Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfintele Pasti - Invierea Domnului
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 17.04.2012, 00:08:09
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Pastorala de Pasti a PS Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor

Iubitului meu cler și popor, har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, iar din parte-mi, arhierești binecuvântări! „De ce căutați pe cel Viu printre cei morți? Nu este aici, a înviat!“ (Luca 24, 5-6) Dreptmăritori creștini, Hristos a Înviat! În aceastã noapte binecuvântatã de Paște,sfintele noastre biserici sunt împodobite prin prezența atât de numeroasã a celor ce vor sã se împãrtãșeascã de bucuria și lumina Învierii. Toți simțim o chemare specialã, de a fi prezenți în bisericã în aceastã noapte. Nimeni nu poate rãmâne indiferent fațã de taina acestei nopți de Înviere.

Pentru cã Sfânta noastrã Bisericã este comuniunea celor care cred și mãrturisesc cã Hristos a înviat! Învierea este un fapt care a avut loc în istorie – un fapt istoric – mãrturisit și nu inventat de cei care „dintru-început au fost slujitorii și martorii oculari ai Mântuitorului Hristos înviat“ (cf. Lc 1, 2). Este un fapt real, un eveniment istoric și nu un mit sau un simbol creat pentru a comunica înțelesuri religioase. Sfântul Apostol Pavel spune: „Noi vã binevestim fãgãduința fãcutã pãrinților, cã pe aceasta Dumnezeu ne-a plinit-o nouã, copiii lor, înviindu -L pe Iisus“ (FA13, 32-33). Grija pe care Dumnezeu o are fațã de fiecare dintre noi, interesul Sãu fațã de noi, oamenii, s-a concretizat în mod desãvârșit, a atins punctual culminant prin învierea din morți a Mântuitorului Iisus Hristos. La întrebarea care se naște în mințile noastre, mai ales când trecem prin momente dramatice: „oare Dumnezeu se intereseazã într-adevãr de mine, îmi poartã de grijã?“, omul credincios rãspunde: „da! Se intereseazã ºi îmi poartã de grijã, pentru cã Iisus a înviat cu adevãrat“.

Nu poate fi tãgãduit faptul cã Iisus Hristos a murit în urma unei morți violente prin rãstignirea pe cruce. Despre moartea Sa s-a scris mult și s-au fãcut chiar studii de medicinã pertinente. La fel și despre faptul cã trupul sãu mort a fost depus în mormânt. A fost o înmormântare fãcutã în grabã, ne spun Sfintele Evanghelii, din cauza începerii zilei evreiești de odihnã, și anume Sabatul. Dar, nu s-a încheiat totul cu depunerea trupului Sãu în mormânt. Îndatã dupã moartea Sa pe cruce și punerea în mormânt, Mântuitorul Iisus Hristos S-a pogorât la iad, iar aici a început învierea. Pogorându-Se în cele mai de jos ale pãmântului, Iisus li s-a arãtat protopãrinților Adam și Eva, pe care i-a ridicat din iad, împreunã cu toți Drepții, care au trãit înainte de venirea Sa în lume. Nimeni nu L-a vãzut pe Domnul înviind, dar mulți sunt cei ce L-au vãzut înviat.

Iubiți frați și surori întru Hristos cel înviat,

Cea mai importantã mãrturie a învierii Sale este aceea a manifestãrilor directe, personale, a întâlnirilor directe cu apostolii Sãi, chiar în ziua învierii, și apoi, în perioada dintre învierea și înãlțarea Sa la cer. Mãrturia celor ce L-au vãzut înviat are o importanțã capitalã. Sfântul Pavel, în epistola adresatã creștinilor din Corint, în jurul anului 51 d. Hr., amintește de învierea lui Iisus în felul urmãtor: „Cãci v-am dat, întâi de toate, ceea ce și eu am primit, cã Hristos a murit pentru pãcatele noastre, dupã Scripturi; și cã a fost îngropat și cã a înviat a treia zi, dupã Scripturi; și cã S-a arãtat lui Chefa, apoi celor doisprezece; în urmã S-a arãtat deodatã la peste cinci sute de frați, dintre care cei mai mulți trãiesc pânã astãzi, iar unii au și adormit; dupã aceea S-a arãtat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui nãscut înainte de vreme, mi S-a arãtat și mie“ (1 Cor 15, 3-8). Sfântul Luca noteazã (FA 1, 3) cã Iisus S-a înfãțișat pe Sine „viu“, dupã Patima Sa. El a venit și S-a arãtat, chiar dacã ușile erau încuiate. Arãtãrile Domnului înviat au avut scopul de a le demonstra ucenicilor realitatea Sa fizicã, cã trupul Sãu înviat este identic cu cel rãstignit pe cruce, de aceea îi permite Apostolului Toma, care s-a îndoit de învierea Sa cu trupul, sã verifice corporalitatea Lui și sã constate semnele rãstignirii trupului Sãu (cf. In 20, 24-28). El ține sã-I fie recunoscutã existența ca Iisus înviat, sã confirme realitatea învierii Sale în fața apostolilor și a ucenicilor: „Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, cã Eu Însumi sunt; pipãiți-Mã și vedeți, cã Duhul nu are carne și oase, precum Mã vedeþi pe Mine cã am (Lc 24, 39)“. Apostolii devin, în acest fel, „martorii“ direcți ai învierii: „Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Cãruia noi toți suntem martori“ (FA 2, 32).

Apãrând în mijlocul ucenicilor Sãi, chiar în seara învierii, Iisus le-a arãtat „mâinile și coasta Sa“ (In 20, 20), pe care se vedeau urmele rãstignirii și ale strãpungerii cu lancea. Chiar în ziua învierii, Iisus S-a fãcut cunoscut public și S-a arãtat ucenicilor aflați în drum spre localitatea Emaus, sub chipul unui strãin, spunându-le cã, potrivit Scripturii, Mesia trebuia sã sufere și sã intre apoi în slava divinã. Iar, la masã, când El frânge și împartepâinea mulțumirii, ucenicii înțeleg cã strãinul este Iisus Cel înviat. Toate acestea probeazã cã Iisus înviat a avut contacte reale, publice, cu ucenicii Sãi și cã nu era o arãtare. Dar Iisus înviat este un Iisus transformat, transfigurat. Trupul înviat este un trup „duhovnicesc“, ceresc, schimbat de Duhul Sfânt, plin de energia lui Dumnezeu, îmbrãcat în nestricãciune și nemurire (1 Cor 15, 53-54). Dumnezeirea devine o realitate vizibilã în Iisus înviat, trup și sânge uman, impregnat de Duhul Sfânt, o fãpturã nouã. El poartã cu Sine semnele Duhului Sfânt, Care are puterea sã creeze și sã recreeze (Fac 1, 1-2; Iez 37, 9-10). Iisus înviat vrea sã arate ceea ce Duhul Sfânt a fãcut din El. De aceea, învierea este comparatã cu sãmânța care moare și se regenereazã (1 Cor 15, 36-44).

Învierea nu este în cazul lui Iisus o reanimare, ci o viațã nouã, un nou mod de a fi. Existã deci o mare diferențã între învierea lui Lazãr și învierea lui Iisus. Nu este vorba de o supraviețuire, de o reîmpreunare a trupului cu sufletul, ci de o nouã existențã, continuã, veșnicã. Iisus Hristos a înviat din morți, ca sã rãmânã veșnic cu cei ce cred în El, pânã la sfârșitul timpului (Matei 28, 20). Dumnezeu rãmâne cu oamenii, îi însoțeºte în existența lor istoricã. El S-a descoperit în istorie, în cele vãzute, și rãmâne cu ele. Nu este ceva ascuns, necontrolabil. Iisus înviat rãmâne cu cei ce cred în El pentru totdeauna, ca sã-i ajute sã ajungã la destinația vieții lor, mântuirea. Învierea Mântuitorului, așadar, nu a fost o simplã revenire la viața pe care a trãit-o înainte de a muri, adicã la viața Sa pãmânteascã. Prin învierea cu trupul Sãu omenesc asumat prin întrupare, Mântuitorul Hristos a intrat în slava dumnezeiascã a existenței Tatãlui și așezat în aceeași condiție, adicã, dupã cuvântul apostolului, „se aflã … stând de-a dreapta Tatãlui“. Omenitatea Fiului lui Dumnezeu întrupat, trupul Sãu cel rãstignit și mort a devenit pãrtaș vieții lui Dumnezeu Însuși.

Iubiți fii duhovnicești,

Despre învierea Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul Pavel spune cã aceasta constituie esența Evangheliei și a mântuirii: „Dacã Hristos n-a înviat, zadarnicã este credința voastrã (1 Cor 15, 17). „Credem cã Iisus a murit și a înviat“ (1 Tes 4, 14), aceasta este mãrturisirea centralã a Bisericii apostolice. Astfel, apostolii mãrturiseau cu mare putere „despre învierea Domnului Iisus Hristos“ (FA 4, 33). Totuși, adevãrul despre înviere, nu a fost acceptat de la sine. Apostolii au crezut, dar iudeii aveau alte pãreri despre Mesia și despre înviere. În afarã de saduchei, cei mai mulți credeau cã morții vor fi înviați de Dumnezeu.

Marta, sora lui Lazãr, știa cã fratele ei „va învia la înviere, în ziua cea de apoi“ (In 11, 24). Pentru alți iudei din vremea Mântuitorului, rãstignirea Sa pe cruce a însemnat sfârșitul lui Iisus. Deși știau profețiile despre învierea Fiului Omului, în general, contemporanii lui Iisus nu au crezut în profețiile biblice despre înviere (cf. In 20, 9; Lc 24, 19-21, 25). De aceea, Iisus le reproșeazã necredința și împietrirea inimii lor: „La urmã, pe când cei unsprezece ședeau la masã, li S-a arãtat și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, cãci n-au crezut pe cei ce-L vãzuserã înviat“ (Mc 16, 14).

Dreptmãritori creștini,

Praznicul Învierii Domnului, experiența întâlnirii noastre cu Domnul cel Înviat, este un prilej de profundã și mare bucurie pentru fiecare dintre noi, dar și un moment de meditație și cercetare a vieții fiecãruia. Sã ne îngrijim de îndatoririle noastre de fii ai Învierii, de plinirea lipsurilor celor aflați în suferințã, sãrãcie și nevoi. Sã înlãturãm ceea ce ne separã și ne îndepãrteazã pe unii de alții, sã regãsim drumul împãcãrii cu semenii noștri, sã arãtãm cã viața trãitã în credința învierii lui Hristos reprezintã cea mai înaltã treaptã a existenței omenești și, fãcând acestea, Mântuitorul Iisus Hristos cel înviat va revãrsa asupra noastrã pace și bucurie, ocrotindu-ne de orice încercare, prin purtarea Sa de grijã. Vã îmbrățișez cu pãrinteascã dragoste, în aceastã sfântã și dumnezeiascã sãrbãtoare a Învierii Domnului și vă vestesc cã: Adevãrat a înviat Domnul!

Al vostru cãtre Dumnezeu totdeauna rugãtor,

Episcopul Sloboziei și Călărașilor
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Vizita pastorală în Orientul Mijlociu Mihnea Dragomir Biserica Romano-Catolica 4 14.09.2012 02:13:10
Pastorala PS Sebstian Pascanu, 2012 Adriana Cluj Sfintele Pasti - Invierea Domnului 2 11.04.2012 12:24:37
Onomastica: PS Vincentiu Ploiesteanu STELA TRUSCA Intrebari utilizatori 0 25.04.2010 06:04:16
Pastorala de Nasterea Domnului a PF Bartolomeu patriarhul ecumenic mihailt Despre Biserica Ortodoxa in general 2 04.02.2009 06:37:36
Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Irineu mihailt Despre Biserica Ortodoxa in general 3 29.12.2008 05:25:29