Aprinderea lumanarilor in biserici

[glykys]

Va multumesc tare mult ca ati redeschis acest topic si ca l-am vazut si eu astfel. Si bunicuta mea s-a stins ca o lumanare, ardere de tot, care se mistuie pana la sfarsit ca sa ii lumineze pe altii. Problema e ca s-a stins fara lumanare la capatai. Candela era aprinsa in alta camera, de catre tatal meu. Ea m-a invatat ca de fiecare data cand se face pomana pentru morti, se da totul cu lumanare aprinsa si in momentul in care dai pomana cu lumanare spui (tare sau in gand): "pentru sufletul robului X". Tot bunicuta mea ma invata de mica sa aprind lumanari la vii si la morti si sa spun asa, cand aprind lumanarea: pentru vii: "Primeste, Doamne Iisuse Hristoase, Maica Domnului lumina aceasta de la mine, X, si imi iarta mie pacatele si .... "(in continuare se spune pentru ce se mai roaga omul). Apoi ea mai aprindea inca o lumanare pentru toti sfintii (ii pomenea pe nume pe toti la care se ruga ea): "Primiti aceasta lumina, Sfanta Parascheva, Sfanta Varvara, Sfantul Nicolae... de la mine, X si ma ajutati...". La morti aprindea lumanarea si zicea asa (in gand, fireste - eu va scriu acum cum imi zicea ea sa ma rog cand aprind lumanari - si zicea toate acestea, pentru ca zabovea destul cand aprindea lumanari, in timp ce altii faceau o cruce si aprindeau imediat lumanarea si ieseau): "Primeste, Doamne, lumina aceasta pentru sufletele robilor tai - si ii insira pe toti - si le iarta lor pacatele".

Ea cand se ruga acasa, se ruga cu mai multe lumanari aprinse si cand le aprindea, spunea la fel: "Primeste lumina, Sfinte Nicolae, Sfinte Haralambie, etc... " - ii pomenea pe toti pe care ii stia. In ultimii ani nu se mai ruga, nu mai avea putere sa stea la rugaciune...

La Sfanta Liturghie eu vad ca se aprind lumanarile de pe coliva / pomana cu putin timp inainte sa vina preotul sa dea binecuvantarea la masa. Bine, eu mai pun si o candeluta din aia alba, ca sa arda tot timpul slujbei. Nu imi plac deloc babutele care se inghesuie ele sa aprinda lumanarile toate. Fiecare sa stea langa pomana lui si sa isi aprinda el singur, cu mana lui, lumanarea, ca doar e jertfa lui. Acuma, bunica imi zicea ca, pe vremea ei, se aprinde lumanare si cand citeste preotul Evanghelia si la iesirea cu Sfintele Daruri... Probabil ca se mai practica pe la tara, la oras nu e permis - in anumite biserici chiar sunt afise ca e interzisa aprinderea lumanarilor in biserica. Eu ma bucur cand reusesc sa aprind o candeluta alba la cate o icoana. Bunica era foarte suparata cand locurile amenajate pentru aprinderea lumanarilor s-au mutat afara din biserica, chiar si eu imi aduc aminte cand eram micuta ca se aprindeau lumanarile in biserica, undeva in dos. Probabil ca la multe biserici de la tara inca se mai aprind in biserica.

Fireste, atunci cand aduci pomelnicul la altar, il duci cu lumanare aprinsa - e si asta o jertfa. Citeam undeva ca aprinderea lumanarii e echivalentul arderii de tot de la evrei. Si la impartasanie.

Sper sa ii foloseasca cuiva ce am scris aici, pentru ca bunicuta mea era foarte comunicativa, ii placea foarte tare sa invete lumea - nu era ca babele astea, sa traga de maneca omul, ca de ce nu te inchini, de ce nu faci metanie, de ce stai colo si nu colo... dar cand vedea ca omul nu stie ceva, intra in vorba cu el si il facea sa priceapa. In biserica, se lua numai si numai de cele care nu purtau batic, mai ales daca le vedea in varsta. Spunea ca si ea era tanara si nu stia ca trebuie batic, dar a visat o femeie cu un teanc mare de baticuri in brate, in biserica, si a rugat-o sa isi aleaga unul pe care il voia, si sa il puna pe cap. Era suparata ca preotii nu mai invata oamenii, ca nu mai fac cateheza si se bucura foarte tare cand putea sa ajute cu cineva cu o vorba sau cu un sfat. De multe ori, mergea cu mine sau cu tata si se oprea chiar si o ora sa aline suferinta sau sa invete pe cineva ceva. Eu eram micuta, ma plictiseam, nu mai puteam, auzeam de atatea ori acelasi lucruri - folositoare, de altfel si duhovnicesti - ca de aia am si retinut multe - pentru ca ii invata pe oameni. Si apoi ne zicea sa nu ne suparam, ca pe omul ala poate nu o sa il mai vada niciodata si ca trebuia sa il invete, in timp ce noi ii suntem tot timpul alaturi...