Experiente luminoase in iubire/casatorie

[Mihailc]

Pentru că suntem în Postul Mare și avem nevoie să ne salubrizăm inimile și începând de-acolo tot restul ființei de toate deșeurile și relele sufletești (printre ele și de angoasa singurătății), m-am gândit să inaugurez un subiect cu potențial ziditor despre experiențe pozitive în iubire și/sau căsătorie, mai ales că predominante pe forum, dar și în viață, par să fie mai degrabă exemplele negative.
Nu e vorba aici de laudă, ci de mărturisire întru folosul aproapelui care, poate, și-a împuținat nădejdea că lucrurile pot să meargă și bine între doi oameni uniți la un moment dat de o formă sau alta de iubire.

Există relații împlinite?
Rezistă ele uzurilor fizice și psihice ale persoanelor implicate?
Cum se pierde dragostea și cum poate fi recuperată?
Care e secretul reușitei voastre?
Povestește-ne experiența ta și acceptă să răspunzi la întrebările celor care n-au avut parte de așa ceva!

În prealabil postat de Mihailc

Pentru că suntem în Postul Mare și avem nevoie să ne salubrizăm inimile și începând de-acolo tot restul ființei de toate deșeurile și relele sufletești (printre ele și de angoasa singurătății), m-am gândit să inaugurez un subiect cu potențial ziditor despre experiențe pozitive în iubire și/sau căsătorie, mai ales că predominante pe forum, dar și în viață, par să fie mai degrabă exemplele negative.
Nu e vorba aici de laudă, ci de mărturisire întru folosul aproapelui care, poate, și-a împuținat nădejdea că lucrurile pot să meargă și bine între doi oameni uniți la un moment dat de o formă sau alta de iubire.

Există relații împlinite?
Rezistă ele uzurilor fizice și psihice ale persoanelor implicate?
Cum se pierde dragostea și cum poate fi recuperată?
Care e secretul reușitei voastre?
Povestește-ne experiența ta și acceptă să răspunzi la întrebările celor care n-au avut parte de așa ceva!

Sa incep eu, care nu am avut relatii implinite, in schimb am avut bucuria ca Dumnezeu mi-a trimis semne ca ma iubeste, atunci cand meritam mai putin.
Am avut si eu momente/ zile/ perioade in care am fost foarte indragostita, iar persoana care imi determina acele sentimente inflacarate le impartasea. Dar greseala a fost ca am fost prea atrasa de acea persoana/ de acele sentimente, imi pierdusem masura. Si asa am cazut intr-un pacat. Primele semne ca n-a fost bine au fost ca persoana respectiva nu mi-a mai raspuns asa cum doream, apoi m-am simtit cumva "pustiita", apoi mi-am lovit masina si am ramas fara bani. Imi cer iertare ca intru in detalii si ca fac o legatura intre lovirea masinii si pedeapsa lui Dumnezeu, dar asa am vazut-o eu...

In seara aia de sambata, spre dimineata de fapt, m-am trezit si m-am rugat cu lacrimi la Maica Domnului sa fiu iertata si sa fiu pazita de mai rau. Si sa ajung cu bine sa ma spovedesc. A doua zi, dupa Sfanta Liturghie, parintele (duhovnic) ma astepta in fata altarului cu o fata luminoasa cum n-o mai vazusem pana atunci, cu bunatate si cu iubire... m-am simtit exact ca in parabola fiului ratacitor... Ne-a spus sa ne rugam oricand, ziua sau noaptea, numai sa ne rugam... Sunt convinsa ca rugaciunea mea ajunsese cumva la el, care mi-a iesit in intampinare, spre intarire si pentru a-mi confirma ca dragostea lui Dumnezeu pentru pacatosi este intr-adevar mare, dar nici nu trebuie sa iubim o persoana mai mult decat pe Dumnezeu...

Am pastrat aceasta intamplare cu drag in sufletul meu. Nu stiu daca pentru voi este de folos, nici nu prea m-am incadrat in topic... va rog sa ma iertati si sa nu ma judecati prea aspru...

[Mihailc]

Annyta, în cazul tău pare să fie un eșec ”fericit”, adică o iubire mundană ratată care te-a ”parcat” în Biserică. În mod paradoxal, conștiința trezită în urma unui păcat poate fi o scurtătură spre Domnul, dincolo de îndoieli greu de împăcat și teorii neconvingătoare în combaterea lor .
Totuși, iubirea pentru un bărbat (în cazul tău) nu stă pe același palier cu dragostea de Dumnezeu, nu sunt concurente ci complementare. Imaginează-ți că într-o zi s-ar putea ca cineva să te iubească precum Hristos Biserica, adică până la capăt și dincolo de capăt.

[tabitha]

Deși cred că sunt un pic off topic.

În prealabil postat de Mihailc

Există relații împlinite?
mirela : Da, există. Ele sunt o minune de la Dumnezeu.
Rezistă ele uzurilor fizice și psihice ale persoanelor implicate?
mirela : Da, dar asta implică multă renunțare și introspecție.
Cum se pierde dragostea și cum poate fi recuperată?
mirela: la asta nu am răspuns (cred că n-am avut ce pierde).
Care e secretul reușitei voastre?
mirela: este încă work-in-progress :)

[Mihailc]

Există relații împlinite?
mirela : Da, există. Ele sunt o minune de la Dumnezeu.
Rezistă ele uzurilor fizice și psihice ale persoanelor implicate?
mirela : Da, dar asta implică multă renunțare și introspecție.
Cum se pierde dragostea și cum poate fi recuperată?
mirela: la asta nu am răspuns (cred că n-am avut ce pierde).
Care e secretul reușitei voastre?
mirela: este încă work-in-progress :)

Iată o experiență fericită, aflată pe o curbă ascendentă (dacă am înțeles bine). Totuși, ce înseamnă introspecție în contextul de mai sus și cum compensează ea uzura psihică și fizică?

Așteptăm cu răbdare și experiențe din perspective masculine. Mă gândesc acum la Windorin, Cristiboss, Marius22 și alții de care nu-mi aduc aminte pe moment.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Iată o experiență fericită, aflată pe o curbă ascendentă (dacă am înțeles bine). Totuși, ce înseamnă introspecție în contextul de mai sus și cum compensează ea uzura psihică și fizică?

Da, ai înțeles bine. :)
Introspecția este necesară nu numai în relațiile de iubire/ căsătorie, ci și în cazul persoanelor solitare, să zicem așa. Însă într-o relație de genul celor menționate, cu atât mai mult este necesară, deoarece noi nu mai trăim pentru noi, nu ne mai aparținem, ci aparținem celui căruia ne-am dăruit. În consecință, noi suntem un dar, iar un dar trebuie să fie întotdeauna de cea mai bună calitate. Dacă unii dintre noi mai suntem tentați să facem pe modeștii, vorba vine, atunci când trebuie să oferim ceva, în cazul acesta pe noi înșine, trebuie să ne autodepășim. Introspecția ajută la stabilirea limitelor între care ne găsim și la depășirea lor (cred că te-am copiat de undeva :)). Deci vorbim de limite (sau limitări) fizice si psihice. Odată stabilite, ele cu siguranță pot fi depășite, îmbunătățite, încetul cu încetul, uneori chiar cu mari satisfacții. Totul este să vrei să pui început bun!

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Așteptăm cu răbdare și experiențe din perspective masculine. Mă gândesc acum la Windorin, Cristiboss, Marius22 și alții de care nu-mi aduc aminte pe moment.

L-aș adăuga și pe Costel la această listă masculină. Precum și pe un prieten care nu mai scrie aici cam de multișor (decât ocazional): "iosif" - știu că acum este preot (în Germania) și are o familie foarte reușită, deși era și el în niște dileme la un moment dat. Marius "dmb", care mi-ar place să mai dea un semn de viață (chiar și pe acest forum care uneori pare o pierdere de vreme).

Poate și geo_nektarios ar vrea să revină o secundă, măcar pentru a da aici o marturie frumoasă. Ar mai fi și Scoțianul, care nu știu pe ce meleaguri umblă, dar ar fi frumos să revină și el pe acest "picior de plai" și să ne încânte (și încurajeze, în același timp) cu postările sale. OmuBun sper că și-a mai revenit după starea de convalescență și poate va avea bucuria să împărtășească (din nou) trăirile sale cu noi..

Ah, și sunt și câteva "fete" de la care mi-ar place să aud experiențele lor de viață luminoasă în iubire : Jenica (alias eduardd) - trebuie să-și facă și ea cont nou! Dorina, știu că mai citește pe aici, și cu siguranță mai sunt și altele, însă am un lapsus al nick-urilor la momentul ăsta.

post scriptum : mi-am adus aminte de niște colegi care cu siguranță au de spus ceva frumos pe acest subiect: stefan_florin, Florin-Ionut, Mosh-Neagu, Mihnea Dragomir (când o să revină, că postește de la forum până la Paște ).
Iar dintre fete: ory și Fani71.

[costel]

Nu exista secrete pentru o buna vietuire in familie. Exista in schimb iubire si lipsa de iubire. Daca in timpul zilei iti aduci macar din cand in cand aminte de cei din familie, e dovada ca ii iubesti si cu siguranta te intelegi bine cu ei. Daca iti aduci aminte de ei doar cand intri in casa, e semn ca ai asezat altceva si nu familia in inima ta. Iubiti si veti vedea ca omul este cu adevarat creat dupa chipul lui Dumnezeu. E capabil sa spuna noi, nu doar eu.

[Mihailc]

În prealabil postat de costel

Nu exista secrete pentru o buna vietuire in familie. Exista in schimb iubire si lipsa de iubire. Daca in timpul zilei iti aduci macar din cand in cand aminte de cei din familie, e dovada ca ii iubesti si cu siguranta te intelegi bine cu ei. Daca iti aduci aminte de ei doar cand intri in casa, e semn ca ai asezat altceva si nu familia in inima ta. Iubiti si veti vedea ca omul este cu adevarat creat dupa chipul lui Dumnezeu. E capabil sa spuna noi, nu doar eu.

Stai un pic că nu scapi așa ușor! Admit că nu există secrete, dar există modalități diferite de a ține în viață această realitate deopotrivă puternică și fragilă care este dragostea de lung parcurs. Știu că partea cea mai importantă e un dar de la Dumnezeu, dar totuși, ținând cont de partea omului și a libertății lui în această ”ecuație” , întreb: cum poți să-ți chivernisești interioritatea ca să-ți păstrezi mereu proaspătă iubirea? (aici precizez din nou că interoghez în optica lui ”cum este” și nu ”cum ar trebui să fie”).

În prealabil postat de costel

Nu exista secrete pentru o buna vietuire in familie. Exista in schimb iubire si lipsa de iubire. Daca in timpul zilei iti aduci macar din cand in cand aminte de cei din familie, e dovada ca ii iubesti si cu siguranta te intelegi bine cu ei. Daca iti aduci aminte de ei doar cand intri in casa, e semn ca ai asezat altceva si nu familia in inima ta. Iubiti si veti vedea ca omul este cu adevarat creat dupa chipul lui Dumnezeu. E capabil sa spuna noi, nu doar eu.

DA, frate! DA, DA, DA spre Slava lui Dumnezeu!