa ceara binecuvantare cand nici bine nu au cunoscut pe cineva,impinsi de disperarea faptului ca au o varsta,ca isi doresc familie etc.
Ar fi de dorit sa astepte sa apara sentimente,o legatura,insa multi se grabesc si ciudat,unii chiar aleg sa puna pret pe parerea altui om,fie el si duhovnicul personal,decat pe ceea ce se afla in inima lor.
Insa,eu din postarile pe care le-am citit nu mi-a dat nimic a intelege ca povestea nu ar fi reala.Sunt totusi prea multe amanunte prezentate,nu apar contradictii care sa sara in ochi,de la o postare la alta,asa ca tind sa cred ca ceea ce s-a relatat este real.
Poate omul a mai omis niste amanunte pentru ca nu a dorit sa isi puna in intregime viata pe tava,este de inteles...
Oricum,lasand la o parte acest caz particular,sunt lucruri care si pe mine ma depasesc referitor la aceasta ascultare oarba de duhovnic pe care o fac unii oameni,renuntand chiar sa aiba o familie,o viata,daca duhovnicul nu da binecuvintarea...si cazuri sunt!
Sau inteleg sa ceri binecuvintare pentru lucruri majore din viata ta,dar si acolo cu discernamant,insa unii cer si ca se duc sa isi viziteze o ruda,un prieten,sa mearga in cutare loc,sa ajute sau nu pe cineva...sa am iertare,insa mi se pare absurd si nu cred ca asta e rolul duhovnicului in viata noastra.Este ca si cum tu nu mai gandesti pentru tine,nu iti mai asumi nici o responsabilitate si sincer ma indoiesc ca pe lumea cealalta,cand vei fi intrebat despre ce ai facut cu viata ta,vei putea ridica senin din umeri si sa arati cu degetul catre un preot!Fiecare va fi judecat pentru faptele si deciziile sale,nu ale altuia,indiferent cine ar fi acela!

Ceva nu se leaga..pentru ce anume a cerut binecuvantare atunci cand nu o iubea? Tot pentru casatorie? Sau pentru ce?

Nu a raspuns nici lui AlinB la aceeasi intrebare... nici nu e obligatoriu sa raspunda... atunci, insa, incep sa-mi pun intrebari ...

Daca cerea binecuvantarea pentru casatorie, desi nu o iubea, cum se astepta sa o primeasca?
Voia sa se casatoreasca cu o femeie pe care practic atunci inca nu o cunostea? Cum sa fie de acord preotul?

[clujeanul33]

În prealabil postat de heaven

Da,eu te inteleg...Clujeanule,cu prietena ta ai fost sa auda ce au de spus si ceilalti parinti?Si daca da,ea ce parere are?

Ea nu a fost cu mine, pt ca nu am avut cum sa mergem impreuna in cj , si sa ne vedem a fost destul de greu si de dificil, si cand a trebuit sa vina la mine , in general a trebuit sa minta ca merge singura la Manastire si asa a putut veni la mine, pt ca de la inceput fam ei avand aceasta parere ca ea nu trebuie sa se casatoreasca "pt ca asa vrea Dumnezeu" prin spusele duhovnicului ei, nu au fost de acord sa vina la mine si sa ne vedem..

Stie mai tot ce am vb cu preotii, mai putin ce a zis episcopul de Cluj, cu care am vb acum cateva zile, avand binecuvantarea parintelui meu..

Am fost impreuna la un preot din orasul ei, preot ce-l cunostea si pe duhovnicul ei si i-a spus sa nu creada ca daca parintii nu-s de-acord, inseamna ca nu e de la Dumnezeu si in acest caz s-a dat pe sine ex si a zis "eu daca asteptam sa fie si soacra-mea de acord cu mine, nici acum nu eram casatorit" si are pana acum 6 copii cu sotia sa si din cate stiu, se inteleg destul de bine..
Tot el ne-a spus ca a cunoscut cazuri cand toata familia era de acord si a lui si a ei, si dupa 2 luni au divortat.. De asemenea a spus ca "sa nu se bazeze exclusiv pe parerea parintelui, caci si cand s-a spovedit sotia sa la el i-a spus ceva ce nu se cuvenea", bineinteles ca nu a vrut sa ne dea alte detalii..
Apoi a spus ca e posibil sa fie singura ei sansa de a fi fericita, lumeste punand problema si a insistat si asupra lucrurilor materiale, a ceea ce lucrez eu..

Parerea ei despre toate discutiile cu alti preoti e "ei pot spune orice, eu nu cunosc Ortodoxia si ce trebuie sau nu sa faca parintele, nu caut sa stiu asta, nu e treaba mea, iar daca parintele greseste, el va da socoteala, eu stiu ca trebuie sa ascult de el"..
Si chiar acum, in postul mare dupa ce s-au vazut a zis ca a realizat si ea ca "nici parintele si nici maica-sa nu o sa fie de-acord niciodata cu a se casatori cu mine", lucru ce pana acum nu a vrut sa-l priceapa si mereu a nadajduit in acesti oameni, in loc sa nadajduiasca in Dumnezeu..
De asta s-a ajuns pana aici...

[clujeanul33]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Ceva nu se leaga..pentru ce anume a cerut binecuvantare atunci cand nu o iubea? Tot pentru casatorie? Sau pentru ce?

Nu a raspuns nici lui AlinB la aceeasi intrebare... nici nu e obligatoriu sa raspunda... atunci, insa, incep sa-mi pun intrebari ...

Daca cerea binecuvantarea pentru casatorie, desi nu o iubea, cum se astepta sa o primeasca?
Voia sa se casatoreasca cu o femeie pe care practic atunci inca nu o cunostea? Cum sa fie de acord preotul?

Nu a fost intentia mea sa nu raspund la cineva, iar daca s-a intamplat asta, imi cer iertare..
Nu mai am rabdare sa caut sa vad daca am mai postat sau nu, dar am trimis-o sa ia binecuvantare pt casatorie, cand nu o iubeam..
Cum s-a ajuns aici?
Nu e vb de disperare, sau alte motive si am sa incerc sa explic pe scurt cum s-a intamplat, chiar daca prin asta sunt nevoit sa dau anumite detalii din viata mea particulara, anterioara cunoasterii ei..

Asadar, eu am trait in curvie cu o d-ra timp de aprox 8 ani, fiind departe de credinta, si de Biserica.. Abia dupa despartirea de ea, am inceput, prin mila lui Dumnezeu "sa pun inceput bun" pe acest drum greu si frumos in acelasi timp ce duce la Mantuire.. M-am spovedit pt prima oara acum vreo 5-6 ani, imediat dupa despartirea de ea si de-atunci, incet-incet incerc a merge pe "treptele" ce duc spre Dumnezeu..

Dupa "venirea mea intru fire" am avut o relatie cu o d-ra ce era stabilita in sp si chiar si in timp ce ea era venita in tara si ne intalnisem, la mine la munca venise in preot la secretara de atunci si am simtit nevoia sa vb mai multe cu el, desi aveam parinte duhovnic..
L-am intrebat atunci "Parinte, cum sa fac sa o aduc pe aceasta fata mai aproape de Dumnezeu, caci ea spune ca are credinta, dar nu prea merge la Biserica, nu se roaga, etc..", iar parintele acela mi-a spus ceva ce aproape mi-a revolutionat totul in interiorul meu.. Acele cuvinte sunt "Ceea ce ceri si vrei tu nu e rau, in sine., insa tu sa te rogi mereu sa fie Voia lui Dumnezeu cu tine, nu ceea ce vrei tu.. Pt ca poate tu crezi ca asa e bine pt tine acum, dar poate ca Dumnezeu are alt plan cu tine.. Si atunci, EL ce sa faca? Daca-ti implineste cererea si vei avea de suferit mai tarziu, tot pe EL o sa dai vina., iar daca nu-ti implineste cererea, vei ajunge in deznadejde.. Asadar, lasa-te cu-adevarat in Voia Domnului spunand mereu in rugaciunile tale "Fie Voia Ta cu mine, Doamne" si vei vedea atunci ca Dumnezeu randuieste asa cum e cel mai bine pt tine"..

Frumos spus si desi eram impreuna cu cea cu care mi-o dorisem si era destul de frumoasa fata de mine, totusi cuvintele parintelui au avut in mine un efect puternic si am inceput sa pun cumva in aplicare acest sfat.. Rezultatul?! In 2 sapt am aflat ca cea de care ma indragostisem, prima data virtual (relatia cu ea incepuse pe net) si apoi si-n realitate ma mintise ca de fapt nu se despartise de fostul ei iubit si in aceste 2 sapt totul s-a terminat..
Coincidenta?!

Apoi venirea mea la Manastirea unde am intalnit-o a fost tot asa ca am avut gand sa merg la acea Manastire, desi aveam de ales de a merge la mai multe din acea zona, dar "ceva" din interiorul meu imi spunea ca doar acolo trebuie sa ajung..
Si am ajuns..
Nu mai stiu exact cum a fost si ce am simtit cand am vazut-o prima data, dar cert e ca de la un timp am avut gand de casatorie cu ea, fara sa ma fi gandit special la asta..
Am stat aprox 2 luni cu acest gand si vazand ca tot ma rugam, asa pacatos cum sunt, acest gand nu mi-a disparut si desi nu o vedeam decat fff rar, mai mult venea la Maslu acolo, fff rar la Sf. Liturghie..
Si vazand ca tot am acest gand am facut rost de nr ei de tel de la o prietena de-a ei, am sunat-o si intalnindu-ne i-am spus exact acel gand al meu, iar ea mi-a spus ca are canon "nici sa nu se casatoreasca nici sa nu se calugareasca", adaugand ca oricum, vrea sa implineasca Voia lui Dumnezeu..
Iar aceasta prima intalnire a mea cu ea a avut loc cu o sapt inainte ca eu sa plec din Manastire si desi stiam ca voi pleca, totusi am simtit ca asta trebuie sa fac, sa-i spun acest gand..
Nu se cuvenea sa-o mint, sau sa-i spun ca vreau doar asa, sa ne cunoastem, si sa vb si sa vedem ce-o fi...
Era clar in inima mea gand de casatorie si dupa ce m-am incredintat ca doar de la Dumnezeu poate fi (daca ar fi fost ispita, disparea in 2 luni, sau ma gandeam la pacate cu ea, sau la altceva), nu m-am mai intrebat "Dar de ce Doamne, ea?! Ca e mai batrana ca mine, ca e bolnava, ca are canonul asta, etc".. Pt mine, cel ce incercam a ma nevoi a trai acel "Doamne, fie Voia Ta cu mine pacatosul", imi era de-ajuns ca EL imi trimisese "cale de intoarcere" spre EL si cum putea sa fiu nerecunoscator si sa intreb cele de mai sus?!

Asa ca, stiind de la bun inceput ca acest gand e de la Dumnezeu, nu mi-am mai pus problema ca "cum sa ma casatoresc eu cu ea, cand nici macar n-o iubesc?!", ci pur si simplu am avut incredere si nadejde ca daca asta e Voia Domnului va veni si iubirea (ceea ce s-a si intamplat pana la urma) si bineinteles ca am trimis-o dupa un timp (cred ca dupa 2 luni de cand vb doar tel) sa ceara binecuvantare pt casatorie de la duhovnicul ei, caci stiam ca "asa se cade" si ca "asta e randuiala" ce se cuvine a o implini..

Iar duhovnicul, nici nu a vrut sa ma cheme sa ma intrebe cum ma intrebati voi, "cum de vrei sa te casatoresti cu ea, cand n-o iubesti? Ce te determina sa faci asta? De ce ea?!" sau alte intrebari de genul asta, ci pur si simplu a spus "NU, tu nu trebuie sa te casatoresti"..

O buna perioada de timp, mai ales la inceput, nici macar eu insumi nu am vrut sa cred ca par are alte ganduri si ca "nu vrea el", ci mereu spuneam ca ne pune la incercare, ne incearca sa vada cum si cat luptam impotriva pacatului, cat de mult ne rugam, etc..

Dar... REALITATEA E ALTA.., din pacate..

[clujeanul33]

În prealabil postat de heaven

Adriana,sa stii ca eu mai cunosc oameni care merg sa ceara binecuvantare cand nici bine nu au cunoscut pe cineva,impinsi de disperarea faptului ca au o varsta,ca isi doresc familie etc.
Ar fi de dorit sa astepte sa apara sentimente,o legatura,insa multi se grabesc si ciudat,unii chiar aleg sa puna pret pe parerea altui om,fie el si duhovnicul personal,decat pe ceea ce se afla in inima lor.
Insa,eu din postarile pe care le-am citit nu mi-a dat nimic a intelege ca povestea nu ar fi reala.Sunt totusi prea multe amanunte prezentate,nu apar contradictii care sa sara in ochi,de la o postare la alta,asa ca tind sa cred ca ceea ce s-a relatat este real.
Poate omul a mai omis niste amanunte pentru ca nu a dorit sa isi puna in intregime viata pe tava,este de inteles...
Oricum,lasand la o parte acest caz particular,sunt lucruri care si pe mine ma depasesc referitor la aceasta ascultare oarba de duhovnic pe care o fac unii oameni,renuntand chiar sa aiba o familie,o viata,daca duhovnicul nu da binecuvintarea...si cazuri sunt!
Sau inteleg sa ceri binecuvintare pentru lucruri majore din viata ta,dar si acolo cu discernamant,insa unii cer si ca se duc sa isi viziteze o ruda,un prieten,sa mearga in cutare loc,sa ajute sau nu pe cineva...sa am iertare,insa mi se pare absurd si nu cred ca asta e rolul duhovnicului in viata noastra.Este ca si cum tu nu mai gandesti pentru tine,nu iti mai asumi nici o responsabilitate si sincer ma indoiesc ca pe lumea cealalta,cand vei fi intrebat despre ce ai facut cu viata ta,vei putea ridica senin din umeri si sa arati cu degetul catre un preot!Fiecare va fi judecat pentru faptele si deciziile sale,nu ale altuia,indiferent cine ar fi acela!

Ca totul e real, pot dovedi oricand, oricui doreste..

Dumnezeu ne-a creat cu voiinta libera, EL nu a intervenit NICIODATA in libertatea noastra, altfel n-am mai fi Dumnezeu desavarsit intru toate, ci partinitor..
N-a intervenit nici macar cand au pacatuit Adam si Eva, desi putea sa o faca, stiind bine ce va urma..

Atunci cum se face ca daca Dumnezeu nu intervine in libertatea omului, acest "drept" si-l ia un slujitor al Sau?!

Daca Hristos nu a spus nimanui pe pamant "nu te iert si nu te dezleg", cum "isi permite" sa faca asta un slujitor al Sau?!

Stiti voi toti cei care spuneti ca duhovnicul se asculta orice ar fi, cat de grav e asta?!

Hristos Insusi S-a rastignit si pt mine, pt ca PACATELE MELE SA FIE PE VECI IERTATE PRIN JERTFA SA SUPREMA, si vine un "slujitor al Sau" si spune "pacatele acestuia sa nu se ierte"..
Cu al carui drept face asta?!
Bineinteles ca Dumnezeu le-a lasat acest lucru "sa dezlege si sa lege", dar cat EL pe pamant fiind nu a spus nimanui, indiferent de pacate ca nu il iarta si ca nu il dezleaga, cum poti sa treci peste ce a facut Hristos si sa-ti iei "dreptul" de a nu ierta si de a nu dezlega, ATATA TIMP CAT STAPANUL LUMII A ALES MOARTE DE BATJOCORA SI PT CA EU SA AM PARTE DE VIATA...

Si nu spun toate astea pt a-l judeca, ci pt a intelege toti cat de grav a gresit el fata de Dumnezeu prin tot ce-a facut si din care, din pacate nu s-a intors..

Rugati-va pt toti..

[heaven]

În prealabil postat de clujeanul33

Parerea ei despre toate discutiile cu alti preoti e "ei pot spune orice, eu nu cunosc Ortodoxia si ce trebuie sau nu sa faca parintele, nu caut sa stiu asta, nu e treaba mea, iar daca parintele greseste, el va da socoteala, eu stiu ca trebuie sa ascult de el"..
Si chiar acum, in postul mare dupa ce s-au vazut a zis ca a realizat si ea ca "nici parintele si nici maica-sa nu o sa fie de-acord niciodata cu a se casatori cu mine", lucru ce pana acum nu a vrut sa-l priceapa si mereu a nadajduit in acesti oameni, in loc sa nadajduiasca in Dumnezeu..
De asta s-a ajuns pana aici...

Dupa cum ai spus si tu,draga Clujeanule,nici Dumnezeu nu intervine peste liberul arbitru al omului si pana la urma preotul tau duhovnic ti-a spus bine cand ti-a spus sa lasi sa fie voia Domnului cu tine si sa iti dea ceea ce considera El ca este mai potrivit.
In contextul dat,in care,dupa cum si tu iti dai bine seama,nici duhovnicul si nici mama nu isi vor schimba modul de gandire,singurul om care ar mai putea si care ar fi firesc sa ia o hotarare,adica ea,refuza acest lucru,indiferent ce motive are.Este dreptul ei de a alege,chiar si o astfel de decizie si tu nu poti face nimic pentru a o schimba.Faptul ca oamenii nu se schimba este un adevar.Sau,mai corect: oamenii nu se schimba niciodata pentru altii,ci doar daca ei sunt constienti si convinsi in sinea lor de aceasta schimbare!
Spuneai ca tie iti e clar ca e de la Dumnezeu gandul de casatorie cu aceasta femeie,pentru ca el nu a disparut in doua luni.Eu iti spun ca sunt oameni carora le vin anumite ganduri cu o persoana si nu dispar in ani,ei ramanand agatati intr-o iluzie,nelasand loc in viata si inima lor pentru o alta persoana,chiar daca este evident ca omul acela nu doreste sa aiba vreo legatura (dorinta nu se vede din ce spune o persoana,ci din ceea ce face pentru ca acest lucru sa se intample),indiferent care ar fi motivele care stau la baza acestei decizii.Stiu multe cazuri si vorbim de ani de zile de singuratate.De aceea iti spun,ca bine ar fi sa iti pui mai mult bazele pe ceea ce iti arata si confirma realitatea,decat pe aceste ganduri si trairi,care de multe ori pot fi subiective.
Din trairile mele personale,pot sa iti spun ca am vazut clar diferenta cand un lucru a fost de la Dumnezeu si cand a fost doar incapatanarea mea prin modul in care s-au derulat evenimentele din viata mea:

-cand era vorba doar de insistenta mea de a ma agata de o idee,dorinta etc,totul mergea extrem de greu,nu se urnea mai nimic,in ciuda eforturilor mele,bariere peste bariere,insa eu ma incapatanam sa lupt contra curentului pana ajungeam la epuizare si cand ma uitam in prezent,aveam impresia ca nu urnisem nici macar o caramida;
-cand ceva era sa fie de la Domnul,chiar daca existau anumite impedimente si greutati,ele se rezolvau cu o mult mai mare usurinta si rapiditate si aveam acel sentiment ca "toate se leaga" intr-un mod firesc,natural,daca ma intelegi ce vreau sa spun.
Se spune ca intr-o situatie dificila in care esti nevoit sa faci o alegere,exista doar trei variante: sa o accepti,daca nu poti accepta,sa incerci sa o schimbi,iar daca nu poti nici una si nici cealalta,sa iesi din ea...