Smerenia stoarce umezeala patimilor

[NECTARIE]

Ca sa fie liber, un crestin nu trebuie sa adauge, ci sa smulga ceva din el. Frumoase cuvinte ale lui Alpfonse Goettmann. Crestinul nu isi mareste hambarele, ci imparte saracilor, smerindu-se si smulgand spinii rautatii din inima lui. Un crestin nu e ingrijorat de ziua de maine, ci cauta inocenta copilariei. Vrea sa redevina copil. Sa aiba sufletul mereu tanar, in cautare de Absolut si har.

Cu cine se aliaza un crestin? Ce urmareste el? Ce mijloace foloseste? Pentru fiecare botezat in parte, doar un duhovnic iscusit poate ghida un suflet in Marea Calatorie. Lasat la voia intamplarii, sufletul va rataci si va suferi de dor de Tatal. Va plange, va cauta. Cel ce va persevera in bine, va si gasi. Tatal Ceresc ii descopera celui fidel lumina Sa, pacea Sa, bucuria Sa, vesnicia Sa.

Un crestin intra in greva foamei fata de pacat. Nu va mai inghiti nici o minciuna, nu va mai bea nici o nedreptate, nu va mai rosti nici o marturie mincinoasa, nu isi va mai dori masina aproapelui sau. Va fi tinut in viata doar de un posmag si de perfuzia de har.

De prea multa imbuibare, bogatia crapa. Orice surplus al cuiva este un minus al altuia. Daca un crestin nu are mila fata de cei ce stau in frig, nemancati si nemangaiati, risca sa scape de frig, dar sa dea de prea multa caldura Dincolo. Si nu o caldura placuta, ci una... de nedorit. Sa nu crape burta crestinului, sa dea o paine si altuia, iar el sa devina un atlet al lui Hristos.