adoptie

[Gracchus]

În prealabil postat de guardian knight

Si apoi se stie, chiar Mantuitorul ,a blestemat smochinul fara roade din pustie,aceasta aratand,desigur inspre sopul suprem al unei familii: procreerea !!!

In cazul smochinului, e mai bine sa ne gandim la roadele cele duhovnicesti, nu la lipsa copiilor.

În prealabil postat de guardian knight

Ori,daca scopul acesta inalt,prevazut si de religie, nu se mai implineste, la ce bun sa se mai mentina acea familie,numai pentru a menaja orgoliul ranit al unuia si a-l mentine pe calalalt prizonierul singuratatii in doi ???
Nu e oare o cruzime fata de membrul care si-ar putea reface viata sa fie mentinut in aceasta situatie de celalalt ???

Daca nu se implineste...asta e lucrarea lui Dumnezeu. Stie El mai bine de ce este astfel (poate nu e momentul potrivit imediat, ci dupa ani de convietuire, sau deloc).

Nu e oare o cruzime si lipsa de dreapta judecata sa inlaturi din viata ta un om cu care te-ai UNIT PRIN TAINA NUNTII in fata lui Dumnezeu, ca pe ceva de nimic, nefolositor?

În prealabil postat de guardian knight

Totusi,chiar daca s-ar proceda asa ,ideea de baza e ca sa se mentina o relatie omeneasca cat mai apropiata fata de persoana respectiva, si ea sa fie ajutata in continuare sub multe aspecte,si nu lasata de izbeliste ! Adica sa simta ca face,cumva parte din viata cuiva si in continuare, si nu a fost data la o parte !!!
Poate ca niste oameni inteligeni,si care ar dezbate aceasta problema in deplin acord, ar ajunge la niste rezultate pozitive pentru fiecare ,fara ca vreo parte sa fie foarte lezata in final !!!

imi pare rau dar nu pot sa fiu de acord cu dvs.
atunci cand te casatoresti ii promiti sotiei/sotului(in fata lui Dumnezeu) ca-i vei fi alaturi la bine si la rau.unde mai pui ca lui Dumnezeu nu-i place divortul?

cum am scris si in primul mesaj,cel mai bine e sa ceara sfatul si binecuvantarea duhovnicului,sa se roage pt. ca Dumnezeu indeplineste cererile folositoare pt. mantuire si-i va darui un copil (biologic sau adoptat) daca stie ca-i e folositor.pana la urma,sunt destule femei care nu reusesc sa ramana insarcinate in primii ani de casatorie,dar aceasta nu inseamna ca vor fi infertile toata viata(de ex.,matusa mea a nascut un copil la 10 ani dupa casatorie).si apoi,cu cat un copil se lasa mai asteptat,cu atat e mai iubit.

[stefan florin]

În prealabil postat de AlinB

Sa astepte de ce?

Nu mai stiu unde am auzit de un caz in care tot asa, o familie care nu putea avea copii a decis sa infieze unul, si dupa ce l-au infiat, probabil ca milostivire de la Dumnezeu pentru mila de care ei insisi au dat dovada, au avut si ei un copil.

o familie vecina cu mine dupa ce au infiat un baiat, Dumnezeu i-a miluit cu inca 2 baieti. Pana sa infieze copilul nu au putut sa faca copii, desi au incercat de multe ori

exista o minunata Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului la noi in tara,la Manastirea Namaiesti,cunoscuta pt. minunile facute cu femeile care isi doresc copii.
http://www.crestinortodox.ro/icoane-...ti-119788.html

[Yasmina]

În prealabil postat de guardian knight

De acord, insa acesta cred ca e un caz mai special,totusi !!!

Pentru mine o familie implica automat si termenul de copii,ori daca ei lipsesc,cum mai poate fi vorba de o familie ???

Si apoi se stie, chiar Mantuitorul ,a blestemat smochinul fara roade din pustie,aceasta aratand,desigur inspre sopul suprem al unei familii: procreerea !!!

Ori,daca scopul acesta inalt,prevazut si de religie, nu se mai implineste, la ce bun sa se mai mentina acea familie,numai pentru a menaja orgoliul ranit al unuia si a-l mentine poe calalalt prizonierul singuratatii in doi ???
Nu e oare o cruzime fata de membrul care si-ar putea reface viata sa fie mentinut in aceasta sitatie de celalalt ???

Nu ar fi oare cea mai mare dovada de iubire din partea celuilalt sa-i redea liberatea ???!!!

Intrebari complicate ,ca viata insasi, uneori !!!

Pilda smochinului neroditor nu se referea ad literam la recolta de smochine,struguri,banane sau zamislirea copiiilor,ci la judecata de apoi vizavi de roadele spirituale pe care le-am dobandit pe durata vietii noastre terestre.

Sunteti destul de crud sau cinic,gandindu-va sa va parasiti partenerul pe motivul ca nu zamisleste;in primul rand,acesta nu este un motiv intemeiat recunoscut in Biserica ca fiind valid pt separare/divort.
Uite ca Dumnezeu nu reconda nimanui sa se desparta pe motiv de sterilitate!
Si daca nu recomanda,inseamna ca unuinea/casatoria este ingaduita in fata Lui chiar si atunci cand aceasta defectiune biologica apare si este privita ca pe o boala,neputinta.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Aceleasi temeri le-am avut si eu. Si eu spun ca genele conteaza mult.
Pe urma, daca nu iei un bebelus, copilul vine deja cu niste traume legate de fosta familie, sau de camin etc., si poate veni si cu boli psihice datorate conditiilor din orfelinate.
Pe mine ma mai sperie un lucru foarte mult (poate ca hotarator): ca la o varsta critica (pubertate si adolescenta) copilul te "abandoneaza": "nu esti parintele meu, n-ai nici un drept sa ma obligi sa fac aia sau aia."
Si te condamna mereu ca esti rau.
Si pe urma mai si pleaca in cautarea parintilor naturali.
Am citit multa literatura ca sa ma informez- fie experiente ale unor copii adoptati, sau parinti adoptivi, fie literatura de specialitate.
Am vazut si la televizor cazuri.
Unii copii adoptati spun la varsta adulta ca nu si-au dort asta, au sau creaza probleme fie ei insisi, fie celor care i-au adoptat, se revolta.
Unii (majoritatea) se duc sa-si caute parintii naturali si apar alte probleme si drame in care sufera toti cei implicati.
Rareori sunt cazuri reusite si fericite.
Si mai este o problema cand si cum ii spui ca este adoptat si de ce l-au lasat parintii lui naturali.

Adoptia este un lucru foarte delicat.
Nu mi se pare corect sa compari copilul propriu si relatia cu el, cu un copil strain adoptat.
Copilul tau natural este asa cum ti-l faci si ti-l cresti, mai si stii cu cine seamana.
Copilul adoptat vine cu un bagaj al sau (cu cat este mai mic copilul, cu atat mai mic bagajul) si este intotdeauna mai delicat.
E mai sensibil, mai traumatizat, trebuie sa-i acorzi mult mai multa atentie si afectiune (e un semn de intrebare daca o ai) si grija.
Pana se adapteaza, pana te obisnuiesti si tu cu el.
Si nu stiu, eu nu am aceasta experienta. Unii care au experienta (probabil ca au trait ambele relatii) spun ca poti iubi un caopil strain la fel ca si pe copilul tau natural. Eu n-as putea sa afirm asta. Sau mi-ar trebui ceva vreme ca sa ajung sa spun asta.

A nu se intelege gresit: iubesc toti copii, dar nu pot pune (de la inceput) semnul egal intre ei.
Doar o exceptie - daca adopt un bebelus.
Sunt oameni care nu au probleme cu adoptia, iar altii nu pot concepe acest lucru.

Ca proces in sine, adoptia este f.complicata. Cand vad unele persoane care adopta (in strainatate) asa usor si chiar multi copii, ma intreb cum pot.
Este o intreaga birocratie, trebuie sa indeplinesti anumite conditii (varsta, domiciliu, serviciu, sau macar unul din parinti sa stea o vreme acasa cu el, bani si toate simultan), plus ca acum se cere acordul parintilor naturali (cauta-i si convinge-i), care se mai si razgandesc, mai nou si alte rude trebuie sa vina sa spuna daca nu vor sa adopte ei copilul. Si uite asa, se pierde timp, rabdare si bani.
Si copilul ajunge sa fie dat spre adoptie la varste mai mari.
Pe urma modul de cuplare, daca pot sa-l numesc asa. Nici nu ai timp si nici nu poti sa alegi tu copilul. Iti arata o poza. Il vrei bine, nu, la revedere.
(Cel putin la international asa se face).
Se spune ca aleg ei parintii pentru copil. Cum stiu sa faca aceasta alegere, nu stiu. Si daca parintii nu se simt potriviti? Pe ei nu-i intreaba nimeni.

Deci trebuie bine gandit pasul si ar fi buna o consultanta din mai multe puncte de vedere.

Cazul ca ramai insarcinata dupa ce adopti un copil este foarte rar si inatmplator dupa parerea mea.

Si treaba cu asteptatul, depinde.
Stiu, unii pe aici se gandesc la cazurile biblice cu femei care au nascut si la 90 ani. Dar acelea sunt speciale.
Azi este se face peste tot un circ intreg daca mama are peste 50 sau 60 ani.
Pe Adriana Iliescu o condamna multi.

Daca sunteti tineri puteti sa mai asteptati, sa mergeti la medic. Poate ca se rezolva doar cu medicamente (hormoni). Trebuie controlat putin (si amandoi partenerii).
Pe urma trece timpul si varsta conteaza. N-am reusit sa aflu daca exista limite de varsta la adoptie, in tara.


Mult succes! Daca voi sunteti siguri si pregatiti pentru acest drum si aveti conditiile necesare, atunci faceti-l. Mergeti insa si vedeti copii orfani (in camine sau spitale) si verificati-va in acest fel daca puteti sufleteste.

Apoi cu gandirea de acest fel,nu o ne mai atraga sa facem nimic in viata.O sa fim depresivi si inactivi.
Toate actiunile pot avea un rezultat pozitiv sau negativ.Asta ne invata teoria.
Totusi,crestinii pornesc sa infrunte viata cu Dumnezeu inainte si cu curaj ca vor iesi la limanul vietii.

Cunosc un barbat,care a atins varsta de 74 de ani singur,fara familie sau copiii fiind doar rezultatul fricii,al groazei de a se lasa in voia lucrurilor.
Este un negativist prin definitie.
Este o ruda de-a mea...Sfaturile lui pt altii sunt de genul:nu te casatori,ca o sa ai parte de multe neplaceri,nu face copiii ca vor iesi bolnavi,handicapati si-ti vor fi o povara,nu studia ca studiezi degeaba serviciile se dau pe pile oricum,nu invata sa conduci ca o sa mori la volan...etc...etc...etc!

In concluzie,am vazut in presa mai multe cazuri de copiii biologici care si-au omorat parintii sau au recurs la alte acte de criminalitate decat copii adoptati.

Eu sunt de parere ca adoptia este un gest de o deosebita noblete. Dumnezeu spune sa ne iubim unii pe altii. Aceasta iubire de ce sa nu se rasfranga si asupra unui biet copilas orfan? Ar fi o mare bucurie si o mare impacare sufleteasca daca veti alege acest lucru!

[glykys]

Multumim pentru materialele citate, Laura, sunt folositoare. Iata un cuvant care ar trebui sa ne faca sa reflectam:

"Eu aş spune, nu trebuie să vrem copii. Nu trebuie să refuzăm copiii, este păcat. Trebuie pur şi simplu să-i aşteptăm. Să-i aşteptăm aşa cum aştepţi o întâlnire cu omul iubit. Desigur, îţi doreşti să ai copii. Dar să-i doreşti în sensul să-i aştepţi, nu să faci tot posibilul ca să-i ai."

În prealabil postat de AlinB

Cu putin discernamant ti-ai da seama si singur.
Incearca macar sa te raportezi la canoane - este infertilitatea motiv legitim de divort in BO?

Nu. Exista doar in cazul in care unul din soti nu vrea copii, nu ca nu poate. Sunt multe situatii in care unul din soti vrea copii si altul ba, si atunci daca nu se rezolva problema, vor fi numai certuri si intristari. Sau in caz de avort. Desi sunt mai mult ingaduiri, singurul motiv ptr. despartire bazat pe Sf.Scriptura este adulterul, desi si in caz de adulter ti se va spune sa lupti si scoti tot ce poti din casnicia ta, nu sa pleci un-doi.
***
Ma indoiesc ca Domnul nu da copil celor care il roaga. Dar il poate da peste 2-3 ani, cand considera El ca este mai bine. Cunosc cazuri in care voriau copii si din punct de vedere medical (12 luni) erau sterili, dar Domnul le-a dat pana la urma. Sa tinem minte, Domnul este Creatorul pruncilor, nu noi sau cabinetul de fertilitate.

Un caz. Sotul a avut un accident si medicii i-au spus ca nu mai poate avea copii niciodata. Banuiesc ca nu le-a fost usor, dar cu ajutorul Domnului, au reusit sa aibe 2 copilasi superbi. Acum in fiecare luna cumpara cate o icoana ptr. a multumi Domnului.

Alt caz. Casatoriti de ceva timp. Nu au dus o viata prea ortodoxa. Au inceput totusi sa mearga la Biserica si sa lepede patimile si obiceiurile necrestinesti. Au dorit copil. Nu a venit, desi au incercat de luni bune. Din punct de vedere ortodox faceau totul cum trebuie: se rugau, au primit binecuvantare de la duhovnici, se spovedeau, impartaseau, tineau posturile etc. Abia dupa 2 ani de zile au primit acest dar de la Domnul, adica un prunc. Care era problema. Neducand o viata ortodoxa inainte, a fost nevoie de ceva timp ptr. a se curati de patimi, organismul sa se curete si el de substante nu tocmai bune ptr. o sarcina (fumat, baut, carne multa etc.). Pentru mine are sens sa treaca putin timp de cand ai inceput sa fi ortodox in adevaratul sens al cuvantului pana primesti si un bebe.
De asemenea, si ferirea si folosirea contraceptivelor poate fi motiv ptr. care nu primesti cand vrei tu un bebe.

Nu trebuie abandonata treaba imediat. Rugaciunea, spovedania, poturile de peste an si cele saptamanale, manastiri, impartasanie etc. si este imposibil sa nu se milostiveasca Domnul si sa nu aibe sotii si copii. Cum am spus, depinde si de ce fel de viata s-a dus inainte. :)

Sa avem mai multa incredere in Dumnezeu si sa nu dam cu piciorul la o casnicie doar ptr. ca in primele 5 luni sotia nu a ramas insarcinata. E ridicola aceasta gandire. Ca sa nu mai zic ca nu stiu ce femeia ar mai tine legatura cu astfel de barbat, caci dupa ce ca si ea sufera ca nu poate fi mama (toate femeile au inclinatia catre familie si catre maternitate), i se ma da si cu piciorul. Aceasta taina care este sadita de Domnul in femeie este lucrata inconstient de femeie, nu de barbat. Rabdare, credinta si iubire. (iubire adevarata, nu cea egoista. nu poti iubi pe cineva si apoi sa il lasi; aceea nu este iubire, ci egoism)

[sophia]

În prealabil postat de Laura19

Nu. Exista doar in cazul in care unul din soti nu vrea copii, nu ca nu poate. Sunt multe situatii in care unul din soti vrea copii si altul ba, si atunci daca nu se rezolva problema, vor fi numai certuri si intristari. Sau in caz de avort. Desi sunt mai mult ingaduiri, singurul motiv ptr. despartire bazat pe Sf.Scriptura este adulterul, desi si in caz de adulter ti se va spune sa lupti si scoti tot ce poti din casnicia ta, nu sa pleci un-doi.
***
Ma indoiesc ca Domnul nu da copil celor care il roaga. Dar il poate da peste 2-3 ani, cand considera El ca este mai bine. Cunosc cazuri in care voriau copii si din punct de vedere medical (12 luni) erau sterili, dar Domnul le-a dat pana la urma. Sa tinem minte, Domnul este Creatorul pruncilor, nu noi sau cabinetul de fertilitate.

Un caz. Sotul a avut un accident si medicii i-au spus ca nu mai poate avea copii niciodata. Banuiesc ca nu le-a fost usor, dar cu ajutorul Domnului, au reusit sa aibe 2 copilasi superbi. Acum in fiecare luna cumpara cate o icoana ptr. a multumi Domnului.

Alt caz. Casatoriti de ceva timp. Nu au dus o viata prea ortodoxa. Au inceput totusi sa mearga la Biserica si sa lepede patimile si obiceiurile necrestinesti. Au dorit copil. Nu a venit, desi au incercat de luni bune. Din punct de vedere ortodox faceau totul cum trebuie: se rugau, au primit binecuvantare de la duhovnici, se spovedeau, impartaseau, tineau posturile etc. Abia dupa 2 ani de zile au primit acest dar de la Domnul, adica un prunc. Care era problema. Neducand o viata ortodoxa inainte, a fost nevoie de ceva timp ptr. a se curati de patimi, organismul sa se curete si el de substante nu tocmai bune ptr. o sarcina (fumat, baut, carne multa etc.). Pentru mine are sens sa treaca putin timp de cand ai inceput sa fi ortodox in adevaratul sens al cuvantului pana primesti si un bebe.
De asemenea, si ferirea si folosirea contraceptivelor poate fi motiv ptr. care nu primesti cand vrei tu un bebe.

Nu trebuie abandonata treaba imediat. Rugaciunea, spovedania, poturile de peste an si cele saptamanale, manastiri, impartasanie etc. si este imposibil sa nu se milostiveasca Domnul si sa nu aibe sotii si copii. Cum am spus, depinde si de ce fel de viata s-a dus inainte. :)

Sa avem mai multa incredere in Dumnezeu si sa nu dam cu piciorul la o casnicie doar ptr. ca in primele 5 luni sotia nu a ramas insarcinata. E ridicola aceasta gandire. Ca sa nu mai zic ca nu stiu ce femeia ar mai tine legatura cu astfel de barbat, caci dupa ce ca si ea sufera ca nu poate fi mama (toate femeile au inclinatia catre familie si catre maternitate), i se ma da si cu piciorul. Aceasta taina care este sadita de Domnul in femeie este lucrata inconstient de femeie, nu de barbat. Rabdare, credinta si iubire. (iubire adevarata, nu cea egoista. nu poti iubi pe cineva si apoi sa il lasi; aceea nu este iubire, ci egoism)

Laura, totusi cum au putut avea copii in acele cazuri? S-au vindecat brusc de sterilitate? Sau acela cu accidentul? Cum au facut sa aibe copii (practic vorbind?
Au adoptat poate?

Spui ca te indoiesti ca Domnul nu da copii celor care il roaga.
Uite ca totusi este asa.
Tocmai ca Dumnezeu da cui vrea si atunci cand vrea. Uneori nu da deloc.
Iti spun eu ca poti sa te rogi oricat (multi ani) si nu-ti da, daca El asa considera.
Si uneori te gandesti ca poate este mai bine asa.
Nici preotii nu au rezolvare. Am vorbit si eu si am intrebat.
Sunt chiar preoti care nu au copii, desi au vrut.

Consider ca este rau sa sfatuiesti in acest fel lumea, adica sa astepte si sa se roage. Le dai iluzii desarte.
Daca cineva vrea sa mearga si pe calea adoptiei, sa mearga.
Legat de cabinetul de fertilitate ma abtin. E alta discutie.

Uite ca este posibil sa nu aibe sotii copii. Sunt milioane de familii care nu pot avea copii. Niciodata. Si nu-ti doresc sa afli ce suferinta este asta.

Mai sus s-au pus niste intrebari foarte sensibile si numai cine nu a trecut prin astfel de situatii nu le intelege.
Sigur ca trebuie iubire si nu trebuie ajuns la divort. Dar sunt cazuri destule.
Eu am ajuns la concluzia ca ar fi solutia sa se discute astfel de situatii inainte de casatorie. Si atunci nu se mai ajunge la divort.
Se poate face un control medical si daca stii ca nu poti avea copil, sau ai probleme in acest sens, e mai bine sa discuti deschis cu prietenul/prietena inainte de casatorie.
Fiindca asa cum a spus cineva mai sus, il obligi pe cel iubit sa sufere o viata intreaga langa tine. Poate ca ar fi mai corect sa spui adevarul al timp si sa impiedici o suferinta. Poate fiecare isi gaseste partener/partenera mai potrivit(a) si care sa-l faca fericit(a).
Unul isi gaseste pe cineva cu care poate avea copii, iar celalalt pe cineva care nu isi doreste copii.

Si sa stii ca iubire imensa inseamna multe, nu numai ce spui tu.
Din iubire poti renunta la un om si sa-l faci mai fericit in alt mod. Sa nu-l fortezi sa sufere pentru ca tu nu poti...Acela este totusi egoism.
Da, suferinte de acest gen pot suda o iubire/casnicie mai mult, sau pot s-o distruga. Depinde cat poti sa duci.
Am trecut prin experiente triste si profunde cu sotul meu, despre care nu voi vorbi aici, am ramas impreuna, dar ne ducem fiecare suferinta in suflet in tacere.

Sigur ca mai exista cai sa fii in contact cu copii din jurul tau. Un copil botezat este una din aceste solutii. Nu este al tau totusi...

Si depinde de varsta. Nu poti astepta la nesfarsit. Un barbat mai poate, dar femeia are o limita biologica.