Folosul rugaciunii comune

[alinutza109]

Folosul RUGACIUNII COMUNE


de R Maria Alina la 16 octombrie 2011 la 23:21

Fiecare se roagă în inima lui, în mintea lui, în casa lui sau pe calea vieţii lui. Unul cere sănătate, altul izbăvire de vrăşmaşi, celălalt – viitor fericit, iar câte unul cere iertare de păcate. Dar dacă toţi la un loc, în zeci şi sute de glasuri, cer deodată acelaşi lucru de la Dumnezeu, apoi mila Lui coboară peste ei de atâtea ori mai repede. Dacă Dumnezeu este prezent, după cum spune Mântuitorul: ,,Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (MATEI 18,20), cu atât mai mult va fi de faţă acolo unde sunt adunaţi 100 sau 1000 de credincioşi care strigă toţi într-un glas: ,,Doamne miluieşte” sau ,,Doamne ajută”, căci rugăciunea obştească şi cântarea în comun este lucrarea îngerilor.

Rugăciunea obştească aseamănă pe oameni cu îngerii şi cu sfinţii, căci şi ei, în cer, cântă neîncetat slăvind pe Dumnezeu şi se roagă pentru noi, nu fiecare aparte, ci cu toţi într-un glas. Rugăciunea sobornicească coboară CERUL PE PĂMÂNT, căci, ce este mai frumos pe lume sau ce mişcă mai mult inima, decât o slujbă făcută cu preoţi mulţi, cu cântări alese şi cu popor numeros, care se roagă într-un glas, cântă ca dintr-o inimă şi se închină cu toţii, slujesc, laudă pe Dumnezeu şi se bucură! Atunci inimile noastre saltă de bucurie negrăită, credinţa ne creşte, dragostea mai mult ne uneşte, nădejdea mântuirii sporeşte, necazurile vieţii se uită, inimile se înfrăţesc, mânia piere, lacrimile se usucă în ochi, toate în noi se prefac şi se înnoiesc.

Care dintre noi nu a participat la o priveghere de noapte, un acatist la biserică, o Sfântă Liturghie cu sobor, cu cor sau cântăreţi aleşi? Şi ce inimă a putut rămâne atunci de piatră? Ce urechi au rămas surde? Sau care ochi nu s-au umezit de lacrimi? Doar la aceea care văd biserica doar pe dinafară sau participă la sfintele slujbe, nu după cum este vorba românească ,,din Paşti în Crăciun”, ci mai rău decât atât ,,din Paşti în Paşti” şi atunci rezemând zidurile bisericii pe dinafară, aşteptând ca preotul să termine slujba cât mai repede ca să se poată sătura cât mai repede de bucatele alese şi pregătite cu multă delicatese pentru acest mare praznic.

Rugăciunea sobornicească uneşte inimile credincioşilor, îi apropie pe unii de alţii, îi face pe toţi să fie fraţi, întăreşte pe fiii Bisericii. Ea alungă întristarea, mângâie sufletele cele necăjite, dă curaj celor slabi, bucură pe toată lumea, veseleşte pe îngeri. Rugăciunea aceasta este IZVOR AL DRAGOSTEI ŞI AL MÂNTUIRII OAMENILOR.

Rugăciunea în comun străbate într-o clipă cerul, ajunge cea dintâi la Dumnezeu, îmblânzeşte pe Judecătorul, coboară mila Lui şi harul Sfântului Duh pe pământ; ea arde cel mai tare pe diavoli, zdrobeşte puterea vrăşmaşilor, îmblânzeşte pe cei puternici şi răi şi întăreşte pe cei fricoşi.

RUGĂCIUNEA SOBORNICEASCĂ FACE ÎNTOTDEAUNA MINUNI, astfel:
- la Sfânta Liturghie ea pogoară prin glasul preotului Duhul Sfânt peste Prea Curatele Taine;
- la Taina Sfântului Maslu coboară harul vindecării peste untdelemn;
- la Taina Sfântului Botez coboară harul Sfântului Duh peste apă şi peste cel botezat;
- alungă seceta;
- se opresc norii de ploaie;
- se alungă duhurile necurate din cei bântuiţi de aceste duhuri;
- se înlătură urgiile războaielor.

Dar cine va putea număra mulţimea minunilor cu puterea rugăciunii făcute în sobor?! Cu rugăciunea în comun, la un loc cu ucenicii, S-a rugat Mântuitorul şi cu această rugăciune se rugau adesea şi Sfinţii Apostoli, la fel şi primii creştini. Cu acest fel de rugăciune sobornicească sau comună au scos primii creştini pe Petru din lanţuri (FAPTELE APOSTOLILOR 12). Cu rugăciunea aceasta se întăreau mucenicii când erau aruncaţi în cuptoare aprinse sau în ghearele leilor. Cu aceasta au slăvit mii de ani creştinii, pustnicii şi călugării pe Dumnezeu.

Rugăciunea sobornicească se săvârşeşte întotdeauna, dar mai ales în vreme de tulburare, de mare nevoie, de grele încercări sau de nespuse bucurii. În sobor au ales Apostolii pe Matia, în locul lui Iuda vânzătorul (FAPTELE APOSTOLILOR 1,24). Cu rugăciune în sobor a deschis Sfântul Vasile cel Mare biserica cea încuiată de arieni. Cu astfel de rugăciune întărindu-se creştinii, au biruit în multe războaie pe turci, pe arabi şi pe perşi (celebră este în istorie întreaga domnie a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, care de 42 de ori i-a biruit pe turcii lui Mahomed al II-lea Cuceritorul falnicei cetăţi imperiale a Constantinopolului, doar cu 4 ani înainte de urcarea pe tron a acestui binecredincios voievod). Pe aceasta deci să o iubim şi noi, dacă voim să biruim duhurile răutăţii care se luptă cu noi. AMIN.

de Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian