Nu stiu ce sa fac....

[Valy76]

Asa mi a venit pe moment titlul mesajului !
Imi este greu si nu stiu cum sa incep...
Aveam 20 de ani cand m am spovedit prima data dupa multi ani, la un preot calugar din Iasi , eu fiind studenta . Canonul primit mi s a parut destul de greu de facut (atunci) eu locuind intr o camera de camin cu inca 3 colege si nici una nu avea treaba cu Biserica.
Parintele m a oprit 7 ani de la impartasanie, mi a interzis o mancare , aveam multe metanii de facut si rugaciuni .
Sincer, cand am plecat de la spovedanie m am gandit ca mai bine as muri ,ca sigur nu voi putea indeplini toate cate mi a dat si am sa ma duc direct in iad.Plangeam tot timpul. Chiar Parintele respectiv parca nu mi a dat nicio speranta.
Dar m am rugat cum am putut si de multe ori nu reuseam sa termin metaniile ca nu aveam unde sa le fac. Atunci ma cuprindea disperarea ...
Dupa un timp Parintele aplecat staret la o manastire din apropiere si ajungeam la el din ce in ce mai rar pe urma chiar deloc.
De atunci au trecut 10 ani si nu am mai fost pe la el... si nici nu m am mai spovedit...

1Pentru a ma spovedi trebuie sa merg din nou la el?
2Eu am fost"legata" 7 ani , trebuie sa merg la el sa ma "deslege"?

Nu pot ajunge la el ca sunt departe , departe dar vreau sa ma spovedesc .
As vrea sa mi dati o idee , poate a mai trecut cineva prin asa ceva.
Da , si pacatele care le aveam facute atunci le am repetat... dar simt ca nu pot trai fara DUMNEZEU!
Va multumesc!