Intrebari din istoria Bisericii

[laurastifter]

În prealabil postat de tunadd

Ce a vazut mai exact imparatul Constantin (cruce) pe cer si unde.Ce religie a avut.Cand s-a convertit la crestinism?Cine l-a botezat si cand.. Sub ce botez s-a botezat... Ce religie avea Eusebiu de Cezareea?Ce s-a discutat la primul sinod ecumenic?

Încerc să răspund pe rând la toate întrebările pe care le-ai postat.
Evenimentul din viaţa lui Constantin cel Mare, la care faci referire (vederea semnului Sf. Cruci pe cer) este relatat, cu mici diferenţe, în trei documente istorice: "De mortibus persecutorum" (Lactantius), "Istoria bisericească" (Eusebiu de Cezareea) şi "De vita Constantini" (tot Eusebiu al Cezareei). Potrivit acestor surse, în ajunul luptei cu rivalul său Maxenţiu (anul 312), împăratul Constantin cel Mare (306-337) a văzut pe cer, în miezul zilei, semnul Sfintei Cruci format din stele strălucitoare. Lângă semnul minunat, împăratul a putut citi următoarele cuvinte: "În acest semn vei învinge" ("In hoc signo vinces"). Interpretând această viziune drept o prevestire a victoriei sale militare asupra lui Maxenţiu, împăratul Constantin a ordonat ca semnul ce i-a apărut pe cer să fie desenat pe toate steagurile de luptă ale soldaţilor. În urma victoriei asupra lui Maxenţiu (28 octombrie 312), împăratul a hotărât să-i sprijine pe creştini. Drept urmare, în anul 313, împăratul a formulat, împreună cu Licinius, cumnatul său căruia i se încredinţase conducerea unei părţi a Imperiului, renumitul "Edict de la Milano (Mediolanum)", prin care creştinismul (religie interzisă până atunci sub ameninţarea pedepsei capitale), devenea, alături de celelalte culte existente în Imperiu, religie acceptată (religio licita), iar persecuţiile împotriva creştinilor au încetat în întregul imperiu. În anul 324, în urma izbugnirii unui conflict politic între cei doi împăraţi, Licinius reîncepe persecuţiile împotriva creştinilor, până când Constantin îl învinge şi preia puterea şi asupra părţii orientale a Imperiului roman.
Ai mai întrebat ce religie avea Constantin cel Mare şi cine l-a botezat. Înainte de a se converti la creştinism, împăratul Constantin a fost, ca şi predecesorii săi, politeist. După ce a devenit favorabil creştinismului, împăratul a mai amânat Botezul (practică des întâlnită în acea vreme, când mulţi dintre cei care aderaseră la creştinism preferau să se boteze înaintea morţii pentru a fi siguri că nu mai păcătuiesc după Botez - Taină prin care se şterg atât păcatul originar, cât şipăcatele personale). În anul 337, înainte cu doar câteva zile de a muri, Constantin cel Mare a fost botezat de către episcopul semiarian Eusebiu al Nicomidiei.
Ai mai întrebat ce religie a avut Eusebiu de Cezareea. A fost semiarian, cu toate că, la Sinodul I ecumenic, de teama excomunicării şi a exilului, a semnat Crezul niceean.

Ultima ta întrebare este: ce s-a discutat la Sinodul I Ecumenic?
A fost combătută erezia ariană, s-a formulat prima parte a Crezului (aici ar fi foarte mult de discutat) şi a fost stabilită data serbării Sfintelor Paşti. Acestea au fost principalele probleme discutate în cadrul primului Sinod ecumenic.

Numai bine!

[laurastifter]

În prealabil postat de tunadd

Esenii, Nazarenii.

Stai puţin, esenienii au fost membrii unei secte iudaice. Ai întrebat de un cult creştin. :)

[tunadd]

În prealabil postat de laurastifter

Stai puţin, esenienii au fost membrii unei secte iudaice. Ai întrebat de un cult creştin. :)

pardon, Ebioniti.

[laurastifter]

Florin Ionuţ, Doamne ajută!
Voi încerca să-ţi răspund în câteva cuvinte (fiindcă isagogia biblică nu este chiar domeniul meu preferat...). Evangheliile canonice au fost redactate în secolul I, dar canonul biblic s-a format în timp, definitivându-se în secolul al IV-lea.
Sincer, deşi am învăţat aprox. un semestru întreg la facultate despre formarea canonului biblic, am reţinut destul de puţin... fiindcă sunt foarte foarte multe date (ani, denumiri de scrieri şi autori etc), dar aceste informaţii se pot găsi în scrierile de specialitate. Oricum, cărţile N T s-au scris în primul secol al erei creştine şi au fost, treptat, adunate într-o colecţie, aşa cum o ştim noi astăzi. Unele surse istorice din primele 3 secole menţionează drept scrieri inspirate unele dintre cărţile Noului Testament, dar şi altele în plus, care nu se mai află în canonul biblic actual (de exemplu, anumite scrieri ale Sf. Părinţi apostolici: Păstorul lui Herma, Didahia, Ep. I a lui Clement Romanul etc). În special în Occident, autenticitatea Epistolei către Evrei a Sf. Ap. Pavel a fost mult disputată (de aceea, această scriere nici nu este menţionată în unele dintre listele de cărţi canonice din vremea respectivă). În Răsărit, îndoielile au vizat în special autenticitatea Apocalipsei Sf. Ioan Teologul.
Oricum, în majoritatea documentelor din primele secole, în care se menţionează liste de scrieri acceptate de Biserică, figurează aproximativ toate scrierile canonice pe care le avem şi noi astăzi (cele 4 Evanghelii, 13 dintre epistolele pauline şi epistolele soborniceşti).
În sec. al IV-lea, într-o epistolă a Sfântului Atanasie cel Mare (epistola festivă 39, dacă am reţinut corect) sunt menţionate drept scrieri canonice toate cele 27 de scrieri ale Noului Testament, de unde rezultă că atunci deja canonul biblic al N T se definitivase.
Am scris aceste puţine informaţii din memorie (din ceea ce am studiat anul trecut), dar, aşa cum am mai spus, istoria formării canonului biblic poate fi aflată din lucrările teologice de specialitate.
Cea mai veche Evanghelie este, în mod surprinzător, Ev. după Marcu.

Doamne ajută!

[laurastifter]

În prealabil postat de tunadd

pardon, Ebioniti.

A, da, aceea a fost o erezie creştină, într-adevăr.

[laurastifter]

Puteţi menţiona câţiva autori din sec. I care, în scrierile lor, au atestat existenţa istorică a Domnului nostru Iisus Hristos.
Mă refer la surse istorice extrabiblice pentru că, deşi noi ştim că scrierile Noului Testament au fost redactate sub inspiraţia Duhului Sfânt, pe cei sceptici nu-i vom putea convinge doar prin acest argument dogmatic (care pentru noi este de maximă importanţă).
Există, aşadar, surse istorice contemporane cu Întruparea Mântuitorului, surse necreştine (chiar nefavorabile creştinsimului), care să menţioneze clar existenţa Mântuitorului nostru Hristos?

Întrebare de 10 puncte! :)

[ioanna]

Tacitus (scriitor roman), Flavius Iosefus (istoric), Suetonius (secretarul imparatului Hadrian), Plinius cel Tanar (consul roman), Thallus (istoric)

p.s voi la care le spuneti ebioniti? La esenienii crestinati, asimilati de biserica iudeo-crestina si evreii crestinati din Siria, asa numitii nazarieni christocentrici?

[tunadd]

În prealabil postat de laurastifter

Încerc să răspund pe rând la toate întrebările pe care le-ai postat.
Evenimentul din viaţa lui Constantin cel Mare, la care faci referire (vederea semnului Sf. Cruci pe cer) este relatat, cu mici diferenţe, în trei documente istorice: "De mortibus persecutorum" (Lactantius), "Istoria bisericească" (Eusebiu de Cezareea) şi "De vita Constantini" (tot Eusebiu al Cezareei). Potrivit acestor surse, în ajunul luptei cu rivalul său Maxenţiu (anul 312), împăratul Constantin cel Mare (306-337) a văzut pe cer, în miezul zilei, semnul Sfintei Cruci format din stele strălucitoare. Lângă semnul minunat, împăratul a putut citi următoarele cuvinte: "În acest semn vei învinge" ("In hoc signo vinces"). Interpretând această viziune drept o prevestire a victoriei sale militare asupra lui Maxenţiu, împăratul Constantin a ordonat ca semnul ce i-a apărut pe cer să fie desenat pe toate steagurile de luptă ale soldaţilor. În urma victoriei asupra lui Maxenţiu (28 octombrie 312), împăratul a hotărât să-i sprijine pe creştini. Drept urmare, în anul 313, împăratul a formulat, împreună cu Licinius, cumnatul său căruia i se încredinţase conducerea unei părţi a Imperiului, renumitul "Edict de la Milano (Mediolanum)", prin care creştinismul (religie interzisă până atunci sub ameninţarea pedepsei capitale), devenea, alături de celelalte culte existente în Imperiu, religie acceptată (religio licita), iar persecuţiile împotriva creştinilor au încetat în întregul imperiu. În anul 324, în urma izbugnirii unui conflict politic între cei doi împăraţi, Licinius reîncepe persecuţiile împotriva creştinilor, până când Constantin îl învinge şi preia puterea şi asupra părţii orientale a Imperiului roman.
Ai mai întrebat ce religie avea Constantin cel Mare şi cine l-a botezat. Înainte de a se converti la creştinism, împăratul Constantin a fost, ca şi predecesorii săi, politeist. După ce a devenit favorabil creştinismului, împăratul a mai amânat Botezul (practică des întâlnită în acea vreme, când mulţi dintre cei care aderaseră la creştinism preferau să se boteze înaintea morţii pentru a fi siguri că nu mai păcătuiesc după Botez - Taină prin care se şterg atât păcatul originar, cât şipăcatele personale). În anul 337, înainte cu doar câteva zile de a muri, Constantin cel Mare a fost botezat de către episcopul semiarian Eusebiu al Nicomidiei.
Ai mai întrebat ce religie a avut Eusebiu de Cezareea. A fost semiarian, cu toate că, la Sinodul I ecumenic, de teama excomunicării şi a exilului, a semnat Crezul niceean.

Ultima ta întrebare este: ce s-a discutat la Sinodul I Ecumenic?
A fost combătută erezia ariană, s-a formulat prima parte a Crezului (aici ar fi foarte mult de discutat) şi a fost stabilită data serbării Sfintelor Paşti. Acestea au fost principalele probleme discutate în cadrul primului Sinod ecumenic.

Numai bine!

Constantin cel Mare a vazut monograma in soare... Nu o cruce formata din stele... Gurile carcotase spun ca acesta a atribuit viziune referindu-se la zeul pe care Constantin il venera.. Constantin cel Mare era adeptul cultului "Sol Invictus" , a soarelui nebiruit.. Dupa victoria contra lui Maxentiu Constantin a imprimat monede cu simboluri pagane, victoria fiind atribuita unui "instinctu divinitatis" (impuls al divinitatii).. Prin Edictul de la Milano , Constantin a facut crestinismul "religio licita" , religie permisa si tolerata ca celelate religii din Imperiu.Dupa presupusa sa convertire Constantin imprima pe monede simboluri pagane, isi omoara sotia si unul din fii si isi amana botezul... Dupa "convertirea sa" Constantin cel Mare a continuat sa detina functia de "Pontifex Maximus" care permitea conducerea religioasă, pe care o avuseseră toți cei cărora li se atribuise titlul de "Caesar", adică conducător al statului roman și al religiei, funcție deținuta de toți Caesarii. Constantin cel Mare a pus monograma crestina pe steagurile sale, a imprimat-o pe monede , pe scuturi, s-a opus persecutiei crestinilor , a semnat un edict religios pentru toleranta crestinismului , a promulgat mandate de restaurare a drepturilor si proprietatilor ce apartin crestinilor, a construit parohii, biserici si a inapoiat proprietati crestinilor, a convocat episcopii si a convocat sinoade, a dat decretul duminical "dies solis" .. Se pare ca si-a exercitat foarte puternic functia de "Pontifex Maximus" , s-a implicat in religie... Dar de ce si-a amanat botezul?Si de ce a fost botezat de un Arian/Semi-Arian?Circula pe net un presupus citat de-al lui Constantin in care acesta spune :

"I got to try to sell this pagan ruse back in Rome" - famous Constantine quote. "It might even pick up a small following since if they don't do it I will kill them". "The world is saved!" "Wait a minute, who is at our gates?" "How can God be with us if we are about to collapse?" "The greatest empire known to man can not just fall!" "God owes us big time, I mean all the Gods owe us big time that is, because we got them all covered!" "Rome can not just collaps..............."

Nu stiu cat de constient sau devotat a fost Constantin cel Mare de Crestinism si ce interese a avut poate mai vine si altcineva cu mai multe informatii... Cert este ca , crestinismul a mai fost inca persecutat si nu a ajuns religie de stat decat in vremea imparatului Teodosie cel Mare.

O observatie pe care am gasit-o pe net e ca , Constantin cel Mare ar fi "primul" Papa.

[tunadd]

În prealabil postat de laurastifter

A, da, aceea a fost o erezie creştină, într-adevăr.

Erezie?De ce?

This topic went on Saturday's water :)

Să încercăm să îl deblocăm. În ce fel degenerase imaginea lui Mesia în conștiința iudeilor la vremea în care s-a întrupat Mântuitorul ?