suntem datori cu ascultarea fata de un duhovnic, cand acesta nu implineste canoanele?

[clujeanul33]

În prealabil postat de heaven

Dupa cum ai spus si tu,draga Clujeanule,nici Dumnezeu nu intervine peste liberul arbitru al omului si pana la urma preotul tau duhovnic ti-a spus bine cand ti-a spus sa lasi sa fie voia Domnului cu tine si sa iti dea ceea ce considera El ca este mai potrivit.
In contextul dat,in care,dupa cum si tu iti dai bine seama,nici duhovnicul si nici mama nu isi vor schimba modul de gandire,singurul om care ar mai putea si care ar fi firesc sa ia o hotarare,adica ea,refuza acest lucru,indiferent ce motive are.Este dreptul ei de a alege,chiar si o astfel de decizie si tu nu poti face nimic pentru a o schimba.Faptul ca oamenii nu se schimba este un adevar.Sau,mai corect: oamenii nu se schimba niciodata pentru altii,ci doar daca ei sunt constienti si convinsi in sinea lor de aceasta schimbare!
Spuneai ca tie iti e clar ca e de la Dumnezeu gandul de casatorie cu aceasta femeie,pentru ca el nu a disparut in doua luni.Eu iti spun ca sunt oameni carora le vin anumite ganduri cu o persoana si nu dispar in ani,ei ramanand agatati intr-o iluzie,nelasand loc in viata si inima lor pentru o alta persoana,chiar daca este evident ca omul acela nu doreste sa aiba vreo legatura (dorinta nu se vede din ce spune o persoana,ci din ceea ce face pentru ca acest lucru sa se intample),indiferent care ar fi motivele care stau la baza acestei decizii.Stiu multe cazuri si vorbim de ani de zile de singuratate.De aceea iti spun,ca bine ar fi sa iti pui mai mult bazele pe ceea ce iti arata si confirma realitatea,decat pe aceste ganduri si trairi,care de multe ori pot fi subiective.
Din trairile mele personale,pot sa iti spun ca am vazut clar diferenta cand un lucru a fost de la Dumnezeu si cand a fost doar incapatanarea mea prin modul in care s-au derulat evenimentele din viata mea:

-cand era vorba doar de insistenta mea de a ma agata de o idee,dorinta etc,totul mergea extrem de greu,nu se urnea mai nimic,in ciuda eforturilor mele,bariere peste bariere,insa eu ma incapatanam sa lupt contra curentului pana ajungeam la epuizare si cand ma uitam in prezent,aveam impresia ca nu urnisem nici macar o caramida;
-cand ceva era sa fie de la Domnul,chiar daca existau anumite impedimente si greutati,ele se rezolvau cu o mult mai mare usurinta si rapiditate si aveam acel sentiment ca "toate se leaga" intr-un mod firesc,natural,daca ma intelegi ce vreau sa spun.
Se spune ca intr-o situatie dificila in care esti nevoit sa faci o alegere,exista doar trei variante: sa o accepti,daca nu poti accepta,sa incerci sa o schimbi,iar daca nu poti nici una si nici cealalta,sa iesi din ea...

Iarasi indraznesc sa am o alta parere si nu din mandrie sau din dorinta de a ma impotrivi unei realitati.. Sper sa nu va smintesc cu asta..

Aveti dreptate, gandul a persistat 2 luni, dar IUBIREA?! Ca eu puteam sa am orice gand, sa nu fie de la Dumnezeu, dar cum se explica ca a aparut iubirea in sufletul ei fata de mine si in sufletul meu fata de ea?!
Cum poate sa existe o iubire, daca nu este Voia Lui Dumnezeu?!
Si credeti-ma, am facut multe pacate si m-am facut pricinuitor al multor pacate ale ei, cautatand sa vad daca ma iubeste cu-adevarat sau doar lucrurile trupesti o atrag la mine.. Si-am vazut adevarul..

Iata ce spune Par. Aresenie Papacioc despre iubire

http://www.youtube.com/watch?v=wgsHtb5GIwU

Si e o iubire ce nu are la baza trupul, sau lucrurile lumesti, ci tocmai dorinta fiecaruia de a implini Voia lui Dumnezeu.. Asta ne uneste, si chiar de am si pacatuit, nu prima data a fost pacatul si apoi iubirea, ci exact invers.. Mai intai a fost gandul meu de casatorie, apoi continuarea relatiei noastre bazandu-se pe cele duhovnicesti, rugaciuni impreuna, vb despre lucruri duhovnicesti, descopeream incet-incet ca suntem in acelasi gand intru toate si ca ne potrivim intru toate, inclusiv in cele ale vietii de zi de zi..

Apoi rugaciunile.. Dupa cum v-ati dat seama sunt departe de desavarsire, dar nu o data m-am rugat Maicii Domnului "sa ma povatuiasca sa nu gresesc Fiului Sau" cand au mai fost momente dificile intre noi si mereu rasp din rugaciuni a fost spre ea..

De ex, de fff multe ori cand eu vroiam sa merg la ea, imi spuneam simplu "Doamne, daca este inspre binele sufletelor noastre, fa sa ajung cu bine si sa ne folosim ambii, daca nu, sa nu plec" si de fiecare data mergeam si era bine, iar asta realizam abia apoi..
Prima oara cand la sfatul par ei duhovnic si-a schimbat nr de tel, m-am rugat Maicii Domnului "ce sa fac sa nu gresesc Fiului Sau" si in asa fel s-au intamplat toate, incat la 26 de h de cand si-a schimbat nr de mobil, eu il aveam, si asta nu de la cineva ce-l avea..
Si multe, multe, multe alte "intamplari" de acest fel ce nu pot fi "intamplatoare", caci cu totii stim ca "la Dumnezeu nimic nu e intamplator"..

Si tot ce s-a intamplat intre noi pana acum, nu e fara rost, sau doar "in mintea mea", ci e realitate..
STIU ca ma iubeste cu-adevarat, am trait asta si nu pot nega, doar pt ca fam ei, par, sau alcineva are o alta parere..

S-a ajuns aici pt ca a nadajduit mai mult in oameni decat in Dumnezeu si acum vede singura si intelege unde au adus-o oamenii..
Trebuie sa fie desavarsita in aceasta iubire, trebuie sa DEVINA desavarsita, in asa fel in care sa lase tot si pe toti si sa-mi urmeze in Calea Casatoriei..
Si asta va fi, n-am nici o indoiala, pt ca stiu ca vrea cu-adevarat sa implineasca ce vrea Dumnezeu.. Au fost indoieli si din partea mea, nu pot spune ca nu, dar sufletul meu e "linistit" caci stiu ca este o probl de timp pana ce-mi va urma..
Poate ma veti considera nebun, ca si par ei, insa, asta simt, asta traiesc si asta-mi spune inima, mai ales dupa "curatirea" prin spovedanie..

A trebuit sa ajungem pana aici sa luptam pt a fi desavarsiti - mie mi se "cere" sa-l iubesc pe duhovnicul ei, ce ma prigoneste si-mi face rau, sa-o binecuvintez pe mama ei ce ma injura si vb urat, iar ei, dupa cum spuneam sa renunte la tot si la toti..
Se va intampla asta, credeti-ma..

Si-n plus, am "multe alte variante", alte persoane care sunt in jurul meu si cu care as putea fi, daca as vrea, dar.., rugandu-ma, tot ce simt e doar spre ea., si-atunci, ce sa fac?, sa ma amagesc singur?!, sa ma mint?!
Fireste, sunt liber sa fac orice, dar., daca nu fac ce vrea Dumnezeu, ce fac?!

Continuati sa va rugati pt noi toti, va rog.., pt a implini Voia Lui Dumnezeu!. Cereti Mila Lui pt noi toti...