Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[cristiboss56]

Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, numita “Portarita”, in original se afla in paraclisul de la poarta Manastirii Iviron, cum se intra in curte, pe partea stanga. Potrivit traditiei athonite, aceasta icoana a venit singura, pe mare, din Bizant – Niceea.
Calugarii de pe Sfantul Munte povestesc cu evlavie si smerenie faptul ca icoana Portarita a venit la Sfantul Munte pe mare. Ea apartinea unei vaduve credincioase care a vrut sa apere icoana de oamenii imparatului ce au venit in control la ea si atunci a spus o rugaciune “Maica Domnului, eu nu mai pot sa te apar. Stapana lumii, tu, ca Maica a lui Dumnezeu, ai stapanire peste toata zidirea. Tu poti sa ne izbavesti si pe noi de mania stapanitorilor si icoana ta de cufundarea in mare.”, si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit, in chip minunat – dreapta, pe apa, fara a se scufunda – pana la Sfantul Munte Athos. (conform www.crestinortodox.ro)
Dupa ani si ani, cand aproape de tarm fusese construita Sfanta Manastire Iviron, calugarii au vazut intr-o seara deasupra valurilor un stalp de foc ce ajungea pana la cer. In fata privelistii iesite din comun, au ramas nemiscati si cantau. Vedenia a mai continuat cateva nopti, pana ce s-au adunat si calugari de la alte manastiri acolo, pe tarm. Atunci au vazut ca acel stalp de foc izvora dintr-o icoana a Maicii Domnului, iar cand parintii vroiau sa se apropie cu barca, icoana se indeparta. S-au intors in biserica manastirii si s-au rugat cu credinta si lacrimi Maicii Domnului sa daruiasca acea icoana manastirii lor.

Toti monahii au iesit la tarm unde Gavriil, unul din credinciosii manastirii, a pasit pe apele marii ca pe uscat si a luat in mainile sale aceasta icoana grea si de mari dimensiuni, pictata pe lemn. Pe tarm, monahii s-au inchinat icoanei cu evlavie si mare bucurie. Apoi cu cantari au dus-o in sfantul altar al bisericii manastirii.
In ziua urmatoare, insa, icoana nu a mai fost gasita in biserica! Cautand-o, au gasit-o pe zidul manastirii, deasupra portii centrale. Au adus-o in biserica, dar iarasi au gasit-o la poarta. Acest lucru neobisnuit s-a intamplat de mai multe ori, pana cand nedumerirea monahilor a fost dezlegata de Preasfanta, care a aparut in vis lui Gavriil, zicandu-i: “Spune fratilor sa nu ma mai deranjeze de acum inainte, pentru ca eu nu doresc sa fiu pazita de voi, ci eu sa va pazesc pe voi, nu numai in viata de acum, ci si in cea viitoare. Si sa nadajduiasca in milostivirea Fiului meu si Stapanului tuturor toti monahii traitori cu evlavie si frica de Dumnezeu in muntele acesta virtuos. Acest dar eu l-am cerut de la El si iata, va dau voua semn: cat timp veti vedea icoana mea in aceasta manastire, harul si mila lui Dumnezeu nu vor lipsi de la voi.”
Monahii s-au bucurat de toate acestea si apoi au zidit un paraclis aproape de poarta manastirii, unde au pus aceasta icoana facatoare de minuni, care se afla in acest loc pana astazi. Datorita acestei intamplari, icoana a primit numele de “Portarita”.

Peste ani, un barbat care a ajuns la manastirea Iviron unde se afla Portarita, nu a crezut in toate aceste cuvinte ce atestau puterile ei si a luat un cutit si a brazdat icoana in dreptul obrazului Fecioarei Maria. Din locul taieturii s-au scurs lacrimi cu mir care s-au uscat si cateva picaturi de sange au tasnit. Iar icoana a ramas pe veci cu acea reprezentare: Obrazul Fecioarei Maria este brazdat si cu picaturi de sange curgandu-i din rana periodic. Omul uluit, a devenit nu doar credincios dar si calugar la sfanta manastire Iviron.
Aceasta brazdare a obrazului Maicii Domnului este vizibil si pe reproducerea icoanei Portarita.

[cristiboss56]

“Astazi este incepatura mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu – Fiu Fecioarei se face si Gavriil Darul bine il vesteste…”.



Prăznuim aniversarea faptei celei mai mari pe care a făcut-o Dumnezeu în lume, arătarea nemărginitei Sale iubiri faţă de oameni prin întruparea Fiului Său, Iisus Hristos, în pântecele Fecioarei Maria. Şi această sărbătoare este numită în Sfânta noastră Biserică Buna Vestire, adică ziua când Fecioara Maria a fost vestită de Sfântul Arhanghel Gavriil, că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu prin încuviinţarea Fecioarei.
Astazi este zi de mare bucurie, căci prin arhanghelul Gavriil ni s-a adus bucurie la toată lumea. El a fericit-o pe Fecioara Maria spunându-i mai întâi: “Bucură-te! şi apoi: “Ceea ce eşti mai cinstită, ceea ce eşti plină de dar, că prin tine vine bucuria la toată lumea şi se risipeşte întunericul.
Fecioara Maria cu adevărat a fost plină de daruri, ea este comoara tuturor darurilor duhovniceşti ale Duhului Sfânt, fiindcă în dânsa se află darurile arhanghelilor şi îngerilor, ale căpeteniilor, începătoriilor, puterilor, stăpâniilor, domniilor, scaunelor, heruvimilor şi serafimilor. De aceea Sfânta Fecioară Maria este împărăteasa îngerilor, a cerului şi a pământului. Dar mai presus de toate darurile pe care le avea Fecioara, era smerenia, ea a zis către înger: “că a căutat Domnul spre smerenia roabei Sale”. Iată deci că smerenia a fost cea mai dintâi calitate pentru care Dumnezeu a ridicat-o în slavă şi cinste spre a fi lăudată în cer de toate oştile cereşti şi pe pământ fericită de toate neamurile.
Dintre toate făpturile pământeşti, Sfânta Fecioară Maria a fost darul cel mai vrednic şi frumos şi cel mai iubit de Dumnezeu. Noi ne lăudăm cu un astfel de dar nepreţuit şi ne punem mare nădejde în sprijinul Sfintei Fecioare ca să fim ocrotiţi şi scăpaţi de vicleanul şarpe care vrea să înghită tot pământul cu răutatea lui.
Să ne aducem aminte de Sfânta Fecioară Maria şi s-o avem ca pildă înaintea ochilor noştri. Să urmăm smerenia şi ascultarea ei de poruncile dumnezeieşti şi începand de astăzi să ne lăsăm de toate relele şi păcatele şi hotărâţi să mergem pe calea Bisericii ca să ne mântuim şi noi, ca să ajungem la locul acela fericit, la viaţa veşnică.




http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...E-b1-p1922.htm

[cristiboss56]

Mesajul Maicii Domnului către noi, celor ce trăim astăzi!

Maica milostivirii - pe cel ce se căiește,

Dumnezeu e gata să-l ierte.

Însă pentru aceasta Îl înduplecă Maica Lui.

Un păcătos și-a rânduit ca pravilă în fiecare zi să se roage de câteva ori către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, repetând cuvintele Arhanghelului Gavriil: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har”.

Odată, pregătindu-se să meargă la lucrul său lumesc, s-a îndreptat către icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca, mai înainte, să se roage după obiceiul său, iar apoi să meargă la lucrul său. Și iată, când a început să se roage după obicei, deodată l-a cuprins frica – mai presus de firea sa, vede cum chipul de pe icoană se mișcă și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i se arată vie împreună cu Fiul Său, pe Care Îl ține în preacuratele ei mâini...Pruncului dumnezeiesc i se deschiseseră răni pe mâini, pe picioare și pe coastă și din răni curgea sângele în șiroaie, exact ca pe cruce... Văzând acest lucru, păcătosul s-a îngrozit și a strigat:


- „O, Doamne! Cine a făcut aceasta?”. Maica Domnului i-a răspuns:


- „Tu și ceilalți păcătoși; voi Îl răstigniți din nou pe Fiul Meu cu păcatele voastre, ca iudeii”.


Atunci păcătosul a izbucnit în plâns și a spus:


- „Miluiește-mă, o, Maica milostivirii!”. Iar Ea a răspuns:


- „Voi mă numiți pe mine Maica milostivirii, dar prin faptele voastre mă batjocoriți și mă supărați”.


- „Nu, Stăpână!, a strigat păcătosul. Să nu fie aceasta! Să nu biruiască răutatea mea bunătatea ta nespusă și milostivirea ta! Tu Singură ești nădejdea și mijlocitoarea tuturor păcătoșilor! Fie-ți milă, Maică Bună! Roagă-L pentru mine pe Fiul tău și Făcătorul meu!”.


Atunci Preamilostiva Maică a început să Îl roage pe Fiul Său, zicând:


- „Fiul meu cel bun! Pentru iubirea mea, miluiește-l pe acest păcătos!”. Iar Fiul a răspuns:


- „Să nu te superi, Maica Mea, că nu te voi asculta. Și Eu L-am rugat pe Tatăl să ia de la Mine paharul suferințelor și El nu M-a ascultat”. Maica Domnului a spus:


- „Adu-ți aminte, Fiule, de sânii cu care Te-am hrănit și iartă-l!”. Însă Fiul a răspuns:


- „Și a doua oară L-am rugat pe Tatăl să-Mi ia paharul și El nu M-a ascultat”. Maica Domnului iarăși a spus:


- „Adu-ți aminte de durerile mele, pe care le-am îndurat alături de Tine când Tu erai pe cruce cu trupul, iar eu eram sub cruce și inima mi-era rănită, căci trecuse sabia prin sufletul meu!”. Iar Fiul a răspuns:


- „A treia oară L-am rugat pe Tatăl să ia paharul, însă El nu a binevoit să Mă asculte”. Atunci Maica Domnului s-a ridicat, L-a așezat alături pe Fiul ei și a vrut să se arunce la picioarele Lui...

- „Ce vrei să faci, o, Maica Mea?”, a strigat Fiul.


- „Voi sta – a răspuns ea – la picioarele Tale împreună cu acest păcătos până când îi vei ierta păcatele!”. Atunci Fiul a spus:


- „Legea îi poruncește oricărui fiu să-și cinstească mama, iar dreptatea cere ca dătătorul legii să fie și împlinitorul legii. Eu sunt Fiul tău. Tu ești Maica Mea și Eu trebuie să te cinstesc, împlinind ceea ce Mă rogi: fie după dorința ta! Acum se iartă acestui om păcatele de dragul tău! Iar ca semn al iertării, se vor închide rănile Mele!”.


Păcătosul s-a ridicat tremurând, s-a atins bucuros cu buzele de preacuratele răni ale Mântuitorului și abia atunci și-a venit în fire. Când vedenia s-a terminat, el a simțit în inima sa și frică și bucurie. Apropiindu-se de icoana Maicii Domnului, el i-a mulțumit și a rugat-o ca, așa cum a văzut în vedenie bunătatea Domnului că l-a iertat, tot așa și în veacul viitor să nu fie lipsit de această milă. Și de atunci el și-a îndreptat viața sa și a început să trăiască în chip plăcut lui Dumnezeu.

„Ia aminte – încheie această povestire Sfântul Dimitrie de Rostov (1651 - 1709) – la grija, pe care o are Ocrotitoarea noastră pentru iertarea păcatelor noastre!”. Slavă milostivirii ei, slavă bunătății ei nespuse, slavă bogăției binefacerilor ei acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.


Am intitulat astfel acest articol căci este valabil pentru toți în orice timp, este un strigăt al Născătoarei de Dumnezeu tuturor și trebuie să-i răspundem cu frică și cutremur prin: pocăință și lepădarea păcatelor! Așadar, iubiți creștini, îndrăzniți, Domnul a biruit lumea și la cine vom alerga dacă nu la El și la Preasfânta sa Măicuță?! Cu crucea pe chip și în inimă, cu răbdarea și iertarea, cu slavoslovirea și rugăciunea așa să fim mereu! Domnul să ne ajute și miluiască!

[cristiboss56]

"O, smerenie a lui Hristos! Te cunosc dar nu te pot atinge.
Roadele tale sunt dulci caci nu sunt ca ale pamantului".
"Unde locuiesti tu, suflet smerit? Cine locuieste in tine? Si cu ce te-as putea asemana? Tu stralucesti limpede ca soarele dar arzand nu te mistuiesti si incalzesti pe toti oamenii cu caldura ta.
Al tau este pamantul celor blanzi, dupa cuvantul Domnului.
Esti asemenea unei gradini in floare in mijlocul careia se gaseste o casa mareata in care ii place Domnului sa locuiasca.
Pe tine te iubesc Cerul si Pamantul.
Pe tine te iubesc Sfintii Apostoli, Proorocii, Sfintii Ierarhi si Fericitii Parinti.
Pe tine te iubesc ingerii, Serafimii si Heruvimii.
Pe tine te iubeste, in smerenia ta. Prea Curata Maica a Domnului.
Pe tine te iubeste si in tine se bucura Domnul."

[cristiboss56]

[cristiboss56]

[cristiboss56]

Despre autor :

• 

pr. Ioan Valentin Istrati
Preotul Ioan Valentin Istrati este redactor-şef al Portalului Doxologia, asistent asociat la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi şi preot la Parohia "Sfânta Vineri" din Iaşi.
Doctor în Teologie Liturgică "Magna cum laudae" la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu (Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna")

A scris cărţile:
"Odele lui Solomon - o mistagogie a îndumnezeirii", Anastasia, Bucureşti, 2003,
"Sfântul Ierarh Nicolae - mirul iubirii lui Hristos", Pars pro toto, Iaşi, 2007,
"Taina Veacurilor - unirea timpului cu eternitatea în rugăciunile Bisericii", Doxologia, Iaşi, 2010,
"Minunile Maicii Domnului de la Mănăstirea Hadâmbu", Ed. Măn. Hadâmbu, Iaşi 2011




"Vino înapoi, Euharistia mea sfântă, şi făgăduiesc că voi iubi şi binecuvânta o veşnicie pe toţi cei ce te-au ucis în vreun fel pe Tine, Viaţa cea nesfârşită a lumii.
Eu Te-am născut pe pământ. Mă aflam la rugăciune când am primit din cer Vestea ce Bună că voi naşte Fiu, fără de bărbat, din pogorârea Duhului Sfânt peste fecioria mea smerită. Acolo, la sfatul de taină cu arhanghelul, am făgăduit că Te voi naşte şi Te voi iubi toată viaţa şi veşnicia mea. Am simţit în pântecele meu prezenţa Ta de lumină, simţeam cum Dumnezeu se mişcă în fiinţa mea, ca un preaplin de bucurie şi de dăruire. Te-am născut fără de durere, în feciorie şi taină sfântă, pe Tine, Împăratul meu, Fiule şi Dumnezeul meu. Te-am privit şi am ascultat primul Tău plâns în această lume, am simţit dorul cum Tu Dumnezeule îmi căutai sânul, Tu care hrăneşti cu nemurire şi viaţă întregul univers. M-am făcut izvor de viaţă Ţie, Izvorule preacurat de viaţă a lumii. Şi apoi Te-am hrănit la sânul meu, cu frică şi cu sfială, privindu-Te cum creşti, Tu care eşti mai mare decât veacurile, Părintele sfânt al galaxiilor în uimire. La Mine plângeai când Ţi-era foame Hrănitorule de univers, eu Te primeneam pe Tine cel ce cureţi făptura de răutate, iubirea mea o căutai Iubitorule de oameni. Când Ţi-era frig, în nopţile din deşert spre Egipt, Te acopeream cu trupul meu, îţi suflam cu gura mea căldură peste faţă, Tu Căldura cea preaiubită a veşniciei. Eu am ascultat primul Tău gângurit, Dumnezeul meu, Cuvinte al Tatălui din care izvorăsc cuvintele întregii creaţii. Către mine privind cu dor preafrumos ai spus pentru prima oară Mama, Tu Născătorule de lumi. Pe Tine Te-am iubit şi Te-am privegheat în fiecare clipă a vieţii mele firave, Iubirea vieţii mele şi Viaţa iubirii mele. Tu eşti singura mea speranţă, singurul meu sprijin.
Pe Tine Te-am dus în braţe, pe Tine Te-am îmbrăţişat, Doamne al Puterilor, Împărate al Heruvimilor şi Serafimilor. Erai uşor ca un fulg de porumbel, Tu Cel ce eşti mai greu decât veacurile, însă în smerenia şi iubirea Ta Te făceai uşor în mâinile mele ca să nu ostenesc. Erai infinit de subtil şi de iubitor, tăcerea Ta valora mai mult decât mii de cuvinte. Eu te-am învăţat să mergi, Tu Calea, Adevărul şi Viaţa. Eu Te-am învăţat să vorbeşti, Tu Cel ce eşti Logosul etern al Tatălui. Toată viaţa mea Te-am căutat, mi-era dor de Tine chiar şi atunci când mi-erai în braţe, mi-era dor de vremea când erai una cu mine, când inima mea bătea împreună cu a Ta. Ai început să Te desprinzi de mine, Fiule, mereu aplecat asupra cărţilor, rămânând în Templu pentru a le preda bătrânilor adevărul străluminat din pergamentele vechi, Tu, Mielule al lui Dumnezeu. Iar când ai ieşit la propovăduire, Te-am pierdut, Te-am căutat mereu, deveniseşi una cu mulţimea însetată de Cuvânt, te durea durerea tuturor paraliticilor, sufereai de bolile tuturor. Suferinţele lor le-ai luat şi bolile lor le-ai purtat. Te-am văzut cum puneai mâna pe ochii orbilor şi ochii explodau de lumină. Te-am urmărit în taină cum propovăduiai, cum ai strâns pâinea la piept şi ai prefăcut-o în izvor de hrană pentru mii. Mie mi-au vorbit muţii vindecaţi de Tine, spre mine au alergat slăbănogii să-mi mulţumească pentru că am adus pe lume un aşa Fiu, pe mine m-au ascultat despre copilăria Ta, Cuvântule veşnic, surzii care s-au vindecat la suflarea Ta de har.
Iar acum Te văd răstignit pe Cruce, plin de bătăi şi de răni. Faţa Ta care a străluminat lumea este acoperită de sânge, capul Tău care a gândit proiectul universului este încoronat de spini. Mâinile care au vindecat mii de oameni sunt străpunse de piroane. Priveşte-mă, Fiul şi Dumnezeul meu! Nu mă lăsa singură în acest ocean de răutate, nu am pe nimeni aici pe pământ. Vreau să mor şi eu împreună cu Tine, Viaţa mea şi Bucuria mea. Eşti atât de bun încât îi ierţi pe cei care te ucid, iar pe mine nu mă auzi, Cuvinte, Pruncul meu preasfânt. Vreau să te îmbrăţişez din nou, să simt privirea Ta cum face să crească iarba, cum înfloreşte florile din lume. Întoarce-Te înainte ca eu să mor de durere. Dacă după ce Te-am născut am simţit un gol imens în trupul meu, acum în sufletul meu se naşte o prăpastie cumplită, plină de toate durerile lumii. Ai luat păcatele tuturor. Adu-ţi aminte că şi eu simt tot ceea ce simţi Tu, mă doare durerea Ta, plâng prin ochii Tăi, Pruncul meu atotputernic. Niciun cuvânt din lume nu-mi va putea stinge suferinţa. Te rog, Preacuratule Fiu, nu intra în pământ, Tu Cel ce eşti Creatorul pământului. Soare şi lună întunecaţi-vă la vederea Dumnezeului vostru care intră adânc în pământ. Izvorule al apei celei vii, dă-mi să plâng până la sfârşitul lumii sfârşitul Tău pe Cruce. Lumina mea, Lumina lumii, nu apune sub pământ, Tu Cel ce răsari viaţa peste lume.
Mi-ai şoptit în taină că vei învia. Înviază degrabă Fiul meu, nu mă trece tăcând, nu mă lăsa să mor de durere, aici lângă Crucea Ta, plină de Sângele Tău, care a spălat de moarte întreaga lume. Vino înapoi, Euharistia mea sfântă, şi făgăduiesc că voi iubi şi binecuvânta o veşnicie pe toţi cei ce Te-au ucis în vreun fel pe Tine, Viaţa cea nesfârşită a lumii."

[cristiboss56]

Izvorul Tămăduirii - Praznic Închinat Maicii Domnului în Săptămâna Luminii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos!



Hristos a Înviat!

In fiecare an, in prima vineri dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Izvorul Tamaduirii. Este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul Fecioarei Maria in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolului.
Potrivit traditiei, Leon cel Mare, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului. Intalneste un batran orb care ii cere sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon va cauta in apropiere un izvor, dar nu va gasi.
La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunandu-i: "Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure si luand cu mainile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati". Leon va face ascultare si astfel, va gasi un izvor din care ii va da orbului sa bea. Ii va spala fata cu aceasta apa, iar orbul va incepe sa vada.
Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit langa acel izvor o biserica. Mai tarziu, imparatul Justinian (527-565), care suferea de o boala grea, s-a vindecat dupa ce a baut apa din acest izvor. Ca semn de multumire a construit o biserica si mai mare. Aceasta biserica a fost distrusa de turci in anul 1453.
De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani si suferinte.



Credinciosii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetati a Constantinopolului), se pot inchina in biserica Izvorului Tamaduirii. Actuala constructie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea unde exista pana astazi izvorul cu apa tamaduitoare din trecut.
De Izvorul Tamaduirii, se sfintesc apele
Crestinii ortodocsi vin in aceasta zi la biserica pentru a lua parte la slujba de sfintire a apei, cunoscuta si sub numele de Aghiasma Mica.
In vorbirea populara, aghiasmei i se mai spune si aiasma. Cuvantul aiasma vine de la iazma. In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", este indicat ca si in DLR cu etimologie necunoscuta.

Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", contrar sensului originar de "apa sfintita". Explicatia este urmatoarea.

Dupa ce preotul a sfintit apa, ii stropeste pe credinciosi in timp ce se canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau". Astfel, s-a retinut in popor ca scopul urmarit prin aiasma este de a alunga "aratarea urata si rea", adica duhul cel rau.
Izvoare tamaduitoare la noi in tara
Manastirea Ghighiu este cunoscuta nu doar prin icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, adusa aici in anul 1958, ci si prin izvorul ei tamaduitor.
La Manastirea Dervent, pe locul unde Sfantul Apostol Andrei a facut o minune, exista un alt izvor cu apa vindecatoare.
Un alt loc in care putem gasi izvor cu apa vindecatoare este Manastirea Horaicioara. Pelerini din toata tara vin la cele trei manastiri sa primeasca apa de la aceste izvoare minunate.

[cristiboss56]

Sfântul Apostol Andrei Apostolul Românilor Botezând în Izvorul Tămăduirii - Frescă

[cristiboss56]

MAICA DOMNULUI – OCROTITOAREA NOASTRĂ - Parintele Teofil Paraian



“Mi-aduc aminte, a fost odatã la noi la mânãstire o împrejurare mai grea si mama a zis: „Apoi, dacã nu mai poti sta aici, sã vii acasã, cã doar tu ai unde veni”. E ceva atât de înduiosãtor…

Vedeti ce înseamnã inima de mamã? Nu te lasã niciodatã. Te lasã altii, nu te vor, te ocolesc, te resping, te marginalizeazã, te împing, te asupresc. Asa ceva nu poate face mama! Pot face strãinii, dar cine are inimã de mamã, nu poate. „Apoi tu, dacã nu mai poti sta aici, sã vii acasã cã doar tu ai unde veni…“. Dacã mama cea pãmânteascã poate face asa ceva, gânditi-vã la Maica Domnului! Maica Domnului sã ne pãrãseascã vreodatã? Se poate cumva sã ne pãrãseascã Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate? Pentru cã este mamã, pentru cã are inimã de mamã.

Noi zicem „Maica Domnului” ca si când am zice un titlu. Or, noi trebuie sã stim cã Maica Domnului este mamã. Si nu este mamã numai pentru Domnul Hristos, este mamã pentru toti cei care vrem s-o avem de mamã. Maica Domnului ne cheamã la Domnul Hristos, ne cheamã sã fim aproape de Domnul Hristos. Domnul Hristos ne este binevoitor, vrea sã ne ocroteascã asa cum gãina îsi întinde aripile peste puii ei. Ati vãzut clostile, cum îsi adunã, seara, puisorii în jurul lor, cum îi acoperã si le dau cãldurã din trupurile lor? Asa face mama closcã, asa face mama mamã si asa face Maica Domnului: ne duce la Domnul Hristos si ne recomandã si pe noi, cum i-a recomandat pe cei de la Nunta din Cana Galileii, care nu mai aveau vin si cãrora Domnul Hristos le-a fãcut vin din apã (cf. Ioan 2). De ce? Pentru cã a mijlocit Maica Domnului.





Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, Maica Domnului nostru Iisus Hristos si a noastra , Roaga-te prea Sfantului tau Fiu pentru noi pacatosii , caci nici o rugaciune de a ta nu va ramane neascultata de El. Tu esti nadejdea si aparatoarea noastra , Preasfanta Stapana .
Ne ocroteste cu sfantul tau Acoperamant si ne scapa de necazurile de toate felurile care ne slabesc trupul si ne intineaza sufletul .
Primeste Sfanta Maica rugaciunea noastra , du-o Fiului Tau si Mantuitorului nostru ca El , pentru tine, sa ne lumineze mintea si sufletul si sa ne mantuiasca! AMIN