Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 13.10.2014, 00:55:34
AndraEu AndraEu is offline
Member
 
Data înregistrării: 11.10.2014
Mesaje: 62
Implicit

Hmmmm.....

Last edited by AndraEu; 01.12.2014 at 03:13:13.
Reply With Quote
  #22  
Vechi 13.10.2014, 01:02:01
oaie_cugetatoare oaie_cugetatoare is offline
Banned
 
Data înregistrării: 31.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.296
Implicit

Citat:
În prealabil postat de AndraEu Vezi mesajul
ce sa fac cand un om e nedrept? Sa ignor si sa nu bag de seama.
Intr-un fel da.Considera ca vorbeste gura fara el.

Citat:
.Ma simt trista, mie rusine sa ma rog,
Uita-te la linkurile alea din postul meu precedent.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 13.10.2014, 17:08:06
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de AndraEu Vezi mesajul
vreau sa nu ajung in iad..... mie frica, vreau sa fiu cu DUmnezeu..... Vreau sa nu mai pun la suflet rautatile, ce sa fac cand un om e nedrept? Sa ignor si sa nu bag de seama.
Am iubit mult pana in prezent....multi oameni si pe mine cu adevarat nimeni! Sa isi dea si el sufletul pt mine...sa planga, sa ii pese...... cred ca trebuie sa ma obisnuiesc ca asta e....Ma simt trista, mie rusine sa ma rog, am nevoie sa ma spovedesc...sper sa ma simt mai bine dupa.. sunt slaba...
Cu toții suntem slabi.
Printre altele, pentru că stăruim să nu iubim cu adevărat pe nimeni, cu excepția atașamentelor noastre. Iubim obiectele noastre de atașament, de la păpuși și mașinuțe la oameni. Astfel depersonalizăm oamenii, posedîndu-i obiectual fără să băgăm de seamă, în zarea dată de satisfacerea așteptărior noastre. Iar acolo unde oamenii nu ne satisfac așteptările, slobozim ura. Din păcate generalizăm atât de îngrozitor acest mecanism căzut, încât Îl urâm și pe Dumnezeu atunci când așteptările noastre legate de El nu ne sunt împlinite. Și pe El Îl depersonalizăm, Îl considerăm obiectul nostru de satisfacere, în cel mai bun caz papagalul cu biletul câștigător de la loterie. Noi vrem ca Dumnezeu să ne iubească așa cum vrem noi, nu așa cum ne iubește El... Nu voim să învățăm de la El Iubirea Lui, ci voim să Îl învățăm noi pe El iubirea noastră...
O formă de manifestarea a urii poate fi și tristețea, un fel anume de tristețe. Aceasta survine după o pierdere. Când pierd satisfacerea așteptărilor mele trebuie să înfrunt tristețea. Orice pierdere este urmată de tristețe. În semnătura mea, Gheron Iosif deplânge însă un alt fel de condiție a tristeții: tristețea care urmează îndepărtării Harului...
Însă, pe măsură ce deprindem iubirea lui Dumnezeu mai întâi, impactul atașamentelor deșarte asupra noastră scade, iar slăbiciunea de care vorbeai nu mai constituie o problemă, deoarece Dumnezeu lucrează în slăbiciune.

*
Cunosc acest simțământ al rușinii de a mă ruga. M-a bântuit de multe ori. El este desprins din simțământul mai larg al rușinii sau mai exact al refuzului de a fi om. În schimb nu îmi e rușine, mai tot timpul, să fiu porc pătimaș. Iar sufletului meu nerușinat nu îi este jenă să fie curvă față de Dumnezeu. Iubește orice, pătimaș, statornic, dar nu pe Dumnezeu.
Poate fi o condiție mai nenorocită pentru o ființă umană, decât aceasta? Și încă, pentru un creștin...
Reply With Quote
  #24  
Vechi 13.10.2014, 19:13:50
motan25 motan25 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 02.10.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 29
Post Bună. Mă numesc Dragoș și îți recomand să te rogi și Sfântului Efrem.

Este vorba despre un sfânt din Grecia, localitatea Attica - Nea Makri. Sfântul Efrem cel Nou.
Este un sfânt grabnic ajutător care chiar a ajutat o mulțime de oameni cu problemele lor. Cele mai multe lucrări ale acestui sfânt sunt cele legate de sănătate (a ajutat oamenii în cazul bolilor grele) și la examene (cazul meu).
Însă te va ajuta cu siguranță dacă te rogi cu credință acestui sfânt deoarece sfântul Efrem ține la familie. Asta deoarece a ajutat o mulțime de femei să facă copii chiar dacă nu puteau (sau aveau sarcini cu dificultăți).
Poți căuta singură pe internet minunile sfântului Efrem cel Nou. O să vezi că sunt multe. Atâția oameni nu se pot însela. Încearcă într-o seară să te rogi acestui sfânt. Chiar și cu cuvintele tale (nu neapărat să-i faci acatistul dar dacă poți n-ar fi rău). Are două acatiste și două paraclise; două din acestea sunt alcătuite de maica Maccaria, cea care i-a descoperit moaștele pe Colina Neprihăniților, în regiunea Aticca (Nea Makri - lângă Atena, în Grecia -).
Al doilea paraclis (și sper să nu mă înșel, și al doilea acatist) sunt alcătuire a părintelui Gherasim Atohnitul.
Roagă-te cu credință acestui sfânt și o să vezi că se va schimba treaba.
Încearcă să-i promiți ceva. De exemplu, acest sfânt dorește ca să-i faci publică (pe internet de exemplu) faptul că te-a ajutat, ca și alții care au nevoie de ajutor să știe la cine să apeleze.
Ideal ar fi ca să-i mulțumești personal la el acasă, adică să mergi la mănăstirea Buna Vestire din regiunea amintită mai sus. Este însă mai greu și nu oricine își permite.
Roagă-te totuși acestui sfânt cu credință, aprinde o lumânare și, dacă dorești, poți trimite în Grecia un plic cu o scrisoare sau chiar un pachet (o haină, bluză chiar o icoană cu sfântul) și să le rogi pe măicuțe (în limba engleză) să atingă de racla acestuia obiectele. Când le vei primi, casa unde acestea vor sta, va fi ferită de lucruri rele atâta vreme cât există credință.
Este posibil să fie dificil de trimis acest pachet (durată, costuri un pic mai mari comparativ cu o banală scrisoare) dar tot pe internet poți găsi persoane care vând ulei din candela sfântului.
Dacă găsești pe cineva și prețul e rezonabil poți să îl cumperi. Va merita.
Am auzit foarte multe despre acest sfânt și repet, atât de multă lume nu se poate înșela. Adică chiar te ajută dacă te rogi cu credință.
Promite-i sfântului că măcar îi trimiți o scrisoare, în semn de mulțumire, în Grecia, ca să știe măicuțele că te-a ajutat și pe tine (și ca să poată să publice în viitoarele cărți cu minunile sfântului). Tradu cu Google Translate (chiar dacă traduce mai prost) dacă nu știi engleză. E foarte puțin ca măicuțele de acolo să cunoască limba română însă engleza e o limbă de circulație internațională; deci trebuie să fie măcar o persoană care să știe cât de cât.
Faci cum vrei cu mulțumirea. Dar roagă-te cu sinceritate când îi ceri sfântului ajutor.

Adresa mănăstirii din Grecia e aceasta (în engleză):
Annunciation Monastery
Holy New Martyr Ephraim
Nea Makri - Attica
190 05
Greece
Phone: [0030] 22940-91202

Roagă-te deci cu credință și aștept să-mi spui, nu peste mult timp, că situația s-a ameliorat mult. Când o să mă rog la sfântul, o să mă gândesc și la tine.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 14.10.2014, 10:58:48
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.285
Implicit

Citat:
În prealabil postat de AndraEu Vezi mesajul
Asa este... dar ea cand si in prezaent imi reproseaza, jigneste... se poarta asa ce sa fac? In astfel de situati cum sa fac fata?? Fiindca regret ca ma supar... vreau sa ajung sa nu ma mai las afectata... L-am suparat ieri pe DUmnezeu ca m-am suparat pe mama, m-am certat cu ea. mie rusine sa ma rog.... nu stiu daca poate sa ma mai asculte? Ce sa fac... nu vreau sa il pierd pe Dumnezeu, nu vreau sa ajung in iad........

Hmmm, vorbesti cu totul ca un copil draga Andra. Ca un copil invatat sa faca numai ce vrea el.

Dumnezeu ne iubeste pe toti. Si sa stii ca te iubeste si pe tine.
Iar de la tine vrea cateva lucruri:

1. Sa faci lucrurile corect in viata si sa iti asumi micile greseli.

2. Sa te linistesti si sa nu te mai tulburi singura.
Singura te chinui pe tine cu tot felul de ganduri unele mai rele decat altele.
Linisteste-te pentru Dumnezeu, nu arde nimic in jurul tau, nu moare nimeni, nu se intampla nici rau.
Iar daca nu se intampla nimic rau, de ce sa te tulburi ?

Pentru cateva cuvinte aiurea aruncate la o cearta ?

Trebuie sa inveti ca in viata sunt oameni si oameni. Unii sunt iepurasi, altii sunt vulpi, altii sunt zimbri, altii hiene, alti boi. Fiecare cu naravul lui, cu proastele obiceiuri si nesimtiri.

Daca nu te intelegi cu cineva ocoleste-l si nu mai pune la inima degeaba toate supararile.


3. Termin-o cu asta cu mersul in iad. E o prostie monumentala.
Zice Sf. Paisie Aghioritul un lucru f.f. clar. In iad raman ei care il urasc si il resping pe Dumnezeu.
Ceilalti sunt scosi din iad pentru rugaciunile Bisericii, daca e cineva pe pamant sa-i pomeneasca asa cum trebuie.

Dumnezeu ti-a dat viata si tot el ti-a dat indreptare.
Opreste-te din LAMENTATIA ASTA COPILAREASCA si revino la o stare MATURA si ECHILIBRATA.

4. Fiul ratacitor - a asumat greseala; - a plans pentru greseala; - si-a cerut iertare de la parintele iubitor;

Si apoi a inceput sa traiasca o VIATA CORECTA, alaturi de invataturile tatalui sau.

OPRESTE-TE DIN LAMENTATIE SI TRAIESTE O VIATA CORECTA.

Asculta-ne pe noi, cei care am fost ca tine.

5. Gandeste asa: Dumnezeu a venit pentru PACATOSI, sa-i scoata din greseli, sa-i ia la El pe acestia.
Asa ca daca Hristos a venit si pentru tine, a venit sa te ajute nu se te condamne.

Se condamna cel care singur ramane in pacat desi vede ca se poate indreptate si desi i se spune de multe multe ori sa se indrepte. Doar acela se condamna.

---------------------------------------------------------------------
De acum sa aud de la tine ca esti bine !!!!!
Reply With Quote
  #26  
Vechi 14.10.2014, 14:20:01
AndraEu AndraEu is offline
Member
 
Data înregistrării: 11.10.2014
Mesaje: 62
Implicit

Hmmmmmmm....

Last edited by AndraEu; 01.12.2014 at 03:15:05.
Reply With Quote
  #27  
Vechi 14.10.2014, 17:12:44
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Gândurile acestea le au și nevoitorii foarte avansați. Au mărturisit sfinții, de multe ori, că aveau astfel de gânduri în urcușul lor duhovnicesc. Așa cum, dacă urci pe un munte (uite, încearcă deocamdată prin Bucegi...:)), e imposibil să nu aluneci din când în când, să nu te ia uneori amețeala ori să nu ți se taie respirația...
Ce vedeau Părinții în astfel de gânduri? Cum le tâlcuiau și ce făceau?
Încep de la coadă: făceau ce fac toți cei lucizi - nu le primeau. Nu le puneau la inimă ci, avînd conștiința clară a ispitei, le tăiau cu armele Duhului: se rugau deîndată, își sporeau canonul, posteau.
Cum le tâlcuiau?
- varianta externă, hard - sunt gânduri de la dracul, chiar dacă par ale mele, trec prin mintea mea; ispititorul îmi trimite săgeți în văzduhul minții, îmi ațâță șerpii din inimă...
- varianta internalizată, moale - în mine mișcă patimile, acolo unde e necurăție (orice formă de necurăție, de patimă) ea se exprimă și prin astfel de gânduri, inclusiv hulă. Chiar la rugăciune! Chiar în timpul celui mai sfânt moment!

Concluzia: când vin astfel de gânduri le tăiem cu rugăciunea și cu cugetarea smerită, le luăm ca dovezi ale necurăției din noi și cerem ajutor Persoanelor Sfinte. Inutil să mai adaug că le spovedim grabnic, e absolut necesar.

Doamne ajută!

P.S. Făcînd acest lucru, trebuie să adaug, nu facem decât să sporim miza și intensitatea luptei personale. Nu vom primi lauri, ci ... încercări sporite, mai mari. Vor veni gânduri și mai rele, îndoieli și mai mari, necazuri etc. De aceea, e momentul să subliniez încă o dată importanța decisivă a ascultării de duhovnic. Fără protecția duhovnicească suntem ca unul care, crezîndu-se în mușchii lui adorabili, a pornit să sugrume în luptă ... un tanc rusesc. Ascultare duhovnicească, așadar! Pe satana nu îl bați cu pumnișorii, ci numai cu armele vitejilor lui Hristos.
Doamne ajută!

Last edited by Ioan_Cezar; 14.10.2014 at 17:15:56.
Reply With Quote
  #28  
Vechi 14.10.2014, 17:38:38
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.250
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

Ma iertati ca va intreb, mama dvs este cumva bolnava, sufera de ceva, ca nu am urmarit chiar de la inceput povestea....a fost asa intotdeauna, sau s-a schimbat in urma vreunui eveniment traumatic, sau a unei boli?
Adica v-a iubit mai mult, candva in copilarie, si ruptura s-a produs cand ati mai crescut si au aparut neintelegeri, diferente de opinii, etc? Sau v-a crescut altcineva, bunicii eventual, care v-au iubit mai mult?
Mama dvs iubeste mai mult, sau se poarta cu altcineva mai bine decat cu dvs?

Va inteleg sa fiti furioasa, atunci cand persoana care ar trebui sa va iubeasca si sa va aprecieze cel mai mult, nu o face...desigur, nici macar ele, mamele, nu sunt datoare sa ne aprecieze atunci cand nu meritam, iar de iubit, pot spune ca o fac, si tocmai de aceea ne trateaza asa cum o fac, pentru a nu ne incuraja in greselile pecare considera ca le facem, sau pentru a ne ambitiona sa nu mai gresim...in fine nici eu nu sunt deloc de acord cu acest soi de educatie " spartana", care desi pt unii pare sa fie constructiva, pt majoritatea insa este cat se poate de dezastruoasa...mai ales daca nu am fost crescuti in spiritul asta dintotdeauna...

Desigur exista si foarte multi parinti " denaturati", care isi distrug sistemic si eficient copii, iar cei care supravietuiesc ajung si ei la randul lor sa isi insuseasca un comportament asemanator cu proprii copii, considerand ca asa e normal...altii din contra, devin excesiv de indulgenti, de permisivi cu copiii lor, ma mult poate decat e cazul...

Ce putem face atunci cand cineva ne acuza ca i-am gresit, si desi cerem iertare nu vrea sa ne ierte? Asta nu stiu nici eu, ramane un mister si o problema si pt mine...unii ar putea spne ca cine nu vrea sa ierte si sa treaca mai departe, e problema lui personala, daca vrea sa moara neimpacat...dar totusi ramane si asupra noastra o povara, o greseala pe care cineva nu ne-a iertat-o, poate, nici pe patul de moarte...( bine, uneori acest lucru se poate intampla datorita si unei imbolnaviri a persoanei respective, fie neasteptata, fie lenta dar progresiva, si care sa o lipseasca de discernamantul necesar; insa chiar si asa, nu putem sa nu ne intrebam de ce a ingaduit Dumnezeu sa se intample acest lucru, in urma caruia sa avem de suferit amandoi : si cel care nu apuca sa mai ierte, si cel care nu este iertat)...
O problema ar mai fi ca, in timp, se poate instala un mecanism de compensare ( a suferintei) si sentimentul de vinovatie sa fie inlocuit cu unul nu atata de dureros, dar nici benefic, si anume de o amorteala, racire, anestezie sufleteasca, nu stiu cum sa o denumesc...pentru ca orice suflet are si el un prag de toleranta a durerii si a suferintei, si cand acesta e depasit, se instaleaza niste mecanisme compensatorii de cle mai multe ori paguboase...( in urma carora ajungi sa ai nevoie de ani intregi de terapie pt a te convinge ca ceea ce credeai tu e gresit si nu e bine sa gandesti si sa simti asa). De exemplu, se spune ca in cazul unor agresiuni puternice si de durata destul de lunga, victimele ajung sa fraternizeze cu agresorul, sa gandeasca din punctul lui de vedere si sa ii dea dreptate, chiar sa il sustina....dar asta doar pt ca asa cred el ca vor scapa mai usor si nu vor mai fi amenintate si agresate...alteori, un personaj abuziv reuseste sa te convinga atat de bine ca tu gresesti si esti vinovat de tot raul pe care ti-l face, de abia mai poti suporta tu insuti vinovatia...chiar citeam o carte cu o femeie, mama, la vreo 60 de ani, careia ii moare pe neasteptate sotul tiran iar ea in loc sa se bucure de eliberare, este complet debusolata si nu stie incotro sa o apuce, asemeni unui animal tinut in captivitate pe care cand vrei sa il eliberezi, se intoarce inapoi in cusca....ceea ce vreau sa spun este ca cu timpul riscam sa devenim imuni chiar si la propria suferinta, iar asta nu stiu daca e un lucru chiar atat de bun, pana la urma...s-ar putea ca lasand pe altul sa ne faca rau, sau facandu-ne rau singuri, pt a-i fi bine altcuiva, poate fi considerat tot un rau facut impotriva unei persoane, pentru ca si noi la randul nostru suntem tot creatia lui Dumnezeu, si asa cum nu avem voie sa facem rau altora, nu ar trebui sa ne facem nici noua insine...

Poate ca asa se explica de ce unii dintre noi, care nu am fost multa vreme in legatura cu Dumnezeu, am trait in pacat si in cadere, am fost umiliti si batjocoriti si tot timpul am considerat ca asa meritam, in momentul cand ne intoarcem si aflam ca Dumnezeu inca ne iubeste si ne asteapta, incepem sa fim revoltati impotriva celor care ne tineau in intuneric, facandu'ne sa credem ca acolo ne e locul...este si unpsalm care spune " vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare, facutu-m-a sa locuiesc in intuneric, cu mortii cei din veac"...desigur, nu parintii sau sotii nostri sunt vrajmasii care fac asta, ci diavolul care ne face pe noi sa credem asa. De multe ori, cei dragi ai nostri poate chiar ar prefera sa ne vada ridicandu-ne si stand in picioare pentru convingerile noastre, chiar daca la inceput s-ar opune vehement si ar incerca sa ne opreasca; nu trebuie sa ne oprim ca sa le facemlor pe plac, ci sa luptam pana invingem; abia atunci se vor convinge si ei ca credinta noastra este cea buna, cand va persista si vom ramane statornici in ea in ciuda incercarilor lor de a ne destabiliza...

Last edited by fallen; 14.10.2014 at 18:04:59.
Reply With Quote
  #29  
Vechi 15.10.2014, 10:44:38
Corinusha's Avatar
Corinusha Corinusha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.09.2009
Locație: Mures
Mesaje: 1.231
Implicit

Citat:
În prealabil postat de AndraEu Vezi mesajul
Ce pot face? Am momente cand imi vin ganduri de necredinta " daca nu exista Dumnezeu" ce pot face? Nu le am zilnic, dar vin ara sa le vreau....... eu vreau sa fiu cu DUmnezeu cum sa le birui, cum sa nu le mai am?

E o vorba:
"Daca crezi in Dumnezeu, si El nu exista, atunci nu ai pierdut nimic, dar daca nu crezi in Dumnezeu si El exista, atunci ai pierdut totul!"
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau.
Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare.
Iubeste si nu astepta nimic in schimb.
Daruieste si vei primi la randul tau.
Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata.
Reply With Quote
  #30  
Vechi 15.10.2014, 13:29:12
oaie_cugetatoare oaie_cugetatoare is offline
Banned
 
Data înregistrării: 31.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.296
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Corinusha Vezi mesajul
E o vorba:
"Daca crezi in Dumnezeu, si El nu exista, atunci nu ai pierdut nimic, dar daca nu crezi in Dumnezeu si El exista, atunci ai pierdut totul!"
A spus-o savantul Blaise Pascal.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare