Cum a aratat Sfantul Ioan Damaschinul la Dogmatica absurditatea geocentrismului

[vsovivi]

În prealabil postat de AngelicaKroner

Cele patru braţe din Eden erau deci trei: Chilia, Sulina şi Sfântul Gheorghe. Dar Biblia găseşte patru-patru (poartă-n casă): Fison, Gihon, Tigru şi Eufrat. Adică, un pic mai hacana, mai la sud-est, aproape de Golful Piersic.
Vorba lui Vsovivi: "bârna e mare pentru unii"... şi de aia văd ei doar trii braţe în loc de patru.

Draga mea AngelicaKroner,

Uite aici vedere din satelit a brațului Tătaru ce stătea ascuns ca un Tigru, și care împreună cu brațul Chilia formează niște ochelari identici cu ochelarii de pe ceafa cobrei ca să vadă bine cei ce scot la alții paiele din ochi și să se mire apoi cum de n-au scos mai înainte bârna din ai lor proprii.

Ce spui bade? Păi de ce nu citeşti mai bine ca să vezi? sau ai probleme cu bârna, că ţi-a intrat în amândoi ochii?

Pildele lui Solomon, cap.8:
31 Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.

Şi ce zice preotul în Vinerea Mare?

"Astăzi a fost spânzurat pe lemn
Cel ce a spânzurat pământul pe ape!"

Sau la matale şi la toţi pucioşii pe care-i lingi 24 de ore pe zi, pământul este pătrat? Iar soarele şi luna se fugăresc unul pe altul numai pe deasupra, nu şi pe dedesubt?

și uite aici despre rotundul pământului.

Iar dacă pământul a ieșit din ape și șade pe ape cine a zis și a scos că rezultă din texte că e glob? Păi nu e glob ci șade pe ape așa cum zici că zice la liturghie în Vinerea Mare, deci Pământul care a ieșit din ape șade pe ape, iar păturile de aer și norii ce se află deasupra apelor de sub Cer și deasupra Pământului ce a ieșit din ape și șade sub Cer, spânzurat pe ape sunt straturi ca niște pături și fac să aibă razele incidente unghiuri de reflexie și refracție; iată deci că nu e glob așa cum mint savanții ci rotundul pământului semnifică lume, zonă locuibilă.

Și dacă ar fi așa atunci unde s-ar mai fi înălțat Domnul tocmai astăzi? căci Astăzi sărbătorim Înălțarea Domnului la Cer, deci cum se putea înălța dacă lucrurile erau relative!

Deci toată Creația e o inimă cu Duhul lui Dumnezeu în ea umblând pe ape și cu forma asemănătoare cu a unui ochi drept, ochiul Cel drept al Lui Dumnezeu. Cine crede crede, iar cine nu, nu, și o să se lase înșelat de savanți și de creștinii care i-au crezut pe savanți, pentru că ei erau aristocrați și se dădeau înțelepți pentru socotelile lor cusute cu ață albă.

Căci au zis că pământul ca un glob se învârte în jurul soarelui, dar pământul ce șade pe apele de sub cer deși pare neverosimil, iată că are o suprafață plană, puternic denivelată, și pe deasupra, pe tărie, aleargă soarele și luna în timp ce stelele aleargă pe firmament. Simplu și frumos, iar păturile de aer și unghiul de reflexie și refracție, ce uneori ajung critice, sunt responsabile pentru că vedem că soarele și luna răsar de jos sau apun jos și ajung uneori la eclipse crzând noi că se interpune pământul între lună și pământ, dar nu se interpune nimic ci e un fenomen ce apare datorită maximelor unghiurilor de reflexie și refracție, căci Luna este Luminată de Soare niciodată direct ci totdeauna ca-ntr-o magică oglindă, plană, formată din păturile de aer așezate pe pământ, căci Luna e luminată de Soare doar la eclipsa de Soare, pentru o clipă, atunci când e faza maximă.

Deci iată Adevărul simplu și frumos.

De la Glodeni a luat pământ și așa l-a făcut pe om pe Adam și apoi pe Eva din coasta sa luată pe când dormea căci adusese somn peste Adam... iar apoi l-a dus spre răsărit la Pătlăgeabca unde a sădit o grădină în Eden, care era un Rai al desfătării și acolo l-a așezat pe Om, Domnul. Dar de ce l-a pus acolo? Din dragoste, căci Domnul l-a iubit pe Omul pe care l-a creat. Dar omul nu l-a iubit pe Domnul ci s-a îndoit de dragostea și bunătatzea lui Dumnezeu, folosindu-se de pretextul iubirii ca să păcătuiască și să se lepede și să se nemulțumească, nu pentru altceva decât pentru duhul minciunii măririi de sine și al întietății... așa cum săvârșind păcatul au căzut sub toată zidirea împreună cu îngerul cel mai înalt, căzând în întunericul răutății mândriei minciunii.

[vsovivi]

„Geometria euclidiană este cea mai veche formalizare a geometriei, şi în acelaşi timp cea mai familiară şi mai folosită în viaţa de zi cu zi. Aşa după cum indică şi adjectivul euclidiană, aceasta a fost enunţată prima dată de către gânditorul Euclid, din Grecia antică, în secolul al IV-lea î.Hr..

Geometria euclidiană este un ansamblu de leme, corolare, teoreme şi demonstraţii, care foloseşte doar patru noţiuni fundamentale: punct, dreaptă, plan şi spaţiu, şi care se bazează pe următoarele cinci axiome, enunţate de Euclid în cartea sa Elementele:

1.Prin oricare două puncte neconfundate trece o dreaptă şi numai una;
2.Orice segment de dreaptă poate fi extins la infinit (sub forma unei drepte);
3.Dat fiind un segment de dreaptă, se poate construi un cerc cu centrul la unul din capetele segmentului şi care are segmentul drept rază;
4.Toate unghiurile drepte sunt congruente;
5.Printr-un punct exterior unei drepte se poate trasa o singură paralelă la acea dreaptă.

În geometria euclidiană, trei puncte necoliniare determină un plan şi numai unul, iar patru puncte necoplanare determină un spaţiu.
Începând cu secolul al XVIII-lea s-au dezvoltat alte formalizări ale geometriei (pe scurt numite "geometrii") care nu acceptă una sau mai multe din axiomele lui Euclid. Acestea poartă numele colectiv de geometrii neeuclidiene.”


Acum să verificăm validitatea reală a axiomelor:

Dacă luăm în considerare că un om ce merge pe pământ și pe ape drept și paralel cu pământul și apele va ajunge în același punct de unde a plecat ori dacă facem exeprimentul cu un fascicul de rază laser care se trimite pe deasupra pământului, să zicem dintr-un satelit sau dintr-un turn, exact paralel cu pământul de dedesubt și vedem că raza daca are suficientă energie va ajunge în același punct de unde a fost tras, și ea nu merge în curbă, atunci ajungem la concluzia că dreapta și segmentul sunt niște noțiuni iluzorii.

La fel este și cu mișcarea Soarelui care deși merge drept pe deasupra pe o dreaptă, el în timpul unui an parcurge cea mai lungă dreaptă posibilă, deci iată că soarele merge pe cea mai lungă rază căci abea după 1 an și nu după o zi ajunge el să pornească iar pe aceiași direcție terminând segmentul; deci abea după un an de zile el ajunge la originea traiectoriei sale perfect drepte, în linie dreaptă pe deasupra pământului și a apelor de sub Cer. Luna are o traiectorie dreaptă și ea.

După cum se observă avem deaface cu ceva extraordinar, cu o dreaptă infinită ca direcție căci se merge la infinit drept pe aceiași direcție dar cu toate astea ea este finită căci se poate măsura lungimea segmentului de la un capăt până la același capăt căci după un timp trece prin același loc. Deci paralel cu pământul și cu apele de sub cer, se pare că avem o axiomă de genul: prin orice două puncte aflate la aceiași distanță cu pămîntul trece o dreaptă infinită ca mișcare într-un sens, pe aceiași direcție în același sens dar de lungime fixă căci vom ajunge neândoielnic să pornim din același punct origine după un timp deci avem cu siguranță un segment măsurabil și finit.

Deci ar fi:

1. Prin orice punct într-o direcție paralelă cu pământul și apele trece o singură dreaptă de o lungime oarecare finită, măsurabilă, deci punctul și direcția oarecare paralelă cu pământul formează un singur segment de lungime fixă. Segmentele fiind diferite ca lungime unele față de altele în funcție de direcție. Și iată cum dreapta pe care merge Soarele se intersectează cu ea însăși și abea după ce-și intersectează într-un an toate direcțiile abea atunci ajunge în punctul origine. Deși merge perfect drept pe direcție, iată direcția se întersectează cu ea și segmentul nu e infinit.

2.Deci nu poate fi extins la infinit ca lungime ci cu siguranță va fi doar un segment de dreaptă finită și măsurabilă între origine și origine pe un sens de mers drept paralel cu suprafața pământului și apelor de sub Cer.

3.Nu se pot desena cercuri decât cu raza mai mică decât jumătate din lungimea segmentului, căci dacă depășești jumătatea ai să fi mai aproape de origine din partea opusă.

4.După cum se observă, un punct origine și o direcție și un sens determină o lungime a unui drum parcurs în linie dreapătă, o lungime unică a unui segment și lungimile pot fi diferite chiar dacă pornim din aceiași origine pe direcție paralelă cu pământul și apele de sub Cer, căci Soarele merge 1 an sau 4 ani pe același segment până să ajungă de unde a plecat dar cel mai scurt drum ar fi de 1 zi ca să ajungă exact în același loc, deci nu este posibilă congruența unghurilor și a segmentelor deoarece lungimile segmentelor sunt funcție de direcție, de unghiuri, deci există o relație între unghi, lungime și direcție în traiectoriile paralele cu suprafața pământului și mărilor.

5.Nu se poate trasa deoarece s-ar putea ca punctul acela să se afle pe dreaptă.

Deci axiomele geometriei sunt niște minciuni închipuite și scornite din mintea omului ce nu a cunoscut pe Dumnezeu și nu a crezut cum este scris și nu au văzut ei științificii nici Soarele și nici Luna în mișcările lor drepte pe deasupra pământului.

În direcție ortogonală, perpendiculară, față de suprafațăa pământului și a mărilor nu știu să mă pronunț deoacamdată. Deci spațiul și pe verticală și nu numai pe orizontală nu știu cum este alcătuit.

[vsovivi]

Hai să vă mai dau nişte argumente contra acestei geometri euclidiene:

1.Prin oricare două puncte neconfundate trece o dreaptă şi numai una;
2.Orice segment de dreaptă poate fi extins la infinit (sub forma unei drepte);
3.Dat fiind un segment de dreaptă, se poate construi un cerc cu centrul la unul din capetele segmentului şi care are segmentul drept rază;
4.Toate unghiurile drepte sunt congruente;
5.Printr-un punct exterior unei drepte se poate trasa o singură paralelă la acea dreaptă.

Răspunsuri:

1.Păi punctul este considerat ca ceva infinitezimal de mic, deci e un fel de cel mai mic ''atom'' component, iar dreapta este considerată o mulţime infinită de puncte plasate unele după altele în linie dreaptă.

Deci iată din start o născocire ipotetică, o creaţie axiomatică, ce idealizează existenţa părând că ar defini corect realitatea.

Căci dacă punctul ar tinde spre 0 în aceiaşi măsură prin care alăturarea unui punct i-ar mări dreptei lungimea ar rezulta practic că am sta pe loc deci dreapta ar fi cu siguranţă un segment! Adică dacă am alege o lungime dată să zicem 100 cm atunci cu cât am măsura pe dreaptă puncte tot mai mici am observa că numărul de puncte creşte spre infinit în timp ce dimensiunea punctelor scade spre zero. Deci iată că nu se respectă principiul introdus de a idealiza în aceiaşi măsură când se merge spre mic sau spre mare, căci dacă măsura ar fi aceiaşi de creştere şi descreştere atunci nu poate să existe dreaptă teoretică de lungime infinită! Deci v-am demonstrat că fie punctul nu este infinitezimal de mic fie creşterea lungimii dreptei nu se face cu aceiaşi măsură cu care se scade dimensiunea punctului. Deci este o vicleană idealizare a realităţii. Defapt o minciună şi o greşală de apreciere a realităţii.

Sau dacă neconfundarea punctelor sferice sau circulare ar însemna că există o minimă deplasare de poziţie ce tinde la 0 între ele chiar dacă se suprapun atunci dacă suprapunerea este posibilă atunci e clar că se pot suprapune un număr imens de drepte cu punctele neconfundate dar suprapuse căci sunt deplasate doar cu foarte puţin şi toate au aceiaşi direcţie, toate dreptele formate din puncte ce se suprapun şi ocupă practic acelaşi spaţiu liniar dar punctele lor sunt deplasate unele faţă de altele cu distanţe ce fac ca punctele să nu se suprapună exact şi deci să nu se confunde.

2. Aici se presupune că la capătul unui segment am putea adăuga la nesfârşit segmente de dreaptă de aceiaşi lungime pe aceiaşi direcţie.

Se introduce astfel ideea de nemărginire, de spaţiu infinit, adică e vorba de extindere, de creştere nesfârşită. Deci se porneşte de la un segment, de la ceva finit şi se presupune adăugarea la nesfârşit, devenind prin adăugare segmentul iniţial tot mai mare căci fie apare prin creştere fie prin adăugare de segmente ceva suplimentar, care iată că ar trebui fie să existe de unde să-l iei fie să fie create deci iată este vorba de o creaţie ce nu se sfârşeşte şi care creşte la nesfârşit sau de ceva care poate fi luat dintr-un loc de unde nu se termină şi adăugat la segment. Deci se presupune în mod subtil şi nevăzut, fără să observi, că se ia de altundeva şi de acolo nu se va scădea dacă tot iei ci va rămâne la fel, constant şi astfel iată dreapta poate creşte la infinit şi nimeni nu se supără, dar este fie o iluzie fie se crede în mod evident că cineva va tot crea segmente de lungime finită pe care le va putea adăuga el la nesfârşit ca dreapta să poată creşte la infinit ca lungime. Deci de unde iei la nesfârşit segmente ca să tot adaugi? Cine să ţi le creeze sau să ţi le dea sau de unde le iei pe gratis? Şi dacă iei dintr-o parte de ce nu scazi de acolo de unde iei ci aia treci sub tăcere ca şi cum nu s-ar scădea nicăieri? Deci singura posibilitate conform cu postulatul, cu axioma, este ca având un segment fix, să tai o bucată dintr-o parte şi s-o adaugi în partea cealaltă, şi asta poţi să faci mereu atât cât timp ai la dispoziţie căci operaţiunea este consumatoare de timp, deci dacă nu eşti veşnic, atunci te poţi deplasa pe o anumită direcţie funcţie de cât timp ai de viaţă şi cât timp aloci acestei lucrări. Deci segmentul de dreapta cu siguranţă nu-l poţi extinde la infinit decât dacă presupui că poţi să scazi de la alţii sau să creezi din nimic bucăţi noi de segmente sau te rogi Domnului ca să creeze la nesfârşit pentru tine ca să-ţi demonstrezi valabilitatea teoriei, adică a axiomelor şi postulatelor chiar dacă să presupunem că ai fi veşnic şi te-ai ocupa numai cu asta. Deci din start pentru a putea face creşterea sau prelungirea ai presupus şi te-ai bazat pe puterea nesfârşită a Lui Dumnezeu dar Dumnezeu nu extinde segmente spre iad aşa că e falsă teoria în ceea ce priveşte direcţia în jos. Deci pentru direcţia în jos jos fie furi segmente fie eşti vrăjitor şi creezi din nimic segmente pe care le adaugi... ca dreapta să fie infinită...

3. Păi nu se poate construi cu siguranţă dintr-un segment de o anumită lungime şi cu un număr finit de puncte un cerc, adică o curbă, de lungime în mod evident mai mare decât dublul lungimii segmentului care este diametrul viitorului cerc. Căci este dat ca fiind dat doar un segment. Sau unde se poate construi şi din ce?

Iar dacă să zicem prin absurd că avem un spaţiu infinit, şi avem la dispoziţie elemente infinite, şi suntem extrem de rapizi, la infinit de rapizi, atunci iată că se presupune că activitatea de a construi nu necesită nici un efort, nu e consumatoare de timp, nu implică nimic şi se crează ipoteza unei puteri infinite căci practic se construieşte de peste 6 ori mai mult decât segmentul şi se ascunde efortul.

Sau dacă luăm drept bune prin absurd axiomele sau postulatele 1 şi 2 care generează un spaţiu infinit format din puncte de dimensiune ce tind la 0 ca dimensiune infinitezimală atunci mă întreb cum anume având un segment dat putem construi acel cerc? Căci am construi o sferă folosind segmentul ca rază şi nu un cerc. Iar cercul deja pentru a-l defini trebuie să introducem ceva suplimentar, o nouă proprietate care lipseşte şi nu este enunţată, deci nu putem construi cercul fiindcă nu avem proprietatea care generează cercul ci enunţul generează o sferă. Deci se presupune că se va postula ceva mai târziu care să definească ceva ce s-a putut construi mai înainte, sau cum anume se poate construi ceva fără a avea definită proprietatea ce generează construcţia?

Căci construcţia ar însemna să adaugi puncte la capătul segmentului pe o anumită direcţie ca să iasă un cerc, dar având ca reper doar drepte şi segmente direcţia pe care trebuie să aduăgăm este defapt o dreaptă cu direcţia ce se obţine dacă se intersectează o dreaptă perpendiculară pe segment în origine ce tinde la infinit cu dreapta formată de cele două puncte, unul fiind capătul segmentului opus originii iar celălalt este punctul pe care trebuie să-l construim. Deci iată că nu putem niciodată afla exact locul unde trebuie să aşezăm viitorul punct pe o dreaptă.

Iar dacă am plasa puncte la capătul segmentului aşa fel încât ele să fie la aceiaşi distanţă de origine, cât este lungimea segmentului, trasând cu o sfoară sau cu un compas într-un plan, sau prin mişcarea segmentului cu origine fixă într-un plan, atunci punctul imediat alăturat extremităţii segmentului este defapt deplasarea minimă a segmentului pentru a trasa primul punct şi cum punctul este unitatea infinitezimală, de aici rezultă faptul că toate celelate puncte ale celor două segmente se suprapun tot mai mult până spre origine care se confundă cu ea însăşi, deci iată că toate celelalte puncte afară de origine şi de extremitate s-au deplasat cu o distanţă mai mică decât un punct, lucru ce este imposibil dacă avem în vedere că punctul este unitatea minimă, căci dacă este o unitate minimă, atunci segmentele nu pot fi decât paralele, iar primul segment ce nu va avea puncte suprapuse va fi la 60 de grade căci 3 cercuri infinitezimale nu se suprapun cu condiţia ca între originile lor să fie unghiuri de 60 de grade, căci dacă s-ar suprapune ar însemna că nu sunt infinitezimale.

Deci nu putem construi iar dacă vedem că defapt putem trasa cercuri, asta nu înseamnă că putem să le construim conform cu primele 3 axiome.

Iar cercul din spaţiul generat de existenţa mulţimilor nesfârşite de puncte ce se pot adăuga pe drepte pe orice direcţie este o submulţime din puncte care oricare două puncte am lua, nu există un al treilea care să se afle pe o dreaptă şi să fie conţinut în submulţimea cerc, deci iată cum submulţimea cerc sau sferă nu respectă proprietatea de a adăuga la o dreaptă bucăţi căci trei puncte din submulţimea cerc nu se află pe o dreaptă.

continuarea mai jos

[vsovivi]

4. La punctul 4 ne spune că toate unghiurile drepte sunt drepte între ele, deci sunt congruente în sensul că prin rotiri se pot suprapune identic. Lucru care şi acesta este fals căci noţiunea de congruenţă se poate aplica doar la unghiuri mai mari decât 60 de grade şi mai mici decât 120 de grade căci v-am arătat că nu se pot construi unghiuri mai mici de 60 de grade deoarece unitatea infinitezimală, punctul circular, ca să nu se suprapună, dacă se suprapun atunci nu mai sunt unităţi infinitezimale, pot genera unghiuri minime de 60 de grade. Deci sub unghiul de 60 de grade deja nu mai avem segmente ale unor drepte ci unim cu închipuirea punctele depărtate de origine ca să formăm unghiuri imaginare şi practic nu mai avem unghuri formate din drepte formate din puncte în mod continuu adăugate la capete pe aceiaşi direcţie ci unghiurile imaginare sunt formate din drepte ce conţin goluri şi astfel prin suprapunere nu mai putem aplica congruenţa ce semnifică identitatea punct la punct prin suprapunere. Deci se încalcă năţiunea de unghi şi de dreaptă. Deci ca definiţie, congruenţa unghiurilor se poate aplica doar la unghiuri cuprinse între 60 şi 120 de grade căci pentru restul apare inevitabil suprapunerea punctelor deci nu mai sunt unităţi infinitezimale. Deci dacă ţinem seama că dreptele sunt infinite ca lungime şi cu un număr de puncte infinit, atunci dreptele unghiurilor trebuie să nu se intersecteze căci dacă se intersectează atunci punctele de intersecţie nu pot aparţine ambelor drepte şi deci operaţiunea de suprapunere sau de echivalare devine falsă căci dreptele sunt formate din goluri care nu se suprapun exact.

Ţinând seama deci că punctul are o dimensiune totuşi, atunci congruenţa se poate aplica doar pentru unghiuri formate din segmente de lungime fixă şi care nu se intersectează cu segmentele unghiului cu care se vrea a se dovedi congruenţa... şi acestea nu pot fi decât între 60 şi 120 de grade, căci altfel nu se pot construi unghiuri din segmente ce nu au goluri în ele.

Deci nu este general valabilă congruenţa unghiurilor fie ele chiar drepte. Ci putem suprapune unghiuri drepte formate din segmente care atunci când au fost construite ele nu s-au suprapus sau intersectat sau ar fi trebuit să se suprapună sau să se intersecteze echivalent.

5.Păi cum se presupune că două drepte vor avea un punct comun, punctul prin care se vor construi paralele la dreaptă, rezultă că oricare ar fi două drepte cu un punct comun e clar că una din drepte va fi discontinuă căci nu pot exista două drepte diferite dar cu un punct comun căci atunci sigur una din ele va avea o discontinuitate exact acel punct, şi dacă oricare dreaptă are un punct lipsă e clar că ea nu mai poate fi paralelă cu altă dreaptă deci e clar că nu mai poate să fie vorba despre echivalenţă nici ca formă şi nici ca şi conţinut cu dreapta continuă. Deci e ca şi cum ai spune că fără un punct nu ai cum să mai echivalezi drepte, şi e normal din moment ce cu punctul respectiv ai format o dreaptă. Pentru o nouă dreaptă trebuie un nou punct iar punctele celor două drepte paralele cu dreapta trebuie să ocupe acelaşi spaţiu deci ar fi un fel de bozoni adică puntele s-ar confunda.


Sau dacă nu contează suprapunerile atunci nu e clar că se pot duce o infinitate de drepte paralele ce se suprapun?

Deci iată fiasco total în materie de Euclidism...

[vsovivi]

1.Prin oricare două puncte neconfundate trece o dreaptă şi numai una;
2.Orice segment de dreaptă poate fi extins la infinit (sub forma unei drepte);
3.Dat fiind un segment de dreaptă, se poate construi un cerc cu centrul la unul din capetele segmentului şi care are segmentul drept rază;
4.Toate unghiurile drepte sunt congruente;
5.Printr-un punct exterior unei drepte se poate trasa o singură paralelă la acea dreaptă.

Sau rezumând şi simplificând explicaţiile.

1. Dacă punctele se pot suprapune atunci e clar că prin două puncte neconfundate trec multe drepte formate din puncte diferite dar care se suprapun în acelaşi spaţiu liniar dar nu se confundă deci nu se suprapun exact. Ca un şirag de bile pe care îl tragi printr-un tub, fiecare poziţie este defapt o altă dreaptă pâna ce bila ia exact poziţia bilei alăturate. Până atunci vom avea defapt o infinitate de drepte ce nu se confundă cu dreapta iniţială deşi ocupă acelaşi tub. Deci axioma nu este adevărată.

Iar dacă bilele nu se pot suprapune, deci sunt bile ce nu pot ocupa din spaţiul celeilalte bile, atunci e clar că dacă am pune două bile în tub şi le-am fixa, pentru a putea trage o dreaptă între ele ca să treacă măcar una ar fi imperios necesar ca între ele, distanţa să fie un număr întreg de diametre de bilă. Deci iată că nu prin orice două puncte putem trasa o dreptă ci contează dimensiunea infinitezimală a punctului şi dacă între două puncte oarecare se pot plasa un număr întreg de puncte, căci dacă nu avem un nr. exact de puncte între ele atunci avem un gol de dimensiune mai mică ca un punct şi practic punctul nu mai este unitatea minimă infinitezimală iar dreapta nu mai e dreaptă ci are o gaură.

2. Posibilitatea extinderii la infinit a unui segment. Aici e vorba de o siguranţă a unei incertitudini. Noi suntem siguri că se poate mereu adăuga la nesfârşit segmente pe aceiaşi direcţie. Aici e vorba că nu se ştie de unde avem segmentele şi de unde se scad ele dacă le adăugăm aici sau cine le creează? Sau se presupune că spaţiul este a nimănui şi noi putem trece prin domeniul altcuiva cu segmentele ca să formăm dreapta respectivă. Dar să zicem că am avea la dispoziţie bagheta magică şi am tot adăuga segmente drepte într-un spaţiu tubular liber ce este nesfârşit ca lungime şi nimeni nu se supără dacă adăugăm mereu segmente. Pare o acţiune posibilă căci a adăuga tot drept pare că e simplu. Ce adăugăm defapt? Bucăţi limitate deci segmente şi ce se obţine mereu? Păi se obţine o bucată limitată ceva mai mare; este ea nelimitată? Nu, căci doar noi am tot adăugat segmente. Ce este ea? O dreaptă? Nu! Ci tot un segment. Defapt noţiunea de dreaptă este un fals căci este defapt tot un segment ce include un segment mai mic, şi tot aşa mai departe, şi se presupune că noi putem întotdeauna să extindem segmentul ca să obţinem un segment mai mare. Putem, dar nu putem ajunge la final niciodată ca să avem toată dreapta deci nu putem forma drepte ci doar segmente iar dreapta nu o putem forma niciodată prin această operaţiune de extindere căci iată dreapta este începutul şi sfârşitul lucrării de extindere şi deci un segment care nu se mai poate extinde căci am ajuns la infinit iar dacă se mai poate extinde înseamnă că nu este dreaptă ci segment care încă se mai poate extinde... Problema este forma, că iată că pare că are două capete la extremităţi această dreaptă finală, dar două capete are segmentul, dar dreapta ca să nu fie segment ea trebuie să nu mai poţi adăuga la ea segmente căci ai ajuns la infinit şi s-a format dreapta deci iată că infinitul în cazul acesta pentru a avea dreapta finală este acelaşi cu originea segmentului şi atunci am obţinut dreapta la care nu mai poţi adăuga segmente. Deci iată cum limita de adăugări de segmente este o limită finită şi ea este terminată atunci când noţiunea de segment şi cea de dreaptă devin una şi aceiaşi dar având începutul astel încât coincide cu sfârşitul căci doar astfel dacă adaugi un segment el se va afla suprapus peste un segment deja existent. Şi doar astfel putem să afirmăm că am atins forma unei drepte care se formează din segmente adăugate cap la cap la infinit, căci prin infinit se afirmă că se poate adăuga la nesfârşit, şi da, se poate adăuga până se obţine dreapta de final iar dacă nu ar fi la final atunci s-ar mai putea adăuga. Deci dreapta cu final cu tot este un segment de final căruia nu i se mai pot adăuga segmente căci dacă se adaugă e degeaba căci lungimea nu se mai extinde. Deci iată că de la o lungime se obţine tot o lungime maximă şi nicidecum o lungime ce se extinde la nesfârşit ca să spui că dreapta are lungime nesfârşită dar se obţine ceva foarte interesant pentru drepte, ele au originea şi capătul acelaşi deci coincid chiar dacă sunt pe aceiaşi dreaptă şi pare neverosimil, cu toate astea sunt un segment maxim. Iar lungimea dreptelor este diferită de la o dreaptă la alta căci nimeni nu ne spune când anume originea şi capătul coincid ca să avem segmentul maxim.

Deci forma unui segment nu este aceiaşi cu a unei drepte chiar dacă par de aceiaşi formă deoarece dreapta, adică segmentul maxim obţinut, are originea şi capătul situat în acelaşi loc, deci coincid sau se ating, pe când segmentele componente au capetele aflate la polul opus, care nu se ating.

3. Aici am arătat mai sus că nu se poate construi urmând modelul axiomatic al punctelor şi dreptelor şi segmentelor, deoarece punctele ar fi un fel de bile ce se pot suprapune unle peste altele căci dacă nu s-ar putea suprapune atunci unghiul minim ar fi de 60 de grade. Iar dacă s-ar putea suprapune atunci nu ar mai fi valabile axiomele de formare a dreptelor şi segmentelor.

Deci sfera se poate forma numai prin dilatarea punctului ca să ocupe singur spaţiul circular, altfel nu putem adăuga puncte de dimensiuni finite la extremitate pornind de la acel segment căci următorul segment generator al cercului îl putem plasa la 60 de grade, căci altfel se suprapun bilele.

Iar dacă nu e problemă că se suprapun bilele, punctele, atunci nu putem avea pretenţia că e valabilă axioma 1.

Deci luând ca pornire segmentul de dreaptă, deci având noţiunea de segment şi dreaptă şi lungime ni se spune că putem construi un cerc, ca şi cum ar fi sigură posibilitatea de a construi folosind dreapta, punctul şi segmentul de o anumită lungime.

Păi cum anume poţi construi ceva rotund folosind doar lucruri drepte? Se presupune că ai la dispoziţie orice şi că eşti în afară, deci iei lungimea în compas sau în sfoară şi răsuceşti ca să menţii egală lungimea. Dar ce obţii, un cerc format din puncte? Nicidecum! Obţii doar un tub unde punctele trasate de tine s-au contopit unele cu altele, iar dacă ai avea posibilitatea să pui pixeli unul lângă altul atunci nici într-un caz nu ai folosit segmentul ca generatoare ci lungimea lui şi dimensiunea punctului şi ai adăugat mereu bile formând un cerc. Teoretic s-ar putea, căci e ca şi cum ai avea un compas ce lasă bile. Dar se pune problema cui aparţine bila de capăt, segmentului sau cercului, deci iarăşi este o problemă de suprapunere. Deci singura posibilitate este ca bilele să se poată suprapune, deci să poată ocupa acelaşi spaţiu. Iar dacă pot ocupa acelaşi spaţiu deja toată geometria euclidiană e absurdă căci nu mai e valabilă nici o axiomă. Fiindcă noţiunea de punct devine doar o formă fără conţinut. Şi dacă nu avem conţinut, ce anume desenăm? Lucruri iluzorii? Sau avem conţinuturi parţiale şi deja ajungem la definirea gradelor de umplere cu conţinut.

Deci geometria Euclidiană este o sumă de născoceli teoretice şi ipotetice departe de realitate, nişte axiome şi postulate ce generează un spaţiu absurd căci noţiunile sunt defapt nişte minciuni imposibile, sunt defapt nişte mici dumnezei creaţi de om cu care să poată face fraierii jonglerii. Oamenii de ştiinţă adică calculând la nesfârşit proprietăţi absurde în universul abstract generat şi pus la cale de ei.

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivi

1.Prin oricare două puncte neconfundate trece o dreaptă şi numai una;
2.Orice segment de dreaptă poate fi extins la infinit (sub forma unei drepte);
3.Dat fiind un segment de dreaptă, se poate construi un cerc cu centrul la unul din capetele segmentului şi care are segmentul drept rază;
4.Toate unghiurile drepte sunt congruente;
5.Printr-un punct exterior unei drepte se poate trasa o singură paralelă la acea dreaptă.

Sau rezumând şi simplificând explicaţiile.

1. Dacă punctele se pot suprapune atunci e clar că prin două puncte neconfundate trec multe drepte formate din puncte diferite dar care se suprapun în acelaşi spaţiu liniar dar nu se confundă deci nu se suprapun exact. Ca un şirag de bile pe care îl tragi printr-un tub, fiecare poziţie este defapt o altă dreaptă pâna ce bila ia exact poziţia bilei alăturate. Până atunci vom avea defapt o infinitate de drepte ce nu se confundă cu dreapta iniţială deşi ocupă acelaşi tub. Deci axioma nu este adevărată.

Iar dacă bilele nu se pot suprapune, deci sunt bile ce nu pot ocupa din spaţiul celeilalte bile, atunci e clar că dacă am pune două bile în tub şi le-am fixa, pentru a putea trage o dreaptă între ele ca să treacă măcar una ar fi imperios necesar ca între ele, distanţa să fie un număr întreg de diametre de bilă. Deci iată că nu prin orice două puncte putem trasa o dreptă ci contează dimensiunea infinitezimală a punctului şi dacă între două puncte oarecare se pot plasa un număr întreg de puncte, căci dacă nu avem un nr. exact de puncte între ele atunci avem un gol de dimensiune mai mică ca un punct şi practic punctul nu mai este unitatea minimă infinitezimală iar dreapta nu mai e dreaptă ci are o gaură.

2. Posibilitatea extinderii la infinit a unui segment. Aici e vorba de o siguranţă a unei incertitudini. Noi suntem siguri că se poate mereu adăuga la nesfârşit segmente pe aceiaşi direcţie. Aici e vorba că nu se ştie de unde avem segmentele şi de unde se scad ele dacă le adăugăm aici sau cine le creează? Sau se presupune că spaţiul este a nimănui şi noi putem trece prin domeniul altcuiva cu segmentele ca să formăm dreapta respectivă. Dar să zicem că am avea la dispoziţie bagheta magică şi am tot adăuga segmente drepte într-un spaţiu tubular liber ce este nesfârşit ca lungime şi nimeni nu se supără dacă adăugăm mereu segmente. Pare o acţiune posibilă căci a adăuga tot drept pare că e simplu. Ce adăugăm defapt? Bucăţi limitate deci segmente şi ce se obţine mereu? Păi se obţine o bucată limitată ceva mai mare; este ea nelimitată? Nu, căci doar noi am tot adăugat segmente. Ce este ea? O dreaptă? Nu! Ci tot un segment. Defapt noţiunea de dreaptă este un fals căci este defapt tot un segment ce include un segment mai mic, şi tot aşa mai departe, şi se presupune că noi putem întotdeauna să extindem segmentul ca să obţinem un segment mai mare. Putem, dar nu putem ajunge la final niciodată ca să avem toată dreapta deci nu putem forma drepte ci doar segmente iar dreapta nu o putem forma niciodată prin această operaţiune de extindere căci iată dreapta este începutul şi sfârşitul lucrării de extindere şi deci un segment care nu se mai poate extinde căci am ajuns la infinit iar dacă se mai poate extinde înseamnă că nu este dreaptă ci segment care încă se mai poate extinde... Problema este forma, că iată că pare că are două capete la extremităţi această dreaptă finală, dar două capete are segmentul, dar dreapta ca să nu fie segment ea trebuie să nu mai poţi adăuga la ea segmente căci ai ajuns la infinit şi s-a format dreapta deci iată că infinitul în cazul acesta pentru a avea dreapta finală este acelaşi cu originea segmentului şi atunci am obţinut dreapta la care nu mai poţi adăuga segmente. Deci iată cum limita de adăugări de segmente este o limită finită şi ea este terminată atunci când noţiunea de segment şi cea de dreaptă devin una şi aceiaşi dar având începutul astel încât coincide cu sfârşitul căci doar astfel dacă adaugi un segment el se va afla suprapus peste un segment deja existent. Şi doar astfel putem să afirmăm că am atins forma unei drepte care se formează din segmente adăugate cap la cap la infinit, căci prin infinit se afirmă că se poate adăuga la nesfârşit, şi da, se poate adăuga până se obţine dreapta de final iar dacă nu ar fi la final atunci s-ar mai putea adăuga. Deci dreapta cu final cu tot este un segment de final căruia nu i se mai pot adăuga segmente căci dacă se adaugă e degeaba căci lungimea nu se mai extinde. Deci iată că de la o lungime se obţine tot o lungime maximă şi nicidecum o lungime ce se extinde la nesfârşit ca să spui că dreapta are lungime nesfârşită dar se obţine ceva foarte interesant pentru drepte, ele au originea şi capătul acelaşi deci coincid chiar dacă sunt pe aceiaşi dreaptă şi pare neverosimil, cu toate astea sunt un segment maxim. Iar lungimea dreptelor este diferită de la o dreaptă la alta căci nimeni nu ne spune când anume originea şi capătul coincid ca să avem segmentul maxim.

Deci forma unui segment nu este aceiaşi cu a unei drepte chiar dacă par de aceiaşi formă deoarece dreapta, adică segmentul maxim obţinut, are originea şi capătul situat în acelaşi loc, deci coincid sau se ating, pe când segmentele componente au capetele aflate la polul opus, care nu se ating.

3. Aici am arătat mai sus că nu se poate construi urmând modelul axiomatic al punctelor şi dreptelor şi segmentelor, deoarece punctele ar fi un fel de bile ce se pot suprapune unle peste altele căci dacă nu s-ar putea suprapune atunci unghiul minim ar fi de 60 de grade. Iar dacă s-ar putea suprapune atunci nu ar mai fi valabile axiomele de formare a dreptelor şi segmentelor.

Deci sfera se poate forma numai prin dilatarea punctului ca să ocupe singur spaţiul circular, altfel nu putem adăuga puncte de dimensiuni finite la extremitate pornind de la acel segment căci următorul segment generator al cercului îl putem plasa la 60 de grade, căci altfel se suprapun bilele.

Iar dacă nu e problemă că se suprapun bilele, punctele, atunci nu putem avea pretenţia că e valabilă axioma 1.

Deci luând ca pornire segmentul de dreaptă, deci având noţiunea de segment şi dreaptă şi lungime ni se spune că putem construi un cerc, ca şi cum ar fi sigură posibilitatea de a construi folosind dreapta, punctul şi segmentul de o anumită lungime.

Păi cum anume poţi construi ceva rotund folosind doar lucruri drepte? Se presupune că ai la dispoziţie orice şi că eşti în afară, deci iei lungimea în compas sau în sfoară şi răsuceşti ca să menţii egală lungimea. Dar ce obţii, un cerc format din puncte? Nicidecum! Obţii doar un tub unde punctele trasate de tine s-au contopit unele cu altele, iar dacă ai avea posibilitatea să pui pixeli unul lângă altul atunci nici într-un caz nu ai folosit segmentul ca generatoare ci lungimea lui şi dimensiunea punctului şi ai adăugat mereu bile formând un cerc. Teoretic s-ar putea, căci e ca şi cum ai avea un compas ce lasă bile. Dar se pune problema cui aparţine bila de capăt, segmentului sau cercului, deci iarăşi este o problemă de suprapunere. Deci singura posibilitate este ca bilele să se poată suprapune, deci să poată ocupa acelaşi spaţiu. Iar dacă pot ocupa acelaşi spaţiu deja toată geometria euclidiană e absurdă căci nu mai e valabilă nici o axiomă. Fiindcă noţiunea de punct devine doar o formă fără conţinut. Şi dacă nu avem conţinut, ce anume desenăm? Lucruri iluzorii? Sau avem conţinuturi parţiale şi deja ajungem la definirea gradelor de umplere cu conţinut.

Deci geometria Euclidiană este o sumă de născoceli teoretice şi ipotetice departe de realitate, nişte axiome şi postulate ce generează un spaţiu absurd căci noţiunile sunt defapt nişte minciuni imposibile, sunt defapt nişte mici dumnezei creaţi de om cu care să poată face fraierii jonglerii. Oamenii de ştiinţă adică calculând la nesfârşit proprietăţi absurde în universul abstract generat şi pus la cale de ei.

Ar trebui sa te angajezi realizator de emisiuni la OTV.
Te incadrezi perfect in profil.

[vsovivi]

Dar axiomele euclidiene nu sunt valabile nici dacă folosim picătura sau teoretizăm cu forme fără fond, fără conţinut, deci cu închipuiri de anumite forme unde e permis ca punctele să fie nişte forme fără fond şi e permis ca să se suprapună.

Căci în cazul acesta avem:

1.Prin oricare două puncte neconfundate trece o dreaptă şi numai una;
2.Orice segment de dreaptă poate fi extins la infinit (sub forma unei drepte);
3.Dat fiind un segment de dreaptă, se poate construi un cerc cu centrul la unul din capetele segmentului şi care are segmentul drept rază;
4.Toate unghiurile drepte sunt congruente;
5.Printr-un punct exterior unei drepte se poate trasa o singură paralelă la acea dreaptă.

Reanalize


1. Prin două picături sau două goluri ce nu se confundă trece un singur tub drept imaginar şi numai unul care să le conţină în interior. Pare corect.

2.Orice segment de tub drept poate fi extins la infinit sub forma unui tub drept. Aici apare problema diferenţei dintre segment şi dreaptă adică între segmentul de tub şi segmentul final de tub care va fi la momentul infinit. Şi anume dacă vor avea aceiaşi formă dreaptă. Da, vor fi drepte dar vor fi diferite din punct de vedere al capetelor căci dreapta are un singur capăt, originea care este aceiaşi cu extremitatea şi care coincid căci dacă nu ar fi aşa am tot putea adăuga segmente de tub şi practic nu ne-am afla la momentul infinit, iar segmentul de tub are două capete distincte ce nu coincid. Deci iată cum forma se schimbă chiar dacă linia dreaptă se păstrează, căci dreapta infinită nu are capăt ci originea este şi punctul final iar segmentul are două capete. Ambele, şi dreapta şi segmentul au o lungime fixă iar dreapta are lungimea maximă ce se obţine la infinit. Dar nu se ştie dacă dreapta la infinit va avea un număr întreg de segmente de tub din care s-a tot format prin adăugare dar se ştie că sigur conţine un număr finit şi întreg de segmente şi un ultim segment mai mic sau egal cu segmentul. Deci forma e diferită şi axioma e falsă, căci se păstrează doar proprietatea de a fi drept tubul, căci per ansamblu segmentul final, la infinit, adică dreapta, este diferit ca formă de segmentul din care s-a obţinut.

3.Dacă avem un segment de tub gol de conţinut sau plin cu apă sau cerneală cum vom obţine un tub circular având segmentul ca rază? Am răsuci tubul în jurul originii şi am obţine un disc dar din pricina că tubul ca şi grosime nu are dimensiune zero, rezultă că discul va avea raza mai mare decât segmentul, deci ar trebui ca să tindă grosimea tubului la zero căci altfel oricât de subţire ar fi întotdeauna ar forma un disc ceva mai mare. Iar dacă să zicem că segmentul ar avea capetele sub formă de bilă, jumătate de sferă, abea atunci rotirea segmentului de tub ar forma un disc de aceiaşi rază cu segmentul. Dar asta înseamnă că dintr-un tub nu putem obţine segmente de tub căci într-o parte avem un capăt ca o bilă şi în celălalt ca o bilă scoasă deci noţiunea de segment deja se schimbă căci tubul cu capetele două bile deja nu mai este segment căci dacă ar fi segment atunci adăugând segmente de forma asta am obţine tuburi gâtuite până la un punct infinitezimal deci n-ar mai curge apa prin ele şi deci nu se formează tuburi adică drepte. Deci nu e valabilă axioma nici în cazul ăsta.

4. Ca să poţi verifica axioma asta trebuie să vezi ce se întâmplă cu unghiurile pentru cele formate din drepte şi cele formate din segmente, căci iată că din moment ce foma dreptelor e diferită de forma segmentelor, iar dreptele sunt defapt segmente de lungime maximă ce conţin segmentele care le-au generat prin adaus de segmente pe aceiaşi direcţie, deci au forme diferite segmentele faţă de drepte, este normal ca şi unghiurile chiar dacă sunt drepte, să difere ca formă dacă sunt formate din drepte sau din segmente. Deci dacă forma segmentului se schimbă cu cât ne apropiem de momentul infinit asta înseamnă că unghiurile scurte sunt diferite faţă de cele scurte căci le variază lungimea laturilor şi astfel nu pot fi socotite congruente căci sunt funcţie de lungime. Se păstrează doar proprietatea de a fi drepte aşa cum şi tuburile chiar dacă sunt segmente sau sunt drepte sunt pe aceiaşi linie deci sunt tot drepte, dar această proprietate nu poate să implice congruenţa unghiurilor căci orice unghi e format nu numai din zona unghiulară ci şi din dreptele sau segmentele componente deci dacă acelea nu sunt perfect egale, nu putem afirma că unghiurile ar putea fi congruente, adică să se poata suprapune exact ca să coincidă. Deci falsă este axioma.

5.Adică dacă avem un tub drept, atunci printr-un gol infinitezimal exterior tubului se afirmă că sigur trece un singur tub drept paralel cu el.

Păi dacă la o dreaptă infinită âi este specifică originea ca fiind aceiaşi cu capătul de la infinit şi liniaritatea dreaptă, deci proprietatea de linie dreaptă, atunci e clar că putem avea o infinitate de linii drepte cu origini diferite ce coincid cu extremitatea, dar care să poată să fie toate paralele cu dreapta respective. Şi ele nu coincid din moment ce au altă origine. Toate au în comun lungimea aceiaşi lungime, aceiaşi liniaritate dar originile identice cu extremitatea sunt diferite. Deci un gol este conţinut de o mulţime de tuburi drepte cu origine diferite şi extremitate aceiaşi cu originea diferite.

Vom avea atâtea segmente paralele de tub mai mici ca dreapta, ca tubul maxim, câte vor putea fi paralele şi vor conţie golul respectiv deci e clar că sunt mai multe.

Astfel nici cu tuburile ca forme goale de conţinut şi cu golurile ca punte goale de conţinut nu sunt valabile axiomele.

Deci QED... Axiomele lui Euclid nu sunt conforme cu realitatea şi nasc un univers fals şi absurd.

[vsovivi]

În prealabil postat de Dumitru73

Ar trebui sa te angajezi realizator de emisiuni la OTV.
Te incadrezi perfect in profil.

Păi tocmai că nu sunt valabile axiomele şi nici dacă preiei un profil al lor, aşa cum ţi-am arătat mai sus cu golurile şi cu tuburile golite de conţinut.

Şi ce aş putea eu realiza la OTV şi ce e în neregulă cu realizatorii de la OTV? Sau de ce crezi că aş dori să mă angajeze cineva? Crezi că mă ocup cu vrăjeli sau am nevoie de reclamă ca să fraieresc fraierii ca să le iau banii? Păi nu vezi că tocmai că v-am ferit de vrăjelile ştiinţificilor ca Euclid sau alţii ca mine care au postulat nişte mari minciuni zicând că axiomele lor explică realitatea Creaţiei?!. Deci eu nu ca să vă înşel am scris ci viceversa ca să ieşim din minciuni. Ca să pricepeţi că la Facere nu e vorba de minciuni cum demonstrează ei, cei ce au născocit dumnezei mincinoşi şi spaţii false şi universuri şi modelări absurde din tot felul de noţiuni greşit observate şi ca să pricepeţi că au fost nişte mincinoşi sărmani ce s-au autoînşelat şi au înşelat întreaga gLume... Şi cu asta se ocupă toţi vechii şi noii teoreticieni ai gLumii care în decursul timpului au născocit tot felul de lucruri absurde pline de proprietăţi şi calculele... şi dacă te iei după ei te apuci şi faci calculele până căpiezi ca să te dai împreună cu ei bun pe la OTV, un aristocrat ştiutor... da, ştii să minţi folosindu-te de calcule infernale. Iată că le-am dat viteză cu ajutor de sus de la Dumnezeu demonstrându-le riguros că se înşală în axiomele şi postulatele lor cusute cu aţă albă şi infinită şi eu nu vreau să mă cred vrednic împreună cu ei. Ci eu mă consider nevrednic şi sunt un biet păcătos fără pretenţii de a aparea la OTV sau altundeva pentru o nimica toată căci nimic util n-am făcut nimănui, ci doar Domnul dăruie de sus câte o mână bună ca să ieşim din mocirlă.

[vsovivi]

În concluzie axiomele astea:

1.Prin oricare două puncte neconfundate trece o dreaptă şi numai una;
2.Orice segment de dreaptă poate fi extins la infinit (sub forma unei drepte);
3.Dat fiind un segment de dreaptă, se poate construi un cerc cu centrul la unul din capetele segmentului şi care are segmentul drept rază;
4.Toate unghiurile drepte sunt congruente;
5.Printr-un punct exterior unei drepte se poate trasa o singură paralelă la acea dreaptă.

Sunt mincinoase creând în om un model de univers absurd şi fals, unde există dumnezei mincinoşi cum este dreapta de lungime infinită obţinută de om prin adăugiri la infinit, puctul de dimensiune ce tinde spre 0 dar totuşi finită, posibilitatea şi imposibilitatea sigură în absenţa Credinţei de a construi, graniţe şi tăieri adică segmentări... postulându-se defapt nişte păreri greşite ce par a se suprapune cu realitatea deci a fi conforme cu realitatea... dar sunt doar speculaţii, jonglerii, minciuni, şi lucruri imposibile, deci sunt nişte trufii ce vin din idealizări şi creeri de dumnezei mincinoşi. Deci totalmente fără de folos este de a crede şi a te lua după ei ca să socoteşti la nesfârşit şi să găseşti tot felul de noi proprietăţi în spaţiul generat de axiomele lor.

Deci toate plăsmuirile astea sunt nişte deşertăciuni ce au darul să te îngâmfe la inimă şi la creier cu socoteli... ''deştepte'' dar e trufie şi tiranie dispreţuitoare. Şi aşa cazi crezându-te vrednic... dar eşti vrednic de milă şi de iad căci ai crezut în minciuni şi te-ai îngâmfat şi mândrit că ştii ceva socotind cu măsurile axiomelor şi postulatelor acestor vrăjitori. Dar Adevărul este scris numai în scripturi. Şi se pricepe prin Duhul cel Bun.

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivi

Păi tocmai că nu sunt valabile axiomele şi nici dacă preiei un profil al lor, aşa cum ţi-am arătat mai sus cu golurile şi cu tuburile golite de conţinut.

Şi ce aş putea eu realiza la OTV şi ce e în neregulă cu realizatorii de la OTV? Sau de ce crezi că aş dori să mă angajeze cineva? Crezi că mă ocup cu vrăjeli sau am nevoie de reclamă ca să fraieresc fraierii ca să le iau banii? Păi nu vezi că tocmai că v-am ferit de vrăjelile ştiinţificilor ca Euclid sau alţii ca mine care au postulat nişte mari minciuni zicând că axiomele lor explică realitatea Creaţiei?!. Deci eu nu ca să vă înşel am scris ci viceversa ca să ieşim din minciuni. Ca să pricepeţi că la Facere nu e vorba de minciuni cum demonstrează ei, cei ce au născocit dumnezei mincinoşi şi spaţii false şi universuri şi modelări absurde din tot felul de noţiuni greşit observate şi ca să pricepeţi că au fost nişte mincinoşi sărmani ce s-au autoînşelat şi au înşelat întreaga gLume... Şi cu asta se ocupă toţi vechii şi noii teoreticieni ai gLumii care în decursul timpului au născocit tot felul de lucruri absurde pline de proprietăţi şi calculele... şi dacă te iei după ei te apuci şi faci calculele până căpiezi ca să te dai împreună cu ei bun pe la OTV, un aristocrat ştiutor... da, ştii să minţi folosindu-te de calcule infernale. Iată că le-am dat viteză cu ajutor de sus de la Dumnezeu demonstrându-le riguros că se înşală în axiomele şi postulatele lor cusute cu aţă albă şi infinită şi eu nu vreau să mă cred vrednic împreună cu ei. Ci eu mă consider nevrednic şi sunt un biet păcătos fără pretenţii de a aparea la OTV sau altundeva pentru o nimica toată căci nimic util n-am făcut nimănui, ci doar Domnul dăruie de sus câte o mână bună ca să ieşim din mocirlă.

Vorbesti de parca a aparea la OTV ar fi vreun mare premiu.