Postul negru

[vsovivivi]

Acolo, în poftă, în curiozitatea de a ştii tu mai bine ca alţii, acolo apare satana dinlăuntru' omului, preschimbând credinciosul în neghină. Numa' ce se strâng doi sau trei necredincioşi şi văd ei o ispită cu fustă scurtă ce le rânjeşte şi brusc din ei le apare la iveală ceva la care aderă cât ai zice peşte, pateu de peşte ce-i uneşte ca dracii care-i împresoară.

Văd ei ceva şi încep să creadă în credinţa satanei şi nu-şi dau ei seama cum vine asta că cred... în necredinţă.

Păi e vorba de sevraja vechilor fapte rele care te reîmbie la cunoaşterea noilor modalităţi de satisfacere şi de cunoaştere a păcatelor. Omul slab se lasă dus de pofte şi fiind lacom din fire el caută satisfacerea poftelor rele de parcă ar fi bune aservindu-se credinţei în credinţa satanică. Lăcomia e mai mare ca pofta bună încât nu mai vede adevărul... că trădează, înşală şi îşi caută acoperire legală.

Practic el socoteşte în suflet ispita şi căderea în ispită ca o cale de urmat şi de dorit abea aşteptând să se lase în acea dulce cădere. Aia vrea fiindcă sufletul vrea, vrea căci pofteşte şi fiindcă iar crede că credinţa satanică e adevărată... şi atunci se leapădă şi se delasă şi alunecă în alegerea şi realegerea greşită şi face iar şi iar ceea ce nu e bine căzând în recidivă. Pune Doamne şi cu mine început bun!..

... căci nu e bine să-L însingurez pe Hristos înălţându-mă dispreţuitor, supărat şi deranjat, nu e bine nici să mă însingurez pe mine ţinând supărare şi împietrire după ce am aruncat vina recăderii în fapta nărăvaşe pe Dumnezeu că cică mi-au căzut ochii pe El când mă aşteptam mai puţin şi nu m-am putut împotrivi gândului rău care-mi spune că m-a păcalit Domnul aruncându-mă din cuib afară ca fratele mai mare al ciorii NAZKA. (E o specie de corbi care face doi pui din care rămâne doar unul pentru că cel mai puternic pui îl scoate afară de sub cloşcă pe cel mai neputincios şi sărmanul se deshidratează la soare sub privirile maicii sale, o cioară proastă şi leneşă care a învăţat viclenia asta de la omanii necredincioşi. De asta se cheamă Iisus Naz-ari-neanul... căci s-a născut în cetatea Naz-ARRETTE!)

Şi dacă şi tu ca şi mine iar eşti încurcat şi foarte iritat atunci oare şi tu mâniindu-te pe murdărie chiar o să vrei să-ţi cureţi încurcătura cu tot ce conţine ea? Cu Dumnezeu cu tot, cu iubire şi iubită cu tot, cu copii, cu nevinovaţi, cu prieteni cu tot doar pentru că ai găsit ''ţinta'' cea mai facilă la care aruncând priviri ucigaşe şi vrînd să te disculpi viclean recredibilizându-ţi astfel tot aluatul toxic şi electoral al fariseilor cruzi pe care l-ai păpat în vechime ca p-rostul ca pe seminţele de dovleac la meci pentru suspansul pariorilor rataţi îţi faci poze de victimă ''vrednică'' pentru panoul de onoare putoare? Putoare ce se ridică din lenea duhovnicească prin gâtul tău de lebădă umflat ca o guşe de broscoi râios pe care-l mâncă la limbă să spună bancuri porcoase care te alunecă-n drăcii ca un cântec de sirenă? Ţiulica aia ce urlă ca să te prindă în fapt când intrii prin efracţie!

Nu poţi să cureţi şi să rezolvi totul tăind nodul gordian cu sabia lui Damucles căci cine ridică sabie de sabie va pieri... o vei idoliza, o vei pune deasupra şi ea la prima pală de vânt va cădea peste tine tăindu-te în bucăţi. Şi cine crezi că-ţi va spăla apoi mizeria şi scursura şi cine crezi că-ţi va plânge de milă? Doar Dumnezeu căci numai El te poate înţelege.

Şi ce viitor poate să mai aibă acum copilul drăguţ cu viitor deşert care erai cândva căci intrase satana în ea dacă tu musai ai confiscat toate regulile jocului şi ai furat de la Iisus postul de creator de jocuri şi de căpitan de echipă ca să joci tu la miloagă ţurca în deşert cu prietenii tăi cei răi cu care ţi-ai făcut castă de studenţi eminenţi, tocilari şi pârâcioşi?

Oare nu crezi că o să ajungi să huleşti revoltat şi tu aşa ca dracool alegând la nesfârşit visul de mărire al gLumii? Numai Domnului i se cuvine să-i înfiezi credinţa ta!