Morala in afara bibliei!?

[Ioan_Cezar]

Lasă Theo, nu-i nimic...; poate că rămâne totuşi ceva de care să te foloseşti din dialogul nostru şi poate că reuşim să ne păstrăm cumpătul în faţa noianului de rele din lume şi din noi înşine. Ştiu că îţi e greu să accepţi nenorocirile care se petrec, nici mie nu îmi e uşor şi nimănui - exceptînd pe cei care sunt încredinţaţi că au dreptul să facă ceea ce fac atât de distructiv.
Biserica a învăţat mereu că în faţa nenorocirilor şi necazurilor noastre avem câteva soluţii exceptînd sporirea răului din lume cu alte forme ale răului: credinţa în pronia Domnului, credinţa că toate au un sens peste mintea noastră de muritori (uneori ne mirăm şi noi că, peste timp, ceea ce părea cândva de neînţeles ori prea întunecat s-a luminat între timp şi a căpătat sens, iar noi zicem "măi, cum de nu mi-am dat seama!" şi ne plesnim peste frunte; deci e nevoie uneori şi de niţică perspectivă temporală faţă de un eveniment sau o stare de lucruri), duhul umilit, inima smerită, rugăciunea. Noi fiind cârlani ai grajdului lumesc, iată că întâmpinăm mari rezistenţe atunci când vine proba îmblânzirii noastre... Şaua vremurilor noi nu o purtăm şi ne rănim... Aşa or fi şi ceilalţi, de care ne plângem atât de mult, întrucât ne doare, deh.
Aşa că spor la cele bune şi nu mai pune atât de intens supărările la inimă, că ştii şi tu ce implică asta, după cum spuneai...
Toate cele bune,
Doamne ajută!