Drumul spre calugarie

[Mihailc]

Ana Tr.: Nu te întreb ce căutau doi fraţi de mănăstire, sau rasofori, într-o biserică de mir, fiindcă nu cred că poţi să-mi răspunzi tu. În mod normal, asta însemnând conform practicilor statornicite din vechime, un novice este păstorit în aşa fel încât să-ţi reteze cordonul ombilical prin care era alimentat odinioară cu "proteinele" afective ale familiei, mediului social familiar etc. În mănăstirile mari, care au schituri mai retrase, aspiranţii la viaţa monahală erau trimişi într-unul din aceste schituri împreună cu duhovnicul pentru o perioadă de recluziune în vederea limpezirii gândurilor şi a vocaţiei fiecăruia.

Dar trimiterea deliberată în lume a unor astfel de persoane care s-au poziţionat de bunăvoie la o răscruce capitală a vieţii lor, poate avea un rost, în sensul că duhovnicul, nefiind foarte sigur de vocaţia aspirantului, poate să-l pună în situaţia de a se convinge singur dacă are sau nu are suficiente înzestrări pentru a purcede pe calea monahală. Fiindcă în ultimul timp, graţie ortodoxiei digitale şi a unor forme de evlavie nevrotică influenţate de internet, tot mai mulţi tineri, băieţi şi fete, se reped spre mănăstiri cu gândul de a se închinovia degrabă, fără să-şi măsoare în prealabil lungul nasului cu oarecare precizie. Iar duhovnicii adevăraţi preferă să-i vadă mai bine creştini familişti, liniştiţi şi apţi pentru creştere spirituală, decât să-i fugăre frustrările prin mănăstire, tulburându-i astfel şi pe alţii. Sau, mai grav, să confunde monahismul cu un fel de ultim refugiu al decepţionaţilor.

Exemplul dat de către colega dobrin7m cu preotul şi preoteasa întâlnidu-se într-o vreme când erau stăpâniţi amândoi de fantasme mănăstireşti, cred că e o izbândă elocventă a unor duhovnici destoinici şi extrem de bine ancoraţi în modul de existenţă excepţional pe care-l propune Biserica.
Însă n-ar trebui să neglijezi nici faptul că o fată singură şi aflată în aşteptarea prilejului de a-şi alege un destin "la dublu", interpretează altfel (un pic exagerat) privirile, gesturile, cuvintele băieţilor aflaţi în aceeaşi situaţie, dar de pe partea cealaltă a "baricadei". Cât despre privirile insistente ale unui novice, nu-i cazul să faci din asta o dramă. Cine ştie ce-i arată lui Dumnezeu şi bietul de el încă nu ştie dacă vede bine sau nu!