Idolul Noroc

IDOLUL NOROC

Am vazut pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand : " pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei ". Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic ? Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Voi vedeti ca pana la venirea lui Iisus Hristos, China care se inchina la idoli, India si Japonia si Insula Java si atatea state care se inchina inca la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru si la toti dracii ? Voi stiti ca pana la venirea Domnului, oamenii salbatici si nebuni pentru fiecare pacat aveau un zeu ?

Marte, zeul razboiului. Cand aduceau statuia lui, indata trebuia sa faca razboi sa omoare cat mai multi oameni, ca asa-i placea.

Venera, zeita discordiei. Cand ii aducea statuia, trebuia ca toti sa se sfadeasca si sa se bata, ca asa-i placea zeitei discordiei.

Nemfis, zeita frumusetii. De-acolo ne-au ramas cerceii si podoabele femeiesti. Cand o aducea, ii punea cercei de aur, ii punea in nas verigi de aur, ii punea margele de aur, si toti trebuiau sa fie pudrati, cu zorzoane si cu inele si cu cercei si sa joace in fata ei. Ca asa-i placea zeitei Nemfis.

Apoi Afrodita, zeita desfraului. Ii aducea statuia ei si o trageau intr-o padure deasa si acolo barbatii cu femeile faceau cele mai mari urgii inaintea ei, ca asa ii placea ei, desfraul si urgiile. Era Neptun, zeul apelor, Uranus, zeul pamantului.

Era si Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni si la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum ii zicem astazi ? Ii purta statuia intr-o caruta cu doua roti, facuta din arama sau din argint. In spatele zeului Noroc avea un cuptor de arama si in fata lui o tigaie de arama; si-i dadea foc lui Noroc pe la spate, pana se inrosea si tigaia si el. Popii lui purtau in maini niste securi mari, ascutite.

Ce jertfa primea Noroc ? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau in satul tau, de unde esti tu. Trageau caruta lui Noroc cu tigaia rosie, infierbantata si strigau, batand din palme : " Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc ! Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc !..." Auzi nebunele de femei, ziceau una alteia : " Cumatra iti dai copilul ? " " Il dau, ca sa am noroc ! "

Lua muierea copilul de la tata, il dadea in mana slujitorului idolesc, il taia bucati si il punea in tigaia lui Noroc sa se friga. Pana la 40-50 de copii punea odata in tigaia aceea. Mirosea in urma lui numai a friptura de copii proaspeti.

Asa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor in fundul iadului ! Acolo stau in vecii vecilor ca au dat jertfa lui Noroc.

Voi nu vedeti ce zice Isaia ? " Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc ". Si voi, crestinilor, scrieti noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare ratacire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ?

Numai ce auzi pe betivi la crasma zicand : ,, Hai noroc, cumatre !" Uneori vezi crestini pe drum ca se saluta : " Hai noroc, vecine !". Daca l-ai intreba cine-i Noroc, nu stie, dar stie sa-l pomeneasca.

Mai chemi pe dracul Noroc, dupa atatea mii de ani ? Te inchini la satana ? Zi : " Buna ziua, cumatre ! Buna ziua, vecine ! Buna seara, matusa !" Cand zici, buna ziua, arati ca Dumnezeu e bun.

Va rog sa nu-l mai puneti pe pomelnicele voastre si nici sa nu-l mai pomeniti pe idolul " Noroc "!



Parintele Cleopa

[iuly21]

Nu exista ''noroc'' sau ''ghinion'' ci exista doar incercari sau pedepse pt pacate.Zilnic ni se intampla tot felul de intamplari.Eu nu folosesc de mult timp cuvintele ''noroc'' sau ''ghinion'' deoarece mi-a explicat un preot ce e cu ele.Cand avem un ajutor fara sa-l fi cerut[noroc,cum zic unii],inseamna ca Dumnezeu ne-a ajutat prin ingerul nostru,deci trebuie sa zicem:multumesc Doamne si nu:ce noroc am avut!DUMNEZEU A ZIS:NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR,CI TOTUL DE LA DUMNEZEU.Cred ca aceste cuvinte spun totul.Uneori ne rugam si ni se implineste dorinta si e pacat sa spui:am avut noroc,in loc sa-L lauzi pe Dumnezeu pt ca te-a ajutat.Apoi, nici ghinion nu exista.Daca nu ne-a iesit cum am dorit,inseamna ca Dumnezeu ne supune la un test de rabdare,sau ne pedepseste cu ceva,sau nu am avut destula credinta pt ce ne-am rugat.Ghinionul nu a fost intamplator, ci totul este de la Dumnezeu.Sa cautam sa ne explicam ceea ce ni se intampla,dupa Cuvantul lui Dumnezeu.Sa nu ne luam dupa explicatia vrajmasului din mintea noastra care se foloseste de coincidente a le face ''lege draceasca''.Cand eram mica ,credeam in cel rau din mine care-mi spunea ca daca imi cade cartea o sa am ghinion:o sa ma asculte la scoala.Si uneori se intampla o coincidenta sa ma asculte.Explicatia este ca oricum trebuia sa ma asculte candva si dupa ce ma invatasem sa ma rog sa nu ma asculte cand nu stiam,am constatat ca Dumnezeu ma ajuta.In timp,omul se mai intelepteste.....

[Hartford]

În prealabil postat de 11111111

IDOLUL NOROC

Am vazut pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand : " pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei ". Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic ? Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Voi vedeti ca pana la venirea lui Iisus Hristos, China care se inchina la idoli, India si Japonia si Insula Java si atatea state care se inchina inca la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru si la toti dracii ? Voi stiti ca pana la venirea Domnului, oamenii salbatici si nebuni pentru fiecare pacat aveau un zeu ?

Marte, zeul razboiului. Cand aduceau statuia lui, indata trebuia sa faca razboi sa omoare cat mai multi oameni, ca asa-i placea.

Venera, zeita discordiei. Cand ii aducea statuia, trebuia ca toti sa se sfadeasca si sa se bata, ca asa-i placea zeitei discordiei.

Nemfis, zeita frumusetii. De-acolo ne-au ramas cerceii si podoabele femeiesti. Cand o aducea, ii punea cercei de aur, ii punea in nas verigi de aur, ii punea margele de aur, si toti trebuiau sa fie pudrati, cu zorzoane si cu inele si cu cercei si sa joace in fata ei. Ca asa-i placea zeitei Nemfis.

Apoi Afrodita, zeita desfraului. Ii aducea statuia ei si o trageau intr-o padure deasa si acolo barbatii cu femeile faceau cele mai mari urgii inaintea ei, ca asa ii placea ei, desfraul si urgiile. Era Neptun, zeul apelor, Uranus, zeul pamantului.

Era si Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni si la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum ii zicem astazi ? Ii purta statuia intr-o caruta cu doua roti, facuta din arama sau din argint. In spatele zeului Noroc avea un cuptor de arama si in fata lui o tigaie de arama; si-i dadea foc lui Noroc pe la spate, pana se inrosea si tigaia si el. Popii lui purtau in maini niste securi mari, ascutite.

Ce jertfa primea Noroc ? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau in satul tau, de unde esti tu. Trageau caruta lui Noroc cu tigaia rosie, infierbantata si strigau, batand din palme : " Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc ! Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc !..." Auzi nebunele de femei, ziceau una alteia : " Cumatra iti dai copilul ? " " Il dau, ca sa am noroc ! "

Lua muierea copilul de la tata, il dadea in mana slujitorului idolesc, il taia bucati si il punea in tigaia lui Noroc sa se friga. Pana la 40-50 de copii punea odata in tigaia aceea. Mirosea in urma lui numai a friptura de copii proaspeti.

Asa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor in fundul iadului ! Acolo stau in vecii vecilor ca au dat jertfa lui Noroc.

Voi nu vedeti ce zice Isaia ? " Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc ". Si voi, crestinilor, scrieti noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare ratacire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ?

Numai ce auzi pe betivi la crasma zicand : ,, Hai noroc, cumatre !" Uneori vezi crestini pe drum ca se saluta : " Hai noroc, vecine !". Daca l-ai intreba cine-i Noroc, nu stie, dar stie sa-l pomeneasca.

Mai chemi pe dracul Noroc, dupa atatea mii de ani ? Te inchini la satana ? Zi : " Buna ziua, cumatre ! Buna ziua, vecine ! Buna seara, matusa !" Cand zici, buna ziua, arati ca Dumnezeu e bun.

Va rog sa nu-l mai puneti pe pomelnicele voastre si nici sa nu-l mai pomeniti pe idolul " Noroc "!



Parintele Cleopa

In limbajul romanesc se foloseste mult acest cuvint "noroc" si chiar in unele expresii nu ai alt cuvint. De exemplu: "Am plecat tirziu de acasa si norocul meu ca a venit trenul cu intirziere" in cazul asta cuv noroc e tot diavol? Nu imi e in clarLa fel cind se ciocnesc paharele cum se mai poate zice?

În prealabil postat de Hartford

In limbajul romanesc se foloseste mult acest cuvint "noroc" si chiar in unele expresii nu ai alt cuvint. De exemplu: "Am plecat tirziu de acasa si norocul meu ca a venit trenul cu intirziere" in cazul asta cuv noroc e tot diavol? Nu imi e in clarLa fel cind se ciocnesc paharele cum se mai poate zice?

"Mai chemi pe dracul Noroc, dupa atatea mii de ani ? Te inchini la satana ? Zi : " Buna ziua, cumatre ! Buna ziua, vecine ! Buna seara, matusa !" Cand zici, buna ziua, arati ca Dumnezeu e bun. "...

draga Hartford eu zic ca-i acelas lucru...cuvantul in sine face chemarea lui...

eu pot face o paralela cu alt exemplu, magia,magia alba sau neagra cheama acelas duh(necurat),nu conteaza sensul care dam(alb sau negru),punem accent pe ce invocam...

alt ex.,cand spun drac,sarsaila,aghiuta sau oricare alta "imbracaminte "a acestui cuvant,el...reprezinta acelas continut,are aceeas "aroma"

noi vom pune accent(bineinteles fiecare cu liberul arbitru...)pe continut nu forma,imbracaminte...


Doamne ajuta!

[heaven]

In privinta denumirii de noroc ai dreptate,este numele unui demon si putina lume stie asta utilizandu-l in mod frecvent.Si eu am probleme,desi stiu ce inseamna,pentru ca mi-a intrat in reflex de atatia ani,insa incerc sa fiu atenta si sa ma corectez pe cat pot.
In privinta lui Budha si Krishna,insa,ai sarit calul rau de tot numindu-i demoni pe principiul,probabil ca orice vine din alte sfere decat crestinismul este automat malefic.
Nimic mai gresit!Dumnezeu a ales sa lucreze prin oameni de-a lungul timpului indiferent de religia si nationalitatea din care faceau parte.Oameni sfinti au existat si cu siguranta inca mai exista pe toata suprafata mapamondului.
Deci,poate mai multa ponderare si cumpatare nu ar strica...
O zi frumoasa tuturor!

[andrei_im]

În prealabil postat de heaven

In privinta lui Budha si Krishna,insa,ai sarit calul rau de tot numindu-i demoni pe principiul,probabil ca orice vine din alte sfere decat crestinismul este automat malefic.
Nimic mai gresit!Dumnezeu a ales sa lucreze prin oameni de-a lungul timpului indiferent de religia si nationalitatea din care faceau parte.Oameni sfinti au existat si cu siguranta inca mai exista pe toata suprafata mapamondului.

Te rog mult de tot, cauta informatii despre Budha si Krishna, cauta ce invatatura aduc acestia si compar-o cu invatatura crestina. Citeste o carte precum "Marii initiati ai indiei si parintele Paisie" sau "Jurnalul convertirii - de la zeita mortii la Imparatul Vietii" de Danion Vasile. Imi pare rau, dar a spune ca prin acestia a lucrat Dumnezeu este impotriva oricarei invataturi primite de la Biserica. Dumnezeu a lucrat prin Fiul Sau si prin cei care L-au urmat in vietuire si in cuget. mai fratilor, sa ne mai punem si intrebarea asta - oare Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau in lume degeaba?? sau credinta in Hristos e o varianta, dar mai sunt si altele? un singur Dumnezeu, dar mai multe cai spre El? asa au vrut oamenii, dar nu oamenii L-au facut pe Dumnezeu.. "Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine" a spus Hristos. trebuie sa "cercetam duhurile" cu multa luare aminte si smerenie, si vom vedea ca invataturile orientale nu sunt doar "altceva", ci sunt opusul invataturii lui Hristos, in cea mai mare parte a lor. Doamne ajuta!

[windorin]

A vorbi de "noroc" este totuna cu a vorbi despre hazard, despre intamplare si nimereala.

Aceasta patima, a credintei in "noroc", atrage dupa sine pierderea credintei in purtarea de grija a lui Dumnezeu.
Oamenii ajung sa se teama mai mult de te miri ce semne, decat de cuvantul lui Dumnezeu.

Nu exista noroc, nu exista intamplare, nu exista nimereala !
Totul are un rost, totul este perfect randuit de Dumnezeu, totul este cu stiinta si din bunavointa Lui.

[cristiboss56]

În prealabil postat de windorin

A vorbi de "noroc" este totuna cu a vorbi despre hazard, despre intamplare si nimereala.

Aceasta patima, a credintei in "noroc", atrage dupa sine pierderea credintei in purtarea de grija a lui Dumnezeu.
Oamenii ajung sa se teama mai mult de te miri ce semne, decat de cuvantul lui Dumnezeu.

Nu exista noroc, nu exista intamplare, nu exista nimereala !
Totul are un rost, totul este perfect randuit de Dumnezeu, totul este cu stiinta si din bunavointa Lui.

Păi dacă totul în astă lume era o simplă "plesneală", întâmplare , un simplu hazard şi se baza totul pe un nenorocit de noroc, unde eram acum ( noi toţi ) , sau cum ar fi arătat viaţa noastră ?

Ma intreb in prostia mea, cat ne ajuta pe noi atata filosofie fara noima? Ne-am facut un obicei sa despicam firul in patru si sa fim "mai catolici dacat papa!" Nu stiam ca "Noroc" asta ar fi fost un demon si nici nu ma intereseaza la urma urmei. Am cautat sa nu-i dau mai multa importanta decat i se cade, iar eu consider ca atat norocul cat si ghinionul sunt lasate de Dumnezeu, fac fara nici o indoiala parte din viata de zi cu zi, iar noi suntem victimile lor in masura in care ne intelegem rolul si menirea noastra pe lume. Nu poti vorbi de noroc daca nu vorbesti de ghinion. Dar NIMENI nu cheama ghinionul in viata lui. Sunt sigur ca ati vazut sau ati auzit foarte multe despre persoane care au fost la momentul nepotrivit in locul nepotrivit; sunt sigur ca ati vazut sau ati auzit despre persoane care au fost salvate de la moarte datorita unui miracol, a unei intamplari, a unei persoane care a fost pus de Dumnezeu acolo in acel moment, iar ingerul lui pazitor i-a soptit sfatul necesar... Dumnezeu este singurul care decide daca si cum sa lucreze cu ghinionul sau norocul. Ca o paranteza spun ca am avut parte de cateva ghinioane... norocoase; M-am pierdut pe cand aveam vreo doi ani juma'te - trei. Parintii m-au lasat cu fratii mai mari, care s-au apucat sa faca un fotbal. Plictisit am plecat sa-i caut pe parinti in via care se afla la vreo 50 m. Era prin jurul orei 11.00 in luna iunie. Am apucat intr-o directie gresita. M-au gasit niste cetateni dintr-o comuna invecinata, in mijlocul viilor, departe de sat, cand aproape se intuneca. La 16 ani, un cumnat vanjos (si surdo-mut) a crezut ca face o gluma si m-a dus in mijlocul raului Colentina unde m-a aruncat cu capul in jos, apoi s-a pierdut el insusi ca abia si-a mai putut reveni. Eu nu stiam sa inot. Am incercat sa strig dupa ajutor, dar plaja era foarte departe. De pe un mal pe celalalt exact atunci trecea un vaporas, iar eu am vazut un tanar care a sarit instantaneu de pe acel vas si m-a scos la mal. Nu stiu cum il chema, fiindca a plecat imedita si nici nu stiu daca eu personal am apucat sa-i multumesc. La 26 de ani m-am imbolnavit urat si dupa mai multe spitale din tara, am ajuns la Fumdeni care m-au trimis acasa. Se parea ca nu-mi mai ramasese decat vreo 2 saptamani. Am dorit sa-mi iau un ultim ramas bun da la un frate din Brasov cu care m-am inteles intotdeauna mai bine. Iar in timp ce stateam de vorba "cineva" a sunat la usa. Iar acel cineva a avut informatia de care eu aveam nevoie, astfel incat eu acum am o familie si suntem fericiti! Iata ghinion si noroc, iata lectii pe care parintii mei sau eu personal ar fi trebuit sa ni le insusim. In mica si limitata mea intelepciune, consider ca am invatat ceva, iar daca Dumnezeu mi-a dat zile, cum sa spun eu vreodata ca nu-i sunt recunoscator. Nu ma intreb de ce a facut-o. Sigur, nu pentru ca meritam, ci pentru ca ma includea si pe mine in niscai planuri de-ale Lui, iar eu, desi il mai necajesc de multe ori, stiu ca e acolo, e bun si ma asculta ori de cate ori incerc sa-i vorbesc!
Dar din lectiile aste un lucru stiu sigur: sa nu caut in "nemantuirea" altora, ci sa ma ocup de propria mea mantuire si a celor fata de care am o relatie bazata pe dragoste, intelegere si respect. NU sunt in masura sa raspund daca altii in afara ortodoxiei se vor mantui fiindca sunt nevrednic sa judec tainele Lui Dumnezeu. E o prostie sa spun eu ca raiul are o singura poarta. E o prostie sa spun eu ca toata desavarsirea preotilor sau calugarilor buddisti este risipa, cand in Natura nimic nu se pierde si totul se plateste dupa propria ta dragoste fata de cel pe care tu il consideri Dumnezeul tau de cand te-ai nascut. Nu va mai amagiti atat! E pacat ca luati din Sf Scriptura si Sf Traditie doar ce va place ca sa va credeti mai presus decat ceilalti. Nu avem nici un merit ca ne-am nascut aici si nu in India, China, Japonia sau in jungla Africana!!! Toata lumea va vedea raiul, dar certitudinea ramanerii acolo doar Dumnezeu o stie. Avem NOROCUL de a-L avea pe Mantuitor care ne asteapta? Ce-am facut pentru El si cat am inteles din desavarsita Lui smerenie? Nu mai judecati alte neamuri ca nici neamul nostru nu duce lipsa de exemple proaste!...

În prealabil postat de OmuBun

Ma intreb in prostia mea, cat ne ajuta pe noi atata filosofie fara noima? Ne-am facut un obicei sa despicam firul in patru si sa fim "mai catolici dacat papa!" Nu stiam ca "Noroc" asta ar fi fost un demon si nici nu ma intereseaza la urma urmei. Am cautat sa nu-i dau mai multa importanta decat i se cade, iar eu consider ca atat norocul cat si ghinionul sunt lasate de Dumnezeu, fac fara nici o indoiala parte din viata de zi cu zi, iar noi suntem victimile lor in masura in care ne intelegem rolul si menirea noastra pe lume. Nu poti vorbi de noroc daca nu vorbesti de ghinion. Dar NIMENI nu cheama ghinionul in viata lui. Sunt sigur ca ati vazut sau ati auzit foarte multe despre persoane care au fost la momentul nepotrivit in locul nepotrivit; sunt sigur ca ati vazut sau ati auzit despre persoane care au fost salvate de la moarte datorita unui miracol, a unei intamplari, a unei persoane care a fost pus de Dumnezeu acolo in acel moment, iar ingerul lui pazitor i-a soptit sfatul necesar... Dumnezeu este singurul care decide daca si cum sa lucreze cu ghinionul sau norocul. Ca o paranteza spun ca am avut parte de cateva ghinioane... norocoase; M-am pierdut pe cand aveam vreo doi ani juma'te - trei. Parintii m-au lasat cu fratii mai mari, care s-au apucat sa faca un fotbal. Plictisit am plecat sa-i caut pe parinti in via care se afla la vreo 50 m. Era prin jurul orei 11.00 in luna iunie. Am apucat intr-o directie gresita. M-au gasit niste cetateni dintr-o comuna invecinata, in mijlocul viilor, departe de sat, cand aproape se intuneca. La 16 ani, un cumnat vanjos (si surdo-mut) a crezut ca face o gluma si m-a dus in mijlocul raului Colentina unde m-a aruncat cu capul in jos, apoi s-a pierdut el insusi ca abia si-a mai putut reveni. Eu nu stiam sa inot. Am incercat sa strig dupa ajutor, dar plaja era foarte departe. De pe un mal pe celalalt exact atunci trecea un vaporas, iar eu am vazut un tanar care a sarit instantaneu de pe acel vas si m-a scos la mal. Nu stiu cum il chema, fiindca a plecat imedita si nici nu stiu daca eu personal am apucat sa-i multumesc. La 26 de ani m-am imbolnavit urat si dupa mai multe spitale din tara, am ajuns la Fumdeni care m-au trimis acasa. Se parea ca nu-mi mai ramasese decat vreo 2 saptamani. Am dorit sa-mi iau un ultim ramas bun da la un frate din Brasov cu care m-am inteles intotdeauna mai bine. Iar in timp ce stateam de vorba "cineva" a sunat la usa. Iar acel cineva a avut informatia de care eu aveam nevoie, astfel incat eu acum am o familie si suntem fericiti! Iata ghinion si noroc, iata lectii pe care parintii mei sau eu personal ar fi trebuit sa ni le insusim. In mica si limitata mea intelepciune, consider ca am invatat ceva, iar daca Dumnezeu mi-a dat zile, cum sa spun eu vreodata ca nu-i sunt recunoscator. Nu ma intreb de ce a facut-o. Sigur, nu pentru ca meritam, ci pentru ca ma includea si pe mine in niscai planuri de-ale Lui, iar eu, desi il mai necajesc de multe ori, stiu ca e acolo, e bun si ma asculta ori de cate ori incerc sa-i vorbesc!
Dar din lectiile aste un lucru stiu sigur: sa nu caut in "nemantuirea" altora, ci sa ma ocup de propria mea mantuire si a celor fata de care am o relatie bazata pe dragoste, intelegere si respect. NU sunt in masura sa raspund daca altii in afara ortodoxiei se vor mantui fiindca sunt nevrednic sa judec tainele Lui Dumnezeu. E o prostie sa spun eu ca raiul are o singura poarta. E o prostie sa spun eu ca toata desavarsirea preotilor sau calugarilor buddisti este risipa, cand in Natura nimic nu se pierde si totul se plateste dupa propria ta dragoste fata de cel pe care tu il consideri Dumnezeul tau de cand te-ai nascut. Nu va mai amagiti atat! E pacat ca luati din Sf Scriptura si Sf Traditie doar ce va place ca sa va credeti mai presus decat ceilalti. Nu avem nici un merit ca ne-am nascut aici si nu in India, China, Japonia sau in jungla Africana!!! Toata lumea va vedea raiul, dar certitudinea ramanerii acolo doar Dumnezeu o stie. Avem NOROCUL de a-L avea pe Mantuitor care ne asteapta? Ce-am facut pentru El si cat am inteles din desavarsita Lui smerenie? Nu mai judecati alte neamuri ca nici neamul nostru nu duce lipsa de exemple proaste!...

Draga omule bun...noi nu facem filozofie platoniana...incercam pe cat putem sa ne mai aprofundam anumite elemente de baza, ...daca vrei ...numeste-o filozofie pentru desavarsirea omului crestin.
Acest subiect de "PROSTIE" a fost foarte mult dezvoltat de Mircea Eliade in Istoria Credintelor si Ideilor Religioase,recunoscut ca istoric la religiilor si asa putem trece si la Cioran,Rafael...deci "PROSTIA"in cazul de fata este salvatoarea Ortodoxiei mult incercate...
Noi cei ce scriem aici nu zicem ca ne este garantat Raiul,asta numai faptele noastre si alegerea Domnului o desavarsesc.
Dar daca tu zici ca "norocul" = sansa si "ghinionul"= nesansa, este problema ta.
Eu, ... "norocul" si "ghinionul" il transform in binele si raul, ingaduit de Dumnezeu.
Nu judec alte popoare,dar nu pot sa ingaduii ereziile care duc pe drumuri f.tainice(reincarnare,iluminare,masonerie...si ne mai miram ca s-au apropiat timpurile pieirii.
Istoria ne arata cum atatia Sfinti si-au dat viata pentru marele Adevar...si tu ne spui ca-i "prostie" acestea ce facem noi...
Draga Om Bun,...Forum, inseamna întrunire în cadrul căreia se dezbat diferite probleme cu mai multi participanti, ...NU PROSTIE.
Daca nu-ti place...nu participa,dar NU SMINTII...
Iarta-ma...m-am cam suparat...
Dar totusi...iau partea buna a lucrurilor,stii care?
Vom impartasii multi din aceasta "prostie"cu cei care s-au luptat pentru elucidarea ei.
si nu uita:"un cuvant rau,pe omul bun il face rau...
un cuvant bun,pe omul rau il face bun"

Dumnezeu sa fie cu noi toti!
Amin