Anticonceptionalele: avort mascat

[Va_iubesc]

Tot o forma de avort este si folosirea anticonceptionalelor. O sa fie un mesaj cam frapant pt cei care se ascund in spatele cuvintelor, dar sa fim cu luare aminte si sa dam mastile la o parte.

Pilulele anticonceptionale luate inainte de contact împiedica embrionul proaspăt format să se fixeze pe uter şi sa fie eliminat fără ca mama să ştie că a fost gravidă. In "Enciclopedia sexului" se arata ca "mini-pilulele pot împiedica şi ele ovulaţia, dar au şi efectul de îngroşare a mucusului cervical, împiedicând sperma să ajungă la un eventual ovul. Ele mai împiedică eventualul ovul fertilizat să se implanteze pe peretele uterului". Ce înseamnă asta? Înseamnă pur şi simplu că, în situaţiile în care nu reuşesc să împiedice ovulaţia, ucid embrionul, ucid pruncul. Adica sunt avortive. ???

Despre pilulele luate post contact se ştie că ucid embrionul mai precis acţionează la nivelul mucoasei uterine şi împiedică implantarea oului fecundat. Cum spunea Danion Vasile, "un astfel de avort "inocent" e mai uşor de suportat decât un avort chirurgical. Dar, în faţa lui Dumnezeu, avortul tot crimă rămâne".

Pr. Nicolae Tanase de la Valea Plopului, care a infiintat asociatia ProVita pt ajutorarea femeilor care renunţă să avorteze, dar care nu-şi pot permite un copil din motive social-economice si ii dau nastere copilasului care e dus la casele de copii infiintate de acest minunat Preot. Dupa niste ani, daca mama isi doreste sa-si ia copilasul, poate sa faca acest lucru. E extraordinar. Felicitari, Parinte! El spunea despre avorturile din timpul Sf. Liturghii: femeile care-si iau cu regularitate pilula pleacă la biserică după ce şi-au început ziua făcând dragoste şi embrionul este ucis după câteva ore, exact când mama "nevinovată" stă la slujbă. Groaznic!!!
:angry:
Despre sterilet, doctorii nu spun tot. Femeile care şi-au pus sterilet rămân cateodata gravide. Atunci embrionul moare tocmai pentru că a fost împiedicat să se dezvolte. În timp ce mama crede că s-a împiedicat formarea embrionului, nu creşterea lui. Oricum, impiedicarea formarii sau a cresterii inseamna tot a te impotrivi voii lui Dumnezeu, deci conlucrare cu diavolul. Asa ca aceste femei sa nu se mire ca la Judecata vor vedea poate ca sunt vinovate si de nu se stie cate vieti de copilasi pe care i-au ucis. :dontgetit:

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a stabilit: "Biserica a considerat totdeauna drept un păcat foarte grav, egal cu avortul în gravitate, şi luarea de medicamente cu scop avortiv, barierele mecanice (steriletul şi anumite pilule, inclusiv RU 486), prin care se urmăreşte împiedicarea nidării ovulului fecundat pe pereţii uterului (acestea sunt practici avortive) şi medicamentele contraceptive, care, la rândul lor, au consecinţe nebănuite pentru trupul femeii" si pot sa duca la avort. ???

Doriti planificare familiala? Dumnezeu este cel mai in masura sa o faca. Dati-I si Lui bucuria de a face acest lucru si de a va face fericiti! Asta daca doriti sa va mantuiti, daca nu, vai si amar... Domnul sa ne dea la toti gandul cel bun si sa ne vedem cu totii in Imparatia Sa. :)

Elena

[Maria-Elena]

Bravo Elena! Numai ca acest mesaj al tau ar trebui afisat la intrarea in orice cabinet de O-G. Peste ce ai spus tu asi adauga si eu cate ceva. Folosirea steriletului poate da sterilitate secundara (daca il folosesc fete tinere mai tarziu se pot trezi ca nu mai pot avea copii ) si o serie de probleme locale. Iar folosirea pilulelor, daca nu se respecta acea perioada de 6 luni (cel putin) pana la conceptia unui copil, se pot naste copii cu malformatii grave.
Dar ambitia si mandria noastra ne face sa credem ca putem dejuca planurile pe care le are divinitatea pentru noi si credem ca putem face orice dupa bunul plac. Aveti grija dragilor ca nu e asa.
Sa auzim de bine!

[theodor]

Oficial SIDA este boala cea mai letala, pentru ca este foarte raspandita si nu poate fi tratata in majoritatea cazurilor (foarte putine exceptii). Dar, daca ne gandim ca defapt viata incepe din momentul in care cele doua celule sexuale: feminina - ovulul - si masculina - spermia - s-au unit, atunci neoficial locul 1 este preluat de un alt "virus" - pastila anticonceptionala.
Ca o concluzie as adauga ca nu numai inconstienta ucide, dar si dezinformarea ucide.

[pubicus]

intr-adevar, pilula anticonceptionala ucide. bravo teodor pentru ca ai pus punctul pe i. anume dezinformarea. oamenii mai putin scoliti nu au cunostinte elementare si nu stiu ce pacat fac. dar ce facem cu sexul dinainte de casnicie? fie el cu anticonceptionale sau nu. este un pacat in sine si multa lume nu ia asta in considerare.

[ory]

Draga "Va_iubesc",ai uitat sa adaugi la lista metodelor de oprire a dezvoltarii unei sarcini si metoda de "legare a trompelor" la femei,si metoda realizata prin operatie la barbati,si anume vasectomia.Spuneai ca sinodul bisericesc considera "un pacat foarte grav,metodele anticonceptionale",sincer ma cam indoiesc ca acestia sa le confere un caracter atat de sever dpdv religios,acestor metode.Sunt preotese care au facut cezariana,doua la numar,si apoi li s-a acceptat legarea trompelor pentru a preintampina riscul unei noi sarcini care ar fi pus viata femeii in pericol,bine-nteles,aceasta dezlegare s-a facut insotita de un anumit canon permanent.Am vrut sa-ti arat ca "se poate",stiu ca dupa opinia ta,acea preoteasa n-ar fi trebuit sa recurca la nasterea prin cezariana(datorita riscului de sarcina normala),ci ar fi trebuit sa riste nasterea normala pentru credinta ca Dumnezeu va avea grija de ea,si pe buna dreptate ar fi fost un risc mult mai mic fata de cel referitor la sarcina extrauterina,a carui evolutie o sustii cu atata vehementa.Eu am o prietena foarte credincioasa,care de asemeni a apelat la nastere prin cezariana pentru ca este prea slaba si s-a considerat ca nasterea poate sa se desfasoare cu probleme,astfel a facut doi copii,dupa care a apelat la metoda de legare a trompelor pentru a nu mai ramane insarcinata,bine-nteles cu acordul duhovnicului(probabil ar fi facut acelasi lucru si fara aceasta,nu stiu),duhovnic reprezentat de un Episcop-Vicar.Adaug faptul ca sotul acestei prietene este doctor.Pana la urma,daca TU personal vei putea accepta orice risc de acest gen din considerente religioase,profunde,pentru felul cum se observa ca gandesti,este ok,dar crede-ma,lumea,si implicit crestinii sunt mult mai realisti in zilele noastre,dar nici macar nu stiu daca esti casatorita...deci pana la probele contrarii!!!!!Singura metoda anticonceptionala acceptata de biserica este ABSTINENTA,dar aceasta ramane la latitudinea fiecaruia,si sincer uneori duhovnicii se mai conformeaza si felului de abordare a lucrurilor in functie de crednta,a enoriasilor,bine-nteles la limita acceptabilului,pentru ca ei sunt realmente cu picioarele pe pamant(duhovnicii).Uneori,bag de seama ca este vorba,mai degraba de naivitate decat de credinta,in anumite probleme dezbatute habotnic.Si in incheiere,as vrea sa amintesc o alta metoda anticonceptionala,folosita destul de frecvent,dar nu stiu cum sa ma exprim in termeni mai civilizati,pentru ca nu cunosc decat exprimarea populara....stiti voi!(a feri femeia),metoda asupra careia chir ca nu stiu daca biserica este exagerat de severa!!!!!!!!Ti-am mai spus,exista preoti si mireni credinciosi care au cate doi copii,si exsista preoti si mireni credinciosi care au cate 10 copii.......diferenta dintre ei tine doar de educatie si nu cred ca de abstinenta mai pronuntata la cei cu mai putin copii.

[theodor]

Ory:
Educatia nu reprezinta criteriu de mantuire.
Daca esti educat/inteligent/intelectual si asta te ajuta sa duci o viata crestineasca mai buna e perfect, mai bine de atat nu se poate. Dar daca tu, ca om educat/inteligent/intelectual, observi ca alti oameni la fel ca tine recurg la "metode neortodoxe" in anumite situatii si incepi sa-i imiti pentru ca acei oameni sunt educati/inteligenti/intelectuali si cica realisti, atunci mai bine preferi sa fii needucat/"neinteligent"/"neintelectual" dar sa te mantuiesti pentru ca respecti intocmai poruncile si Il lasi pe Dumnezeu sa ia decizii pentru tine (cine altcineva poate sa stie ce e mai bine pentru tine decat El ??). Cum faci asta? Prin multa credinta.
Concluzia: hai sa credem mai mult in Dumnezeu!

P.S.: Nu inteleg de ce incerci sa pui intr-o lumina buna metodele anticonceptionale? Te-ai folosit cumva de vreo una din ele? (Nu trebuie sa raspunzi neaparat)

[ory]

"Concluzia:hai sa credem mai mult in Dumnezeu!" Ai dreptate,m-am avantat fara fara intelepciune in concluzii care nu-si au locul,mai ales aici,chiar daca realitatea este contorsionata,realitatea a ceea ce traim,pentru ca cele spirituale provin din cele trupesti,nu suntem duhuri care planeaza in univers in cautarea sensului,ar fi fost mai simplu sa fim.Acolo unde am zis ca totul tine de educatie,am vrut sa spun si de mentalitate,pentru ca intr-adevar CREDINTA e una,dar modul de a o percepe este cam individual,fapt care ne face diferiti,dupa cum se vede. Sincer,sa nu-mi fie spre lauda ca o cadere,dar nu am folosit niciodata anticonceptionale,nu am facut avort,si sper sa nu se intample,am un baietel mic care reprezinta ingerasul meu pamantean,trimis de Dumnezeu.Poate lucrul care m-a ferit de marele pacat al avortului a fost faptul ca mi-am inceput viata sexuala tarziu,si deci,cu spiritul responsabilitatii.Dar ce-i drept ma gandesc sa folosesc o metoda anticonceptionala pe viitor,nu stiu,pana acum am tinut la calendar,dar pe viitor nici eu si nici sotul meu nu mai vrem sa avem copii si trebuie sa ne gandim f.bine la evitarea unei situatii grave cum ar fi un avort.Nu stiu ce sa zic,nu ma simt puternica nici pentru conceperea unui alt copil,nici pentru metode anticonceptionale...Iar dpdv religios,mi-e teama de pacatul avortului si de alte pacate care genereaza durerea...dar nu de metode anticonceptionale,unele chiar inofensive,stii,de regula in astfel de probleme uneori ultimul cuvant il au de fapt barbatii langa care convietuim,caci daca ar fi dupa femei....n-ar mai reprezenta o dilema "sa alegem ori nu metodele anticoncept."

[MARIUS_DANIEL]

Draga ORY,imi pare bine sa aud ca nu ai facut avort si n-ai folosit metode anticonceptionale pana acum si sper sa n-o faci nici in viitor.Mi se pare admirabil vointa ta de a respecta viata intr-o lume in care multi nu o mai respecta,dar sper sa ai destula credinta si forta pentru a nu comite astfel de pacate grave.Recunosc,ai dreptate,barbatii sunt de multe ori de vina pentru ducere femeilor in pacat,deoarece si ei sunt in pacat.De aceea trebuie ca barbatul sa-l aiba cap pe Hristos,pentru ca el,fiind capul femeii s-o duca pe calea cea buna.Oricum,se pune prea mult accent pe dragostea fizica,asa ca daca cei doi soti se iubesc cu adevarat,asta nu trebuie sa fie un impediment in casnicia lor.Dragostea fizica este o consecinta a dragostei spirituale,nu un scop in sine,iar rostul ei este de a da viata.Iti doresc toate cele bune.

Sa fii iubita.

[Va_iubesc]

Ory draga,

Am ramas placut impresionata de sinceritatea ta. Multumim ca ti-ai deschis sufletul, in felul asta am putut sa intelegem mai bine de ce pledezi putin pt metodele anticonceptionale. O sa-ti raspund la cateva aspecte desprinse din mesajul tau, cu precizarea ca nu sunt cea mai in masura sa o fac, fiind (cred) mai mica decat tine si necasatorita, iar tu poate vrei pareri de-ale celor care se confrunta cu aceeasi situatie ca tine.

Spui ca ai un baietel mic pe care il compari cu ingerasul tau pamantean. Slava Domnului! Eu sunt sigura ca te-ai bucura si mai mult sa ai doi ingerasi. Si asta l-ar bucura si pe micutul tau mai tarziu, cand va invata ce inseamna sa imparta din ce are, sa are grija de surioara lui, sa se gandeasca si la ea, sa o ajute la lectii, etc. Adica l-ar responsabiliza, l-ar scoate din egoism, i-ar arata poarta spre iubirea de aproape, l-ar forma pt viata vesnica. Fac o paranteza. Eu sunt singura la parinti, fiindca mama nu a mai putut sa aiba copii. Deja si pt mine a facut un tratament super complicat, care ducea la un risc de 50% de a avea un copil cu probleme. Slava Domnului ca pt credinta parintilor n-am probleme... Apoi au mai incercat sa aiba un bebelus, chiar mama a ramas insarcinata si a pierdut sarcina. Traumatismul acestui moment i-a facut pe ai mei sa renunte la a mai apela la tratamente pt a ramane insarcinata. Am ramas singurica. M-as fi bucurat enorm sa am macar un fratior sau o surioara, dar n-a fost asa. Tu (impreuna cu sotul tau, evident) poti sa-i oferi micutul tau bucuria de a avea un suflet aproape (cand voi veti fi prea ocupati cu altele sau plecati la cele vesnice).

Spui ca nu te simti puternica nici pentru conceperea unui alt copil, nici pentru metode anticonceptionale. Asta inseamna ca in adancul inimii tale constientizezi ca anticonceptionalele sunt ceva neplacut lui Dumnezeu. Simti ca rugaciunea aceea din Taina Cununiei "si tu, mireasa, marita sa fii ca Sarra si binecuvantata ca Rebeca si sa te inmultesti ca Rahela, veselindu-te cu barbatul tau si pazind hotarele legii" nu ar mai fi adevarata. In inima ta e o lupta, lupta omului care il constientizeaza pe Dumnezeu si vrea sa faca voia Lui, dar in acealasi timp traieste in mijlocul acestei lumi care de multe ori se impotriveste acestei voi. Daca sotul tau ar fi credincios, problema nu s-ar pune, dar cred ca el nu e. Nu vreau sa intru in amanunte legate de acest aspect, dar eu cred ca daca tu doresti ca Dumnezeu sa fie prezent in casa voastra si sa fiti mereu in comuniune cu El, si sotul tau va intelege. Dumnezeu o sa vada dorinta ta de a fi dupa placul Lui si-I va da si sotului tau dorinta aceasta. Dar tu ai un rol major. Cum spunea Theodor, e o problema si de tarie in credinta. Iar apoi Dumnezeu se va ingriji sa va dea cele necesare pt a va descurca.

Imi vine in gand ideea "Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc". Acesti crini ai campului cresc in Israel numai langa izvoarele de apa. Cand se spune priviti la crinii campului, se arata ca Dumnezeu se ingrijeste de noi daca si noi dorim sa crestem langa izvorul Hristos. Nadajduiesc ca si tu impreuna cu familia ta sa fiti ca acesti crini crescuti langa izvorul mantuirii. :)

Cu drag, Elena

[ory]

Va_iubesc,sincer nu stiu cu ce sa incep ca sa-ti pot raspunde la frumoasa ta scrisoare cu indemnuri atat de placute.Sincer,nu doar din motive de comoditate nu as dori sa mai fac un copil,chiar daca nu m-a ajutat absolut nimeni la cresterea lui,si au fost zile cand chiar aveam mare nevoie de ajutor(cu toate ca am 6 frati si mama),majoritatea dintre frati fara copii.Dupa cum am specificat,suntem 7 frati in familie,si din pacate nu pot sa spun ca ma mandresc cu acest lucru pentru ca exista multa neintelegere intre noi,dispret as putea spune,si acestea datorita unor banale motive,ori datorita invidiei si egoismului.Dar,adevaratul motiv pentru care imi este cumva teama de conceperea unui alt copil este faptul ca in timpul sarcinii am fost destul de sensibila,am avut depresii si stari de anxietate care mi-au provocat insomnii cumplite,ajungeam si la 48 de ore nedormite,au fost cosmarul vietii mele,acele stari.Dupa nstere m-am linistit,dar pe nesimtite au venit si depresiile post natale,am simtit ca nu mai am putere,m-am gandit cu groaza ca nu voi fi in stare sa-mi cresc puiul in aceasta situatie...numai eu stiu cum am luptat si cat am incercat sa-mi pastrez cumpatul si discernamantul,am stiut intotdeauna ca cea mai mare forta sta in mine insumi,insuflata de Dumnezeu,n-am vrut sa apelez la doctori in acest sens.M-a intrigat intotdeauna faptul ca oamenii care apeleaza la doctori in plan psihic,nu-i vad vindecandu-se,ba din contra parca si mai mult li se accentueaza starea,ori dezvolta alte si alte afectiuni,ca sa nu mai spun ca mi-era teama de posibilitatea de-a capata si problema de dependenta de pastile calmante ori somnifere,lucru care-l detestam categoric.Am recurs foarte rar la o pastila pentru somn,cand ma simteam extrem de epuizata,dar,ulterior am evitat-o.Acum ma simt realmente bine,AM LUPTAT EXTREM DE MULT,si-am incercat,totusi sa nu dau intaietate acestei probleme si sa iau viata ca atare,sa merg inainte cu lucrurile care trebuie sa ne-nconjoare zi de zi,si astfel am reusit sa ma remediez.Dar cred ca am ramas cu ceva sechele,cu o oarece teama,in unele momente,practic banale, incep sa am palpitatii si sa-mi tulbur linistea interioara fara logica,incerc sa le ignor,dar imi dau inima peste cap,si mi-o chinuie si obosesc.Uneori am incercat sa-mi definesc starea,chiar si dpdv medical si este posibil sa fie vorba de fobie sociala,pentru ca ma agit atunci cand sunt nevoita sa planific ceva in legatura cu anumite persoane(fie ele si foarte apropiate),planificarea realizandu-se de regula pentru a 2 a zi.Este greu de inteles,dar cu asta ma confrunt si sincer imi cam schimba viata,si-mi slabanogesc puterile.Si totusi,deseori ignor asemenea momente,si reusesc sa traiesc normal,si m-am resemnat cu neputinta de a-mi putea pe deplin controla viata pentru un echilibru mult mai frumos,pentru ca viata mea este intr-adevar frumoasa si probabil trebuia sa lupt si eu cu ceva mai intens,ca sa poata Dumnezeu sa-mi ceara mai mult.Deci,ca sa intelegi,mi-e teama ca nu voi putea face fata unei alte sarcini,si cu atat mai mult cresterii a doi copii.Intr-adevar copii sunt tare dragalasi,cel putin cocutele sunt adevarate pansamente sufletesti,nu stiu daca poti simti in viata atata atasament si -ti trsalta sufletul atat de puternic,cum este la imbratisarea omuletului tau.Sotul meu este cat de cat credincios,si un om intelegator,Slava Domnului,nu mi-as fi dorit mai mult,dar sincer nu prea are rabdare cu copii,il iubeste foarte mult pe norocel dar nu ar mai dori alti copii,oricum el este maleabil.Cu-adevarat,tare i-ar prinde bine un fratior sau o surioara la puiul meu,observ ce mult il atrage copii de pe strada si vrea sa se joace cu ei,dar crede-ma nu stiu daca as putea face fata,doi nu inseamna,nicidecum unul,responsabilitatea se dubleaza.