Maestria Clopotelor din Rusia

[geo.nektarios]

Va las un link de pe portalul tineretului din Basarabia www.logos.md pentru a putea descarca o multime de CD cu feluri de clopote din Rusia de la Manastiri si Biserici, trase in feluri si feluri de moduri pe diferite melodii! Clopotele nu sunt trase electrnoic, ci sunt trase manual de parinti sau oameni. Asemeni Clopote am vazut trase in Sf.Munte cand un parinte tragea singur vreo 10-12 clopote de la cel mai mic pana la cel mai mare, toate unite si legate in asa fel incat ele sunt legate la niste pedale trase ori manual ori cu piciorul avand putinta de a "canta" cu clopotele...
http://logos.md/forum/showthread.php?t=276

Bucurati-va de ele!!! Doamne ajuta!

[marria_sb]

Superbe cântările, eu le-am auzit pe cele de la Mănăstirea Optina, care te lasă fără cuvinte...

[geo.nektarios]

Eu am ramas mut prima data in Sf.Munte... si la Thessalonik la Manastirea Sf.Ioan Theologul de la Suroti, la Mormantul Cuv.Paisie Aghioritul! De atunci am prins mare drag de cantarile clopotelor! Apoi am descoperit pe un CD pe cele rusesti... extraordinar de frumoase!. Si eu am descarcat CDurile de pe linkul dat... acum am zeci de melodii/cantari de clopote... UIMITOARE...

[duhovnicesti]

Atenţie, vă rog, la nuanţe.

Că diavolul ne poate face pătimaşi şi în privinţa cântarilor, şi a rugăciunii, şi a vieţuirii.

Aduc aici pilda din pateric, a monahului sedus de freamătul trestiilor.

" Se spune că într-o pustie aspră din cale afară, vieţuia un pustnic, în cele mai vitrege condiţii. Hrana primea foarte rar, apă numai cât să-şi ude limba si buzele.
În vremea aceea, exact prin zona aceea trecea un pustnic bătrân şi îmbunătăţit duhovniceşte.
Văzându-l pe monah, şi nevoinţa acestuia, îl întrebă: -frate, cum reuşeşti să rezişti în pustia asta fără cele de trebuinţă trupului ?
Răspunse monahul: -Părinte, dacă ai şti ce mă ţine pe mine în pustia asta ?
Ce anume, zise bătrânul ?
Monahul: -seara, spre asfinţit vine un vânticel care adie uşor, şi în bătaia lui se mişcă trestiile care au crescut din nămolul unei bălţi care a secat, şi se creează o melodie. Freamătul frunzelor de trestie, e atât de dulce şi liniştitor, încât nu-mi mai trebuie nimic: nici mâncare, nici apă, nici somn.

Auzind bătrânul zise: - Fiule, eşti în mare primejdie. Patimă mare s-a încuibat în inima ta.
Dacă vrei să te mântuieşti, FUGI de-aici. "


Notă! Atenţie la nuanţe, că putem aluneca în patimă în nebănuite feluri: chiar şi ascultând muzică psaltică, etc. Omul dă măsura lucrurilor, însă nu de unul singur, ci numai dacă e povăţuit.
După dictonul: " frate pe frate sfătuindu-se sunt ca o cetate întărită, iar cei ce nu se sfătuiesc cad ca frunzele " (parcă la Ioan Scărarul am citit, sau la Isaac Sirul)