Ce este pocainta?

[cristiboss56]

În prealabil postat de jeny

te rog frate spune-mi cu cuvintele tale ce este pocainta?? cum trebuie sa vietuim sa o dobandim?? te rog spune-mi nu crezi ca pocainta adevarat se dobandeste doar prin smerenie???..vorbeste-mi despre asta te rog despre cum simti tu personal pocainta in inima ta...cum lucreaza ea....

In ceea ce ma priveste, dea lungul vietii am acumulat multe pacate, unele cu voie sau fara voie , cu gindul , cu vorba si din pacate si cu fapta . Simteam , constientizam chiar ca pacatuiesc si cu toate acestea cadeam in pacat. In mine se ducea o lupta crincena intre bine si rau. M-am nascut in zi sfinta pe 27 - decembrie. De mic me-a placut sa merg la biserica si am fost fascinat tot timpul de icoane si de obiectele de cult in general. L-am iubit pe Dumnezeu tot timpul. Dar, din pacate, raminind fara tata la virsta de 13 ani au urmat ani de ratacire cu toate ca mi-am intemeiat o familie solida cu un copil minunat. Am amintit de faptul ca la 13 ani am ramas fara tata , pentru-ca tata pentru mine a fost cel mai bun prieten al meu,l-am divinizat. Pentru mine a fost un soc care ma marcat ani in sir. De mama nu am putut sa ma apropi niciodata asa mult prin felul ei mai rece , mai distant. Pacatele vietii au curs pina in urma cu un an cind am incercat si am reusit sa ma apropi si mai mult de Dumnezeu. In urma cu 3 luni am lovit cu masina un batrin care a traversat neregulamentar, pe ro?u si dincolo de trecerea de pietoni. La ora actuala batrinul este bine . Am amintit acest episod pentru ca el m-a marcat in mod deosebit din toate punctele de vedere.Am devenit alt om , iti spun cu toata sinceritatea. Am inceput sa tin post regulat, merg la biserica aproape zilnic, ma rog de cel putin trei ori pe zi, mi-am cumparat carti crestin-ortodoxe. Ura, invidia,egoismul, birfa, rautatea au disparut miraculos. Nu concep viata fara Dumnezeu pe care-l iubesc cum nu l-am iubit vreodata. In casa mi-am facut un coltisor al meu cu obiecte de cult(icoane,candela, cadelnita pt. tamiie,mir,aghiasma). Viata mea este schimbata total in bine. Nu mai sint nervos cu cei din jur, nu mai imi este nici un fel de teama pentru cele lumesti, singura teama este sa nul mai supar pe bunul Dumnezeu. Din zecile de pacate pe care le-am avut mai am de rezolvat unul( fumatul). O sa-l inving si pe acesta ! Cel mai bun si adevarat prieten al meu este pentru totdeauna prea bunul DUMNEZEU. Cam asa ar fi pe scurt drumul meu, destul de lung, la pocainta. DUMNEZEU SA VA AJUTE SI PE VOI ! +

În prealabil postat de cristiboss56

In ceea ce ma priveste, dea lungul vietii am acumulat multe pacate, unele cu voie sau fara voie , cu gindul , cu vorba si din pacate si cu fapta . Simteam , constientizam chiar ca pacatuiesc si cu toate acestea cadeam in pacat. In mine se ducea o lupta crincena intre bine si rau. M-am nascut in zi sfinta pe 27 - decembrie. De mic me-a placut sa merg la biserica si am fost fascinat tot timpul de icoane si de obiectele de cult in general. L-am iubit pe Dumnezeu tot timpul. Dar, din pacate, raminind fara tata la virsta de 13 ani au urmat ani de ratacire cu toate ca mi-am intemeiat o familie solida cu un copil minunat. Am amintit de faptul ca la 13 ani am ramas fara tata , pentru-ca tata pentru mine a fost cel mai bun prieten al meu,l-am divinizat. Pentru mine a fost un soc care ma marcat ani in sir. De mama nu am putut sa ma apropi niciodata asa mult prin felul ei mai rece , mai distant. Pacatele vietii au curs pina in urma cu un an cind am incercat si am reusit sa ma apropi si mai mult de Dumnezeu. In urma cu 3 luni am lovit cu masina un batrin care a traversat neregulamentar, pe ro?u si dincolo de trecerea de pietoni. La ora actuala batrinul este bine . Am amintit acest episod pentru ca el m-a marcat in mod deosebit din toate punctele de vedere.Am devenit alt om , iti spun cu toata sinceritatea. Am inceput sa tin post regulat, merg la biserica aproape zilnic, ma rog de cel putin trei ori pe zi, mi-am cumparat carti crestin-ortodoxe. Ura, invidia,egoismul, birfa, rautatea au disparut miraculos. Nu concep viata fara Dumnezeu pe care-l iubesc cum nu l-am iubit vreodata. In casa mi-am facut un coltisor al meu cu obiecte de cult(icoane,candela, cadelnita pt. tamiie,mir,aghiasma). Viata mea este schimbata total in bine. Nu mai sint nervos cu cei din jur, nu mai imi este nici un fel de teama pentru cele lumesti, singura teama este sa nul mai supar pe bunul Dumnezeu. Din zecile de pacate pe care le-am avut mai am de rezolvat unul( fumatul). O sa-l inving si pe acesta ! Cel mai bun si adevarat prieten al meu este pentru totdeauna prea bunul DUMNEZEU. Cam asa ar fi pe scurt drumul meu, destul de lung, la pocainta. DUMNEZEU SA VA AJUTE SI PE VOI ! +

multumesc pentru raspuns, si totodata iti MULTUMESC PT POVESTEA TA, da si eu consider ca in viata fiecarui om exista un moment in care viata capata alt sens...dar te rog spune-mi oare reusesti cu adevarat sa simti pocainta? nu vreau sa par obraznica dar oare reusesti cu adevvarat sa iti iubesti vrajmasii?? stiu pe cineva care avea atata iubire ca a auzit 2 vecini certandu-se si de mila lor a lacrimat..s-a asezat in fata icoanei Maicii domnului si a rugat-o sa-i linisteasca, pt ca copilul celor doi plangea speriat, si deodata s-au oprit...pers respectiva a stiut in clipa aceea ca nu ea ci isnusi MAICUTA DOMNULUI I-A LINISTIT.. si a inceput sa planga ca nu avea destula pocainta sa-si planga pacatele pt ca in clipa aceea a inteles cat de buna era Maicuta Domnului si ne ajuta desi noi mereu gresim..oare asta e pocainta???

În prealabil postat de jeny

multumesc pentru raspuns, si totodata iti MULTUMESC PT POVESTEA TA, da si eu consider ca in viata fiecarui om exista un moment in care viata capata alt sens...dar te rog spune-mi oare reusesti cu adevarat sa simti pocainta? nu vreau sa par obraznica dar oare reusesti cu adevvarat sa iti iubesti vrajmasii?? stiu pe cineva care avea atata iubire ca a auzit 2 vecini certandu-se si de mila lor a lacrimat..s-a asezat in fata icoanei Maicii domnului si a rugat-o sa-i linisteasca, pt ca copilul celor doi plangea speriat, si deodata s-au oprit...pers respectiva a stiut in clipa aceea ca nu ea ci isnusi MAICUTA DOMNULUI I-A LINISTIT.. si a inceput sa planga ca nu avea destula pocainta sa-si planga pacatele pt ca in clipa aceea a inteles cat de buna era Maicuta Domnului si ne ajuta desi noi mereu gresim..oare asta e pocainta???

iarta ca m-am repetat dar iata de multe ori gandesc prea repede si scriu prea incet....de fapt am vrut sa intreb pocainta este egala cu iubirea fata de aproapele?? este o adevarat simtire a starii tale de pacatosenie? atunci nimic nu te mai supara ncici jignirea nici rautatea celor diin jur asta e?? Doamne ajuta

[cristiboss56]

În prealabil postat de jeny

iarta ca m-am repetat dar iata de multe ori gandesc prea repede si scriu prea incet....de fapt am vrut sa intreb pocainta este egala cu iubirea fata de aproapele?? este o adevarat simtire a starii tale de pacatosenie? atunci nimic nu te mai supara ncici jignirea nici rautatea celor diin jur asta e?? Doamne ajuta

Da jeny. Da, am trecut de la starea de ura impotriva celor rai, care-mi erau dusmani , am trecut prima data la o stare de compatimire, apoi la o stare mai mult de mila penru comportamentul lor si chiar ii cer bunului Dumnezeu sa-i ierte pentru ca nu stiu ce fac. Iti mai spun ceva, care poate nu ar trebui spus, dupa ce ies din biserica de la slujba sau de la rugaciuni si ma sui in masina imi dau lacrimile, chiar pling si simt nevoia sa-i cer iertare lui Dumnezeu. Ori de cite ori am ocazia , pe strada, la serviciu, in masina, in parc , oriunde, ii cer iertare lui Dumnezeu si ii spun cit il iubesc. Cind pot o spun cu glas tare cind nu, in gind. Si mai spun mereu de multe ori pe zi : DOAMNE IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI DUMNEZEU MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL ! Toate acestea ma calmeaza, ma pondereaza in reactiile cu cei din jur,ma usureaza sufleteste, ma lumineaza. Trebuie sa recunosc totusi ca nu prea suport atei , cei fara Dumnezeu si mai ales cei ce hulesc Divinitatea. Nu suport ca de prietenul meu cel mai bun si drag sa se vorbeasca de rau.

În prealabil postat de cristiboss56

Da jeny. Da, am trecut de la starea de ura impotriva celor rai, care-mi erau dusmani , am trecut prima data la o stare de compatimire, apoi la o stare mai mult de mila penru comportamentul lor si chiar ii cer bunului Dumnezeu sa-i ierte pentru ca nu stiu ce fac. Iti mai spun ceva, care poate nu ar trebui spus, dupa ce ies din biserica de la slujba sau de la rugaciuni si ma sui in masina imi dau lacrimile, chiar pling si simt nevoia sa-i cer iertare lui Dumnezeu. Ori de cite ori am ocazia , pe strada, la serviciu, in masina, in parc , oriunde, ii cer iertare lui Dumnezeu si ii spun cit il iubesc. Cind pot o spun cu glas tare cind nu, in gind. Si mai spun mereu de multe ori pe zi : DOAMNE IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI DUMNEZEU MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL ! Toate acestea ma calmeaza, ma pondereaza in reactiile cu cei din jur,ma usureaza sufleteste, ma lumineaza. Trebuie sa recunosc totusi ca nu prea suport atei , cei fara Dumnezeu si mai ales cei ce hulesc Divinitatea. Nu suport ca de prietenul meu cel mai bun si drag sa se vorbeasca de rau.

atat de frumos L-ai numit PRIETENUL tau...da iti multumesc pentru sinceritate cuvantul m-a mangaiat foarte mult si imi da forta sa merg mai departe MAICUTA DOMNULUI SA TE BUCURE

[iosif]

Vine postul...cu ce incepem pocainta? Care e primul pas spre intoarecerea la Dumnezeu, spre reapropierea de El?

[Hartford]

Frate Iosif primul pas de a incepe postul parerea mea este sa citim ACATISTUL SFINTELOR SI MINTUITOARELOR PATIMI ALE DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS. Si te sfatuiesc sa tii prosopul linga tine asa cum fac si eu ca servetelele nu mai dovedesc . Pentru mine este cea mai puternica rugaciune , este intradevar lunga dar se merita.
Doamne si stapinul vietii mele.

În prealabil postat de iosif

Vine postul...cu ce incepem pocainta? Care e primul pas spre intoarecerea la Dumnezeu, spre reapropierea de El?

Buna intrebare, Iosif ! Pai eu zic sa incepem ad literam, chiar cu postul (de mancare). Parafrazand ceea ce mai ziceai tu pe undeva, linistirea stomacului potoleste si alte naravuri...

adica sa incepem cu a fi ascultatori, in cele marunte mai intai.

[cristiboss56]

În prealabil postat de iosif

Vine postul...cu ce incepem pocainta? Care e primul pas spre intoarecerea la Dumnezeu, spre reapropierea de El?

Frate Iosif, ma bucur tare mult ca pui mult suflet pe acest forum si cu mult folos. Peste nici doua zile intram in postul mare. Parerea mea este ca acest post trebuie insotit si de o schimbare a noastra , a atitudini noastre. Postul nu are nici o valabilitate daca nu avem mai multa smerenie , nu devenim mai buni, mai maleabili in relatiile cu ceilalti. Trebuie sa invatam in aceasta perioada sa gindim sa spun asa, pozitiv fara ura , fara minie, fara ranchiuna. E greu si cine spune ca e floare la ureche se insala amarnic. Majoritatea trebuie sa umblam la atitudinea noastra fata de situatile limita, tensionate. Drumul spre pocainta este lung si anevoios dar nu imposibil. Pocainta absoluta, probabil ca nu o s-o atingem niciodata in asta lume , altfel am deveni sfinti. Un bun crestin, nu abandoneaza niciodata lupta pentru pocainta. Este lupta fiecaruia dintre noi dar si cu ajutorul celorlalti crestini, intru dragoste pentru DUMNEZEU.