Grija de animale exagerata este necrestina

[Moroco]

Omului i-a zis: ”Pamant esti si in pamant te vei intoarce, blestemat este pamantul din pricina ta, ca ai ascultat de femeia ta care a luat din pomul cunostintei si a mancat si ti-a dat si ai mancat desi ti-am poruncit sa nu mananci caci in ziua in care vei minca vei muri negresit„. Sarpelui i-a zis sa se tarasca pe pantecul sau, pe pamant si sa mance pamant... pentru ca prin el si prin pofta lui de cunostiinta Lucifer a mintit si a amagit barfind si defaimand pe Dumnezeu.

De aici rezulta ca omul cel vechi a cazut la inceput mai jos decat toata faptura si toata creatia, pamant fiind si intorcandu-se in pamantul din care a fost luat. Prin el si prin luxifer devenit satana au cazut si a 3-a parte a stelelor cerului, dintre cele mai stralucitoare.

Deci animalele sunt net superioare fata de omul vechi, neascultator si pacatos, si fatza de demoni (ingerii cazuti), ele sunt niste entitati duhovnicesti purtatoare si datatoare de Har si sunt fapturi fratesti fata de omul cel nou in CHristos, pentru ca Porumbelul si Mielul au fost trimisi de Dumnezeu la lupi si chiar la lupii imbrcati in blana de oaie sau in piele de capra, mai degraba la cei pierduti ai casei lui Israel, spre a-i chema la pocainta.

Practic omul cel nou impreuna cu femeia si cu animalele poate forma o famile cuvantatoare largita sau o comunitate binecuvantata care iubeste pe Dumnezeu mai mult ca pe oricine insa nicidecum patimash si idolesc pentru ca impatimirea exagerata idolitartara duce la fanatism, fiind defapt o posesivitate mamoniaca.

Omul cel vechi strica animalele caci asa au aparut animalele necurate, au fost smintite de om si omul crud si rau le-a vanat si mancat la indemnul demonilor, insa animalele, mai ales cele necurate nu e bine a fi consumate, decat eventual daca au fost curatite si sfintite direct sau printro viata buna si curata intro familie sau comunitate sfanta iubitoare de Dumnezeu, fiind sacrificate spre slava lui Dumnezeu adusa de sarbatori si folosite in stare preparata pentru hrana ca fiind astfel o mila a Lui pentru cei multi si necajiti, horopsiti, prea neputinciosi, prigoniti si infometati, nicidecum pentru satisfacerea poftelor culinare excentrice si exclusiviste ale privilegiatilor care cu cinsim si aroganta vor sa frusteze si sa mahneasca prin trufie laudaroasa ca sa se dea mari si tari.

”Dar” cum ai putea manca mereu animalele, carnea si sangele fratilor tai mai mari dintre fapturi, care la inceput au fost toate cuvantatoare ca Adam, dovada e sharpele vorbitor, cum ai putea deci manca cu tupeu si trufie criminala pe cei care pentru tine s-au smerit de la Dumnezeu si au renuntzat la darul lor cuvantator, glasuindu-ti acuma, ca ”dobitoacele”, doar ceea ce iti este necesar ca sa nu te incurce si sa te poti mantui? (hau-hau, ham-ham, miau miau, chitz chitz, bee bee, cra cra, cipcirip, piu-piu, mac mac, iaa iaa, ihaha, gaga, gluglu, guiti guitz,...)

Pentru cel ce se roaga insa nu-i e de folos nici femeia si nici animalele pentru ca ii poate lua atentia iubitoare de la Dumnezeu, parasind starea inalta pentru pofte si placeri pamantesti.