Intrebare

Mai lasati-l pe ATEUL Stefan2, sa faca Domnul ce va voi in marea si neintrecuta Sa intelepciune. Nu stiti ce spune Sfantul Apostol Pavel referitor la asemenea situatii? Citat aproximativ: Ereticului ii vorbim o data, de doua ori, de trei ori, dar dupa aceea, daca vedem ca nu ne intelege, sa taiem orice discutie cu el. Cu atat mai mult se potriveste acest sfat in cazul unui ATEU, pe care Dumnezeu, pentru a-l indrepta i-a dat sa sufere aceasta cumplita boala psihica. Insa, infricosator, acela continua sa se indeparteze si mai mult de Domnul pana se va autodistruge complet. Si cine stie daca unul ca el, la fel de necredincios sau poate Stefan2 nu va fi un viitor pacient al spitalelor de boli psihice in cauza ca persista in infricosatoarea lui dobitocenie lucifero-ateista ???
Incetati orice conversatie cu acest ATEU pentru ca stie Domnul mai bine decat noi, oamenii, ce-i trebuie pentru indreptare...


Razvan


Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

[Stefan2]

În prealabil postat de petrurar

poi cum ramine cu iubirea stefan2? pe care o proclami tu mai sus?
Ptr mine sa iubesti inseamna sa il accepti pe celalalt cu toate neajunsurile lui.
pentru ca mai tirziu sa spui d efapt asta fac toti oamenii religiosi de cand lumea si pamantul , se amagesc cu niste iluzii ieftine , din cauza ca viata asta li se pare o povara ,spera la o a doua sansa...

un ateu este absurd in incercarea lui de a intelege/patrunde gindirea unui on credincios (sau religios, dupa tine)

Inteleg ce i in capul un credincios ptr ca si eu am fost unul si am cunoscut multi.Autoanalizandu-ma pe mine am reusit sa mi dau seama ce ii determina pe oameni sa se increada intr-o forta superioara si ce este in capul lor.

Cat despre iubire eu ii accept si pe crestini , si pe musulmani , si homosexuali , chiar daca nu impartasesc aceleasi pareri despre viata.Sunt semenii mei , avem toti loc pe planeta asta , si lumea ar fi urata daca nu ar fi si oameni de tot soiul.

Urasc pe cei care fac rau in mod constient , care fac rau intentionat.In special pe cei care ne conduc , care fac abuz de putere si ii exploateaza pe cei slabi si saraci (politicieni , patroni , si mai ales preotii nemernici , ptr ca acestia se pretind curati).

Crestinii in general se iubesc doar pe cei ca ei.Au impresia ca cei care nu sunt ca ei sunt rai.

Cand eram crestin ma simteam intr-o lume foarte ostila , plina de oameni rai care vor sa ma traga pe sfoara.

Eu sunt de alta parere.

Noi oamenii nu suntem rai si stricati cum ne spune religia , suntem doar prosti , si nu stim sa iubim ptr ca nu ne-a iubit nimeni cu adevarat si nu ne-a invatat nimeni cum sa o facem (si nu imi spune ca Hristos a facut asta , ptr ca in iubire cuvintele fac putin mai mult de doi lei).


Cat despre problemele mele psihice.

Nu vreau sa spun ca religia e principala sursa a aceste probleme , dar cu siguranta este una din cele mai importante.Nu are rost sa intru in detalii despre procesul prin care mi-am degradat mintea si emotiile din cauza invataturilor religioase.

În prealabil postat de Stefan2

Inteleg ce i in capul un credincios ptr ca si eu am fost unul si am cunoscut multi.Autoanalizandu-ma pe mine am reusit sa mi dau seama ce ii determina pe oameni sa se increada intr-o forta superioara si ce este in capul lor.

Cat despre iubire eu ii accept si pe crestini , si pe musulmani , si homosexuali , chiar daca nu impartasesc aceleasi pareri despre viata.Sunt semenii mei , avem toti loc pe planeta asta , si lumea ar fi urata daca nu ar fi si oameni de tot soiul.

Urasc pe cei care fac rau in mod constient , care fac rau intentionat.In special pe cei care ne conduc , care fac abuz de putere si ii exploateaza pe cei slabi si saraci (politicieni , patroni , si mai ales preotii nemernici , ptr ca acestia se pretind curati).

Crestinii in general se iubesc doar pe cei ca ei.Au impresia ca cei care nu sunt ca ei sunt rai.

Cand eram crestin ma simteam intr-o lume foarte ostila , plina de oameni rai care vor sa ma traga pe sfoara.

Eu sunt de alta parere.

Noi oamenii nu suntem rai si stricati cum ne spune religia , suntem doar prosti , si nu stim sa iubim ptr ca nu ne-a iubit nimeni cu adevarat si nu ne-a invatat nimeni cum sa o facem (si nu imi spune ca Hristos a facut asta , ptr ca in iubire cuvintele fac putin mai mult de doi lei).


Cat despre problemele mele psihice.

Nu vreau sa spun ca religia e principala sursa a aceste probleme , dar cu siguranta este una din cele mai importante.Nu are rost sa intru in detalii despre procesul prin care mi-am degradat mintea si emotiile din cauza invataturilor religioase.

ai ocolit raspunsul stefan 2, desi esti bolnav, poti sa mai ai bun simt. daca nu s-a degradat si el.
cum poti afirma ca iubesti pe cei pe care ii desconsideri?

crestinismul nu iti este impus de nimeni. usa iti este deschisa.

intr-o lume ostila se simte orice bolnav psihic, indiferent de religie. banuiesc ca si ateii bolnavi psihici au probleme de integrare sociala.

poate prost esti tu, stefan2, eu nu fac parte din categoria in care te incluzi.

sindromul persecutiei este tratabil.

inca ceva: interesant cum de la "iubire" ai trecut la "acceptare", in citeva postari.
opreste-te undeva. este evident ca-ti este strain cuvintul "iubire" si trairea lui.

[ANITZA]

Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea unui sfant pentru Dumnezeu spunea un sfant parinte.
Stefan vad ca ai raspunsuri pentru tot conform conceptiei tale deformate ,tu cauti neajunsurile crestinismului ,dar nu ai cum sa le gasesti pentru ca ortodocsii si crestinii adevarati iubesc pe toti oamenii.
Nu au resentimente nici pentru oamenii politici ,nici pentru lichelele care ne trag pe sfoara ,pentru ei au mila.
Viata asta e trecatoare si noi nu trebuie sa suferim atat pentru insuccesele materiale ,de oriunde ar veni ele.Dumnezeu are grija de toti daca ne lasam in voia Lui.

[Stefan2]

Nu imi vorbie tu , mie de bun simt , tu care mai insultat mai devreme facandu-ma gibon si ma desconsideri atacandu-ma facandu-ma bolnav psihic.

Da , imi cam este straina draostea , desi am crescut intre crestini si in sanul bisericii.Acolo unde esti iubit si mantuit doar daca cotizezi cu lovele si pupi poala popii ma intelegi ?

Nu imi vorbi tu mie de crestinism si de boli psihice , ptr ca in domeniile astea cu siguranta am trait mult mai multe experiente decat tine.

Prost nu te-am facut pe tine , nu ar trebui sa simti ofensat.

Hai sa incercam sa pastram discutia intr-un mod civilizat , fara atacuri la persoana , chiar daca parerile ne sunt contradictorii.

[cristiboss56]

Stefane sau cum te-o chema in realitate, te rog sa ma scuzi, dar analizand din scurt problema ta, conclzia la care am ajuns, este ca faci un joc dublu, facut si de altii ce s-au perindat pe aici in ultima vreme. Problema ta de fapt , nu este boala psihica , asta find doar un motiv, ci adevarata ta problema este credinta Ortodoxa. Rugamintea mea este sa dai dovada de luciditate si corectiudine si sa incetezi acest joc dublu, pentru a nu continua confruntarile si dialogurile inutile.

În prealabil postat de Stefan2

Nu imi vorbie tu , mie de bun simt , tu care mai insultat mai devreme facandu-ma gibon si ma desconsideri atacandu-ma facandu-ma bolnav psihic.

Da , imi cam este straina draostea , desi am crescut intre crestini si in sanul bisericii.Acolo unde esti iubit si mantuit doar daca cotizezi cu lovele si pupi poala popii ma intelegi ?

Nu imi vorbi tu mie de crestinism si de boli psihice , ptr ca in domeniile astea cu siguranta am trait mult mai multe experiente decat tine.

Prost nu te-am facut pe tine , nu ar trebui sa simti ofensat.

Hai sa incercam sa pastram discutia intr-un mod civilizat , fara atacuri la persoana , chiar daca parerile ne sunt contradictorii.

ai raspuns la postare spunind ca nu te superi. voi, ateii, afirmati ca va trageti din maimute. respectati-le si nu va renegati originea.
spui ca ai intelegeri fata de ceilalti. unde este?

intr-o postare ai "iubire"? pentru toti, in postarea urmatoare doar "acceptare" iar in a 3 a afirmi ca dragostea ti-e straina.
ok, nu-i condamnabil sa nu poti iubi. poate fi doar de compatimit.

stefan2, nu ai fost atacat "la persoana". ce am spus eu sint doar cuvintele in care te-ai prezentat singur.
vocabularul, in cele din urma, este o mica caracterizare a individului.

sper ca afirmatiile facute la adresa ta ti le sustii in continuare. iar aici asta discutam: bolile psihice, relatia individului cu religia ori cu ateismul.

[OvidiuO]

În prealabil postat de Stefan2

Cum poti sa iubesti pe cineva care stii ca te-ar trimite intr-un chin vesnic doar ptr ca ai facut ceva ce lui nu i-a convenit ? eu nu concep asa ceva
Asta nu ar fi o iubire sincera ci una pervertita.

Am specificat in primul mesaj ca nu Dumnezeu ne trimite in iad ci noi singuri. O sa fac din nou o analogie, cu permisiunea ta. Otelul se caleste in foc si mai apoi il poti intrebuinta spre diverse scopuri. Asa este si cu omul care pentru a ajunge in rai, Domnul a spus ca trebuie sa respecte poruncile, sa duca o viata de crestin autentic. Daca aceasta calire este Calea (calirea) ce e asa greu de inteles ? In acest sens trebuie inteles si nu in altul, nu fiindca Domnul nu vrea, ci se pare ca noi nu vrem.

În prealabil postat de Stefan2

Si cum ramane cu planul Divin ? cica Dzeu stie deaja tot ce o sa se intample , cu toate astea nu intervine si ne lasa sortiti pieirii eterne.El totusi ne iubeste.Halal dovada de iubire.

Dumnezeu stie totul dinainte, dar nu le predestineaza pe toate. El nu doreste sa se savarseasca raul si nici nu forteaza virtutea. Predestineaza acelea ce nu stau in puterea nioastra.

În prealabil postat de Stefan2

Ptr mine sa iubesti inseamna sa il accepti pe celalalt cu toate neajunsurile lui.Dzeu nu ne accepta asa cum suntem.Suntem niste lichele in fatza lui , niste pacatosi , si noi tre sa ne simtim vinovati ptr asta , si sa nu dam doi bani pe noi.

Un om care nu se iubeste pe sine nu are ce sa o ofere semenilor sai , pentru ca e gol pe dinauntru.

Si cand spun ca un om trebuie sa se iubeasca pe sine nu ma refer la narcisism (acei oameni care se vad buricul pamantului).

Tocmai ca Dumnezeu are rabdare cu noi toti si asteapta sa ne pocaim, aceasta facand-o din iubire. Sa iubesti inseamna mult mai mult decat spui tu aici, Stefane. Inseamna intr-adevar si acceptarea celuilalt cu defectele si calitatile lui. A te iubi pe tine insuti ? Aceasta nu o prea inteleg. Daca ma iubesc pe mine, cum pot oferi dragostea mea celorlalti ca o pastrez pt mine, ma iubesc doar pe mine si nu fac voia celuilalt. A ma accepta pe mine insumi ca fiinta, dar nu ca pacatos, ar suna mai bine cred.

În prealabil postat de Stefan2

Parintii despre care vorbesti tu , tocmai de aia s-au refugiat in pustie si au refulat in "Credinta" , din cauza stimei de sine reduse si din cauza ca nu se puteau adapta societatii.Nu se iubeau deloc pe sine , erau incapabili sa faca ceva ptr ei.Asa ca au fugit departe de realitate , cautandu-si alinare in iluzii precum ca va mai avea el o viata , si inca una vesnica , in care va fi rasplatit cu varf si indesat.

Defapt asta fac toti oamenii religiosi de cand lumea si pamantul , se amagesc cu niste iluzii ieftine , din cauza ca viata asta li se pare o povara ,spera la o a doua sansa.

Nu este asa cum spui tu despre Sfintii Parinti, desi probabil ca unii oameni (cazuri particulare) ar fi putut sa se retraga in manastire si din alte cauze. Numai ca si in manastire sunt mai multe feluri de oameni iar pt retragerea in pustie iti trebuie binecuvantare ca nu oricine se poate retrage in pustie si nu oricine poate rezista ispitelor din pustie. Cel ce renunta la lumea aceasta, o face pentru Hristos, o face din smerenie, nu din neadaptare sociala, desi repet pot fi si cazuri particulare. Nu putem generaliza din cauza unora.

Trupul fara ochi este orb si nu vede soarele. Mintea fara suflet, nu poate intelege cele ale Domnului, nu intelege pe Dumnezeu.Mintea nu este suflet ci este suflet. Ea calauzeste sufletul si-l sfatuieste spre cele bune.
Ca sa ai pace in suflet trebuie sa fii cumpatat si infranat. Putem sa studiem oricat, dar nu vom ajunge sa-L cunoastem pe Dumnezeu, cata vreme nu vom vietui dupa poruncile Lui. Nu prin stiinta se face cunoscut Domnul ci prin Duhul Sfant. Chiar si in stiinta de altfel, poti face o afirmatie de genul....stiu matematica, dar nu cunosc matematici speciale. Pai de ce ? Fiindca nu e suficient sa cunosc doar adunarea, scaderea, inmultirea, impartirea, etc. Trebuie sa stiu cum sa fac conexiunile, cum sa gandesc logic, trebuie mult exercitiu si multe altele. Pai cum sa vin eu sa vorbesc despre Dumnezeu ca asa si pe dincolo, imi dau cu presupusul, dar io habar nu am de teologie, doar am citit pe ici pe colo niste carti, am mai auzit, am mai vazut. Totusi eu stiu. Ce stiu ?

Iubirea este si ea de mai multe feluri iar una este iubirea sfanta si alta este iubirea cazuta.Iubirea sfanta il afunda pe om in dulceata smereniei si nu poate sa-L judece pe cel ce l-a creat, facand analize dupa mintea lui.
Doamne ajuta !

[OvidiuO]

"1 - Cursa mândrie spirituale

Mândria spirituală este o cursă usoară pentru cei noi în credintă, care vin în contact cu viata monahală si care caută si se străduiesc să trăiască o viată duhovnicească cu adevărat ortodoxă. Poate fi o cursă mai ales pentru cei care vin în mănăstiri si care caută îndrumare duhovnicească, nestiind ce înseamnă o viata ortodoxă adevărată în lume, într-o parohie.

Oamenii credinciosi merg la mănăstiri si văd nevointa unor oameni si felul în care se fac lucrurile potrivit traditiei monahale, si vor să o imite - dar fără să o înteleagă. Pelerinii merg si întâlnesc stareti si monahi înduhovniciti cu vieti care, după părerea lor, sunt mult mai "duhovnicesti" decât cea a parohului lor - asa ajung să-l judece pe acesta pentru că nu răspunde cum trebuie nevoilor lor duhovnicesti. Merg la spovedanie, construiesc o relatie duhovnicească cu un părinte dintr-o mănăstire si cred că numai acela este drumul către mântuire. Primesc îndrumări duhovnicesti pe care le interpretează gresit. Uneori, oamenii primesc sfaturi nepotrivite si, din nefericire, fac din acestea criteriul ultim pentru o viată duhovnicească. Alteori oamenii merg la mănăstire sau la un bătrân care a avut probleme cu Biserica si care nu este sub ascultare. Atunci pelerinul devenit ucenic devine prins în auto-justificarea acelui bătrân rătăcit, ceea ce în unele cazuri conduce la schismă.

Nevointa exterioară excesivă, falsa smerenie, îndeletnicirea cu bârfe si cu "problemele" Bisericii, judecarea oamenilor după nevointa sau pozitia lor fată de aceste probleme, siguranta de sine că numai el stie cum stau lucrurile si - poate cel mai periculos dintre toate - idolatrizarea unei persoane sau loc ca simbol ultim al Ortodoxiei, toate acestea pot fi manifestări ale aceste boli. Toate sunt aspecte ale imaturitătii duhovnicesti. Ce lipseste din toate este Hristos si adevărata luptă cu sinele.

2 - Cucernicia excesivă
Nevointa pentru Hristos si Biserică sunt lucruri mari si minunate; dar nevointa adevărată este foarte diferită de acea nevointă care vine din patimile omului. Nevointa carnală cuprinde mereu o anumită auto-multumire sau egocentrism, prin care omul se prezintă pe sine ca adevăratul ortodox, adevăratul cucernic si "cunoscător". Nevointa adevărată nu este îndreptată către nimic altceva decât unirea cu Hristos si este împotriva slăbiciunilor personale. În nevointa adevărată nu este ipocrizie. Falsa nevointă, înselarea si mândria spirituală sunt întotdeauna ipocrite.

Cucernicia este un important mijloc de personalizare a trăirii si tainei credintei. Plecăciunile, semnul crucii, comportamentul înfrânat si toate celelalte forme primite din Traditie sunt foarte folositoare. Ele nu trebuie însă folosite decât ca o arătare a iubirii noastre de Dumnezeu. Nu trebuie folosite pentru a-i învăta pe altii că ei fac lucrurile gresit sau pentru a-i condamna pe altii pentru necucernicia lor; cu atât mai putin, pentru a le arăta altora că "eu stiu mai bine". În multe mănăstiri, regulile pentru manifestarea exterioară a cucerniciei - metaniile, semnul crucii, plecăciunile si celelalte - trebuie respectate cu mare atentie; în parohii, pe de altă parte, ele nu sunt foarte respectate. Omul nu trebuie să atragă niciodată atentia asupra sa printr-o cucernicie exterioară excesivă. Aceasta nu face decât să hrănească mândria de sine si egocentrismul din noi, în acelasi timp distrăgându-i pe ceilalti de la rugăciune.

Regulile postului intră si ele aici. În general mănăstirile urmează aceste reguli foarte strict. Nu există însă nici o deosebire între regulile de postire pentru monahi si cele pentru laici. Însă aceasta nu înseamnă că unul trebuie să judece sau să discute felul în care posteste sau nu posteste un altul. Nu numai că aceasta este de obicei o ipocrizie, dar se scapă din vedere ce este important. Postirea si toate celelalte reguli ale Bisericii sunt un mijloc si nu un scop. Dacă postim, si suntem mândri de aceasta, si judecăm pe altul care nu este asa de strict, atunci ar fi mai bine pentru noi să nu postim deloc (Romani 14:3 si următoarele).

Aceeasi regulă se aplică si vietii liturgice din Biserică. Mănăstirile, prin alcătuirea lor, tin slujbele foarte strict după vechiul Tipic al Sf. Sava. Slujbele pot dura ore în sir si uneori ocupă o mare parte din zi. Oricum, nu există nici o diferentă, cel putin în traditiile slave, între slujbele pentru mănăstiri si cele pentru parohii. Pentru pelerinul sosit la mănăstire, slujbbele pot părea la început prea lungi, ca apoi el să nu-si mai dorească nimic altceva. Slujbele din parohii, scurtate dintr-o necesitate pastorală, pot părea incomplete.

Există mai multe ispite aici. Prima este aceea de a crede că mănăstirile fac lucrurile "cum trebuie" si că parohia nu. A doua ispită este a crede că din slujbele parohiei lipseste harul si că viata liturgică/duhovnicească nu prea este luată în serios. Aceasta duce la judecarea preotului paroh ca fiind mai putin "duhovnicesc" si lenes pentru că scurtează slujbele. Nu mai tinem minte că la primele noastre slujbe de la mănăstire, abia asteptam să prindem un loc să stăm jos, ne uitam la ceas din cinci în cinci minute si ne întrebam când se mai termină odată! Parohiile scurtează slujbele din necesitate pastorală, la alegerea parohului. Nu trebuie să-l judecăm pe preot atunci când face tot ce poate.

3 - Judecarea
Cel mai mare păcat este să judeci pe cineva, mai ales pe preot. Standardul pe care îl stabilim noi pentru preot este de obicei foarte ridicat si nici măcar noi nu îl putem atinge. Orice astfel de judecare este ipocrizie. Viata unui preot paroh este foarte diferită si plină de diferite griji, preocupări si responsabilităti, în comparatie cu cea a unui ieromonah dintr-o mănăstire. Laicii văd foarte putine din viata adevărată a preotului lor. Multi cred că el lucrează numai două ore, duminica! A fi preot înseamnă de fapt cel putin opt ore pe zi. Cum de-l pot judeca laicii? În special "duhovnicia" lui?

Ieromonahul poate părea mai "duhovnicesc" pentru că stă în biserică sase-opt ore pe zi si are putine responsabilităti. Încercati să faceti aceasta cu o familie si cu zeci sau sute de enoriasi. Ascetismul traiului în lume si al slujirii lui Hristos, ca preot sau laic, este la fel de mare ca si cel al unui monah dintr-o mănăstire. Este nevoie de "duhovnicie" pentru aceasta. Detaliile însă diferă de la caz la caz.
(continuare, urmatorul mesaj)