Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Resurse ortodoxe on-line
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 05.11.2010, 16:12:48
Daniel777 Daniel777 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.722
Implicit Sfantul Nectarie – Minuni in Romania

Cine doreste cartea in format electronic,nou aparuta la editura Egumenita,sa ma contacteze pe privat.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 05.11.2010, 16:17:13
Daniel777 Daniel777 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.722
Implicit Una din minuni ,prezentate in carte

Salvarea lui Nectarie
de către Sfântul Nectarie
Era o imagine de coșmar. Băiețelul meu de cinci ani, slăbuț, firav, străveziu și, în plus, și cu sindrom Down nu mai respira. Nemernica de mine, mama lui, îi dădusem o măslină, ce e drept, destul de mare, cu convingerea că nu se va îneca cu sâmburele ei, bazându-mă, de altfel, pe faptul că ani de zile mâncase măsline și nu se întâmplase nimic. Dar acum totul avea să ia proporții de nebănuit. Putea să moară din cauza propriei sale mame? Simțeam că îmi pierd mințile. Nu-mi venea să cred. Devenea tot mai palid și respira din ce în ce mai greu. Până în momentul când…
Dar să reiau firul evenimentelor…
Mă căsătorisem acum unsprezece ani, la o vârstă nu tocmai tânără și nemaiavând răbdare cu viața mea, cu sufletul meu și nici cu trupul meu, și eu și soțul ne rugam la Dumnezeu să ne dăruiască și nouă un copilaș. Spre uimirea noastră, Dumnezeu avea să ne îndeplinească dorința mai repede decât ne așteptam. La treizeci și cinci de ani aveam să rămân gravidă și această minune avea să se întâmple nu o dată, ci de cinci ori și astfel aveam să nasc cinci copii în șase ani și jumătate, situație care avea să uimească lumea medicală și nu numai.
Nu născusem nici gemeni, nici tânără și nici ușor, fiecare naștere, de altfel, situându-mă undeva, la granița dintre viață și moarte.
Cele cinci minuni aveau să poarte și câte un nume: Maria, Antonie, Nectarie, Macrina și Iustina. Copii superbi, sănătoși și inocenți. Ne simțeam copleșiți de atâta fericire, fericire care avea să fie umbrită de nașterea lui Nectarie. Ni s-a spus la naștere că avea un orificiu în inimă, de șase milimetri (D.S.A.) și sindrom Down.
Începusem și eu și soțul meu să intrăm pe un tărâm al suferinței, nebănuit până atunci, suferință pe care privind-o acum, oarecum cu detașare, ni se părea copleșitoare.
Cert este că și eu și soțul meu sufeream și plângeam ca niște proști, fără să ne dăm seama atunci ce bucurie avea să ne aducă acest copilaș, ce experiență a iubirii lui Dumnezeu avea să ne ofere și, mai ales, ce lecție de viață avea să ne dea.
Atunci aveam să-l cunoaștem cu toții pe sfântul care avea să ne influențeze toată viața. Este vorba de Sfântul Nectarie, pe care avea să-l aducă în viața noastră nașa lui Nectarie, Elena, o ucenică a Părintelui X de la Biserica Rusă. O fată tânără, frumoasă, cu trei copilași superbi și mai ales cu o mare tărie duhovnicească în viața de zi cu zi. Ni l-a dat în dar pe Sfântul Nectarie.
După botez, Nectarie nu avea să adoarmă decât dacă îi cântam: „Bucură-te, Părinte Nectarie, mare făcătorule de minuni!”. Iar când îi rosteam numele sfântului, băiețelul meu zâmbea cu toată fața; se lumina deodată. La patru luni a făcut o pneumonie atât de gravă încât doctorii nu-i mai dădeau șanse de scăpare și eu și soțul meu invocam tot timpul faptul că eram obosiți, că nu aveam timp suficient să-i citim Acatistul. Dar, în schimb, zilnic ziceam de câteva zeci de ori: „Bucură-te, Părinte Nectarie, și ai milă de băiețelul meu”.
Minunea n-a întârziat să apară. Gaura din inimă s-a închis și Nectarie a fost salvat de către Sfânt. Nașa lui, Elena, se ruga tot timpul, cei doi copilași, Maria și Antonie, Părintele duhovnic Arsenie – cu ale cărui rugăciuni practic am fost toți salvați și, nu în ultimul rând, însuși Nectarie, care zâmbea tot când îi rosteam numele sfântului.
O altă minune a sfântului e că am născut două fetițe superbe după Nectarie, ceea ce era puțin probabil după spusele doctorilor. După cinci ani eram o familie fericită fiindcă acum aveam deja patru copii la rugăciune și Sfântul Nectarie era chemat tot mai des și tot cu mai multă dragoste. Ce vreau să menționez e faptul că legătura noastră cu Sfântul Nectarie s-a consolidat în timp și că noi nu i-am dăruit nimic. Sfântul ne-a dat ceva de neprețuit: dragostea lui.
Acum un an de zile, în timp ce o alăptam pe cea mică, Iustina, au început sporadic, niște dureri în sân. După investigații îndelungi, diagnosticul a picat brusc, copleșitor: cancer de sân, stadiul III B. Au urmat nouă luni de citostatice, extirparea sânului, radioterapie. Nici să mă rog nu mai puteam. Dar toți cei cinci copilași îl strigau cu disperare pe Sfântul Nectarie. În fiecare seară băiețelul cu sindrom Down, neputând să vorbească bine, îl striga: „Neta, Neta ajută!”
Șanse prea mari de viață nu prea mi s-au dat. Dar la un an și jumătate de la operație faptul că trăiesc o consider o mare minune în viața mea și n-am să încetez niciodată să mulțumesc Mântuitorului, Măicuței Domnului și, nu în ultimul rând, Sfântului Nectarie, care de atâtea ori s-a milostivit de toți cei cinci copilași ai mei și a mai lăsat-o pe mămica lângă ei.
Dar să revin la episodul cu măslina. Acum două luni eram cu toți copiii într-un supermarket din Târgoviște. O vânzătoare de la brânzeturi ne-a dăruit niște măsline pe care să le guste copilașii mei. Toți am luat câte una și atunci s-a produs inevitabilul. Lui Nectarie i-a rămas sâmburele undeva în gât sau pe trahee și s-a învinețit dintr-odată. Nu mai respira și începuse să facă ochii mari la mine, arătându-mi cu mânuța în zona gâtului.
În acel moment am ieșit cu toți copiii afară din magazin, alergând toți spre mașină, lăsându-mi în magazin coșul cu alimente, inclusiv geanta cu bani. Nu mai îmi păsa de nimic. Soțul meu a trecut la toate semafoarele pe roșu, disperat fiind, iar când am ajuns la spitalul din Târgoviște, practic medicii de gardă se uitau neputincioși la el, neputând să facă nimic. Eu, copleșită fiind de un mare și real sentiment de vinovăție, m-am așezat jos lângă mașină, în genunchi, și nu puteam decât să plâng în hohote și să îmi cer iertare de la băiețelul meu. Soțul era cu el în camera de gardă, iar eu cu cei patru copii eram afară la mașină. Încercam să mă rog, dar nu reușeam decât să fiu foarte agitată și să plâng în hohote.
Atunci fetița mea, Maria, de șapte ani și jumătate și-a luat frățiorii de mână și au îngenuncheat cu toții în fața ușii spitalului și într-un glas au început să țipe practic la Sfântul Nectarie: „Sfinte, Sfinte Nectarie, dă-ne înapoi frățiorul, te rugăm din suflet!” Plângeau în hohote, dar se și rugau cu toată puterea suflețelului lor. Eu doar îi ascultam prinsă fiind într-o neputință totală, singurul lucru de care îmi aduc aminte e că se strânseseră multe asistente în jur și se uitau nedumerite cum patru copilași stau în genunchi în fața spitalului.
După examinarea medicului de gardă și a medicului ORL-ist sâmburele din trahee dispăruse ca prin minune (între timp, copilașul putea să moară de o sută de ori). Medicii se tot întrebau unde e sâmburele și, la insistența soțului, copilului i s-a făcut o radiografie, unde nu s-a depistat niciun corp străin. Sfântul Nectarie topise sâmburele cu iubirea lui.
După umila mea părere, a fost cea mai mare minune pe care Sfântul Nectarie a făcut-o cu noi, cu copilașul meu și, implicit, cu noi toți. Niciodată nu-i voi mulțumi îndeajuns. Ni l-a salvat pe Nectarie la patru luni și acum, la cinci ani, am născut doi copii sănătoși, după ce l-am născut pe Nectarie, am trăit încă un an și jumătate după ce m-au operat de cancer la sân. Nu știu dacă voi mai apuca încă un an de viață lângă copilașii mei, dar indiferent dacă trăiesc sau mor, dacă mai apuc un an de viață sau nu, cert este că Îi mulțumesc din suflet lui Dumnezeu că a rânduit în așa fel încât să am această posibilitate să îi mulțumesc din suflet Sfântului Nectarie pentru toate minunile pe care ni le-a dăruit.
Anul trecut i-am cerut să îmi mai dea un an de viață, să fiu lângă cei mici pentru a-i îngriji și iubi așa cum numai o mamă o poate face. Acum a trecut un an și practic îmi e rușine să mai cer încă unul. Dar sper din suflet ca Sfântul Nectarie să îmi înțeleagă neputința și lașitatea și să se mai milostivească încă o dată, pentru copilașii mei.
Te iubim Sfinte Nectarie, iar cuvintele noastre nu exprimă îndeajuns prețuirea și recunoștința noastră. Ai milă în continuare de noi!
(Mioara Grigore, comuna Tărtășești)
Reply With Quote
  #3  
Vechi 05.11.2010, 16:56:59
Daniel777 Daniel777 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.722
Implicit alta minune

„Și de cancer poți muri sau nu,
totul depinde de tine…”
Mă numesc Elena Vascan, am vârsta de 51de ani. Scriu aceste rânduri pentru a-I mulțumi bunului Dumnezeu că exist și câtorva persoane care au fost alături de mine atunci când am trecut prin cea mai grea perioadă din viața mea.
Acești oameni, cărora le mulțumesc tot restul vieții mele, sunt:
- cei din familia mea,
- câteva rude care m-au susținut material și moral,
- prof. dr. Irinel Popescu, Dr. Teoharie Marinescu,
- ieromonahul Sava de la mănăstirea Radu Vodă din București.
Pe scurt, pot spune că, în vara anului 2006, am fost nevoită să mă internez datorită faptului că pierdeam în greutate, astfel, a trebuit să caut cauza.
După câteva investigații am fost sfătuită să fiu operată la stomac, lucru care s-a și întâmplat pe 6 septembrie 2006. Operația a fost făcută la București, la spitalul Fundeni. După operație, familia a fost anunțată de către profesor că am neoplasm (cancer) gradul 3, fază destul de avansată a bolii, fără ca eu să știu, aflând apoi pe parcursul tratamentului.
Pot spune că eu, până atunci, nu am rostit cuvântul cancer. Am refuzat să cred că am așa ceva. Tot timpul mi-am zis: „Dintr-o simplă răceală poți muri sau nu, așa și de cancer poți muri sau nu, totul depinde de tine”. Am convingerea că trebuie să ai, mai ales în astfel de momente, o gândire optimistă, să ai răbdare. În sine, răbdarea este o virtute pentru că ea are ca rod nădejdea în Dumnezeu.
Acum e momentul să spun că am primit o educație spirituală de la fiica mea, Nicoleta. La îndemnul ei am ajuns la părintele S., căruia îi mulțumesc tot timpul.
Pot spune că am ascultat în totalitate îndrumările medicului. Am făcut chimioterapie (citostatice), radioterapie – tratament foarte greu de suportat, dar tot timpul mi-am zis: „Trebuie să fie bine”.
Aproape de fiecare dată când începeam tratamentul, timp de 10 luni, treceam pe la părintele S. pentru spovedanie. Foarte uimită eram când primeam telefon de la părintele S. Mă întreba ce fac și dacă mă țin de rugăciune, căci dumnealui se roagă în continuare pentru mine. Ce spuneți?! Mai rar așa preot, să se intereseze de sănătatea oamenilor, lucru pe care medicii îl fac foarte rar, cu mici excepții.
La 6 luni după operație, supărare mare!!! La examenul tomografic au apărut la stomac câțiva ganglioni. Am venit plângând la părintele S. Și ce credeți că mi-a zis??? „Așa cum au apărut ganglionii, pot să și dispară”, lucru care s-a și întâmplat.
În luna mai 2007, la îndemnul fiicei mele, Nicoleta, am mers în Grecia, pe insula Eghina. Acolo se află moaștele Sfântului Nectarie. Pot spune că a fost destul de greu să ajungem acolo (atât fizic, cât și material), dar am reușit. Când am ajuns, surpriză mare!!! „Raiul pe pământ”. Vă doresc să ajungeți acolo. Așa cum poate bine știți, Sfântul Nectarie Taumaturgul este unul dintre cei mai iubiți și mai căutați sfinți de către toți credincioșii. Foarte mulți oameni care au venit de-a lungul vremii să se închine la sfintele moaște aflate la Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina au plecat vindecați sufletește și trupește. Același lucru s-a întâmplat și cu mine.
Ajungând în țară, la București, am mers direct la clinică pentru a-mi continua tratamentul. Surpriză însă, doctorul care mă supraveghea din punct de vedere medical a spus să oprim tratamentul deoarece sunt „clinic sănătoasă”.
Așadar, Îi mulțumesc încă o dată bunului Dumnezeu că exist, îi mulțumesc fiicei mele Nicoleta că m-a îndrumat să merg la mănăstirea Radu Vodă, unde, datorită părintelui S. am învățat că trebuie să accept situația așa cum este, căci prin rugăciune totul poate reveni la normal, lucru care s-a întâmplat și în cazul meu.
(Elena Vascan)
Reply With Quote
  #4  
Vechi 06.11.2010, 20:59:18
tigerAvalo9 tigerAvalo9 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 28.03.2008
Locație: Galati
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.448
Implicit

Sunt superbe si foarte de folos cartile cu minunile Sf.Nectarie.Prin ele se arata maretia lui Dumnezeu si a Sfintilor.

Daniel,eu vreau sa stiu doar cum arata cartea si informatiile ei principale,pe privat daca vrei.Doresc sa o iau si eu.Multumesc mult.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 07.11.2010, 14:24:17
MarinaAlca's Avatar
MarinaAlca MarinaAlca is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.07.2008
Locație: The Land from Down Under
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.048
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Daniel777 Vezi mesajul
„Și de cancer poți muri sau nu,
totul depinde de tine…”
Mă numesc Elena Vascan, am vârsta de 51de ani. Scriu aceste rânduri pentru a-I mulțumi bunului Dumnezeu că exist și câtorva persoane care au fost alături de mine atunci când am trecut prin cea mai grea perioadă din viața mea.
Acești oameni, cărora le mulțumesc tot restul vieții mele, sunt:
- cei din familia mea,
- câteva rude care m-au susținut material și moral,
- prof. dr. Irinel Popescu, Dr. Teoharie Marinescu,
- ieromonahul Sava de la mănăstirea Radu Vodă din București.
Pe scurt, pot spune că, în vara anului 2006, am fost nevoită să mă internez datorită faptului că pierdeam în greutate, astfel, a trebuit să caut cauza.
După câteva investigații am fost sfătuită să fiu operată la stomac, lucru care s-a și întâmplat pe 6 septembrie 2006. Operația a fost făcută la București, la spitalul Fundeni. După operație, familia a fost anunțată de către profesor că am neoplasm (cancer) gradul 3, fază destul de avansată a bolii, fără ca eu să știu, aflând apoi pe parcursul tratamentului.
Pot spune că eu, până atunci, nu am rostit cuvântul cancer. Am refuzat să cred că am așa ceva. Tot timpul mi-am zis: „Dintr-o simplă răceală poți muri sau nu, așa și de cancer poți muri sau nu, totul depinde de tine”. Am convingerea că trebuie să ai, mai ales în astfel de momente, o gândire optimistă, să ai răbdare. În sine, răbdarea este o virtute pentru că ea are ca rod nădejdea în Dumnezeu.
Acum e momentul să spun că am primit o educație spirituală de la fiica mea, Nicoleta. La îndemnul ei am ajuns la părintele S., căruia îi mulțumesc tot timpul.
Pot spune că am ascultat în totalitate îndrumările medicului. Am făcut chimioterapie (citostatice), radioterapie – tratament foarte greu de suportat, dar tot timpul mi-am zis: „Trebuie să fie bine”.
Aproape de fiecare dată când începeam tratamentul, timp de 10 luni, treceam pe la părintele S. pentru spovedanie. Foarte uimită eram când primeam telefon de la părintele S. Mă întreba ce fac și dacă mă țin de rugăciune, căci dumnealui se roagă în continuare pentru mine. Ce spuneți?! Mai rar așa preot, să se intereseze de sănătatea oamenilor, lucru pe care medicii îl fac foarte rar, cu mici excepții.
La 6 luni după operație, supărare mare!!! La examenul tomografic au apărut la stomac câțiva ganglioni. Am venit plângând la părintele S. Și ce credeți că mi-a zis??? „Așa cum au apărut ganglionii, pot să și dispară”, lucru care s-a și întâmplat.
În luna mai 2007, la îndemnul fiicei mele, Nicoleta, am mers în Grecia, pe insula Eghina. Acolo se află moaștele Sfântului Nectarie. Pot spune că a fost destul de greu să ajungem acolo (atât fizic, cât și material), dar am reușit. Când am ajuns, surpriză mare!!! „Raiul pe pământ”. Vă doresc să ajungeți acolo. Așa cum poate bine știți, Sfântul Nectarie Taumaturgul este unul dintre cei mai iubiți și mai căutați sfinți de către toți credincioșii. Foarte mulți oameni care au venit de-a lungul vremii să se închine la sfintele moaște aflate la Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina au plecat vindecați sufletește și trupește. Același lucru s-a întâmplat și cu mine.
Ajungând în țară, la București, am mers direct la clinică pentru a-mi continua tratamentul. Surpriză însă, doctorul care mă supraveghea din punct de vedere medical a spus să oprim tratamentul deoarece sunt „clinic sănătoasă”.
Așadar, Îi mulțumesc încă o dată bunului Dumnezeu că exist, îi mulțumesc fiicei mele Nicoleta că m-a îndrumat să merg la mănăstirea Radu Vodă, unde, datorită părintelui S. am învățat că trebuie să accept situația așa cum este, căci prin rugăciune totul poate reveni la normal, lucru care s-a întâmplat și în cazul meu.
(Elena Vascan)
Intr-adevar, ieromonahul Sava este un om deosebit.. il cunosc de pe vremea cand era pe bancile liceului....un model de smerenie si simplitate... cinste mamei lui,de care imi este tare dor
Reply With Quote
  #6  
Vechi 08.11.2010, 21:49:03
Daniel777 Daniel777 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.722
Implicit

Acum douăzeci de ani foarte puțini români știau despre viața și minunile Sfântului Nectarie. Acum zece ani, datorită pelerinajelor în Grecia, unii români au început să îl cunoască pe sfânt. Datorită tipăririi primelor cărți despre sfânt, faima sa a început să se răspândească în toată țara. Astăzi, Sfântul Nectarie este recunoscut ca unul dintre sfinții grabnic ajutători.
„Cine este Sfântul Nectarie?”
La această întrebare, unii dintre cititorii acestei cărți ar fi gata să spună: „Este sfântul care m-a ajutat la greu”, sau „Este sfântul care mi-a ajutat mama”, sau alte rude, sau „Este sfântul care m-a ajutat să mă apropii de Biserică…”
Pentru astfel de cititori, o prefață la această carte nu își are rostul. Ei abia așteaptă să se bucure duhovnicește, citind noi minuni ale sfântului.
Această prefață se adresează, însă, mai ales celor care au auzit de la alții că Sfântul Nectarie este un mare făcător de minuni și vor să știe mai multe despre acestea…
Există mari sfinți, canonizați de Biserică de sute de ani, dar despre care nu se știe decât că au dus o viață de nevoință sau că au primit moarte mucenicească. Nu sunt cunoscute minunile lor.
În cazul Sfântului Nectarie, lucrurile stau altfel. Trecut la Domnul în anul 1920 - și canonizat în anul 1961 -, sfântul și-a arătat ajutorul în toate colțurile lumii.
Faima Sfântului Nectarie crește și în România. Lucrul aceste se vede și din grija acordată prăznuirii sale, pe 9 noiembrie. În București, la Mănăstirea Radu Vodă, din an în an vin din ce în ce mai mulți credincioși din întreaga țară.
În același timp, și la alte biserici sau mănăstiri în care se află părticele din moaștele sfântului crește numărul pelerinilor. La Iași, la Șinca, la Ghimicești, la Brădetu sau în alte biserici, Sfântul Nectarie a vrut să ajungă o parte – mai mică sau mai mare – din sfintele sale moaște. Dar ceea ce contează este mai ales credința cu care oamenii vin să i se închine.
Din ce în ce mai mulți părinți dau copiilor lor numele de Nectarie sau Nectaria, pentru că au fost ajutați de sfânt sau pentru că cer ajutorul sfântului pentru copiii lor.
Părintele Constantin Karaisaridis din Atena îi mărturisea odată unui teolog român că, în fiecare familie credincioasă din Grecia, Sfântul Nectarie a făcut cel puțin o minune. Cum a făcut și în familia acestui părinte…
Din păcate, mulți dintre cei ajutați de sfinți se rușinează să dea mărturie despre ajutorul primit. „Ce vor zice ceilalți?” „Ce vor zice colegii de serviciu dacă află?” „Ce vor zice rudele?”
Unii îndrăznesc totuși și scriu mărturii pe care le semnează cu pseudonime sau cu inițiale. Dacă nu pot mai mult, e bine și atât. Dar e greu de înțeles cum, după ce au citit că Sfântul Nectarie le-a cerut în mod expres unor oameni cărora li s-a arătat să scrie sau să vorbească despre minunile sale, unii preferă tăcerea. Ascund lumina sub obroc. (E adevărat că există și minuni care nu pot fi înțelese decât de cei care le-au trăit. De aceea este bine ca cei ajutați de sfinți să își întrebe duhovnicii dacă e bine sau nu să facă publice anumite minuni sau anumite detalii legate de unele minuni.)
Cât privește mărturiile făcute publice, mulți s-au întărit în credință datorită lor. Poate că cea mai cunoscută mărturie legată de minunile Sfântului Nectarie în România este cea a preotesei Maria Oprea din Sibiu. Aceasta a avut o sarcină extrauterină; doctorii i-au cerut să avorteze, dar ea nu a acceptat așa ceva. Și, prin rugăciuni către Sfântul Nectarie, sarcina a devenit normală. Și copilul s-a născut cu bine…
Reply With Quote
  #7  
Vechi 08.11.2010, 21:49:47
roman2010 roman2010 is offline
Member
 
Data înregistrării: 06.03.2010
Mesaje: 43
Implicit Poze

Cateva poze Sfantul Nectarie http://www.mediafire.com/?mvanyk5tw6z4aej
Reply With Quote
  #8  
Vechi 08.11.2010, 21:57:36
Daniel777 Daniel777 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.722
Implicit

Se poate descarca si de aici cartea:

http://sfappetrupavelandrei.wordpres...ni-in-romania/
Reply With Quote
  #9  
Vechi 08.11.2010, 21:58:42
Daniel777 Daniel777 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.722
Implicit

„El e protectorul tău...”

Doamne, ajută! Auzisem de Sfântul Nectarie de la o prietenă de-a mea, învățătoare, dar fără să fiu curioasă să citesc viața si minunile sale. Nu mă gândeam că într-o zi voi putea eu însămi să-l mărturisesc.
Aș vrea să menționez două întâmplări premergătoare minunii săvârșite de Dumnezeu și sfinții lui. Anul acesta soțul meu avea de făcut o inspecție de grad și, în zona respectivă, era localizată Mănăstirea Berința. Am insistat să ne ducă și, împreună cu fetele mele – Elisa și Anastasia – și o doamnă de la bisericuța la care mergem, am urcat dealul spre mănăstire. Era frig, zăpadă, așa că ne-am dus în biserică. Văzându-ne, o maică a insistat să mergem la casa monahală, gândindu-se probabil la fete. Noi am rămas și am citit acatiste, am cântat cântări bisericești, iar apoi am răspuns invitației. La un moment dat, Elisa a venit la mine cu o icoană. Mirată, am întrebat-o de unde o are. Mi-a zis, arătând spre un bărbat, că i-a dăruit-o. Era un frate ce ajuta pe la sfânta mănăstire. Discuția a decurs astfel, din ce-și mai amintește fata:
– Când te-ai născut?
– Pe 9 noiembrie.
– De Sfântul Nectarie. El e protectorul tău, să-ți aduc o icoană să-l vezi. Ți-o dăruiesc.
Fetița a venit la mine încântată. M-am bucurat și eu și m-am simțit rușinată că n-am fost curioasă să aflu ce sfinți s-au născut pe 9 noiembrie. Aș face o paranteză. La nașterea fetiței, care a fost foarte grea, doctorul m-a abandonat spunându-mi că mor alături de pruncul ce-l voi naște. În acel moment m-am rugat și Maicii Domnului, gândindu-mă că mor. Doctorul a plecat, am rămas cu moașele și, dintr-odată, am văzut o femeie cu un acoperământ mov-albastru care era deasupra mea, învăluindu-mă. După un timp, parcă m-am trezit auzind: Este fetiță. Atunci am realizat că a fost o minune. L-am întrebat pe doctor ce s-a întâmplat cu mine, mi-am pierdut cunoștința... Am văzut că nu reacționează și mi-am zis că este o minune. M-a ajutat Maica Domnului, văzând în ce situație eram.
Am mai povestit și altora minunea, dar cred că... ei considerau că fabulez. Revenind, sigur Maica Domnului a vrut ca Elisa să-și cunoască și sfântul protector, pe Sfântul Nectarie, la Mănăstirea Berința. A doua întâmplare a făcut să ajungem chiar la moaștele sale. Auzisem de la un monah că merge la Mănăstirea Ruoaia, Lăpușu Românesc, și mă gândeam că eu n-am fost pe acolo. Așa că i-am spus soțului că aș vrea să facem un pelerinaj. Într-o duminică, soțul și-a manifestat disponibilitatea de a mă duce la această mănăstire, dar era cam ora nouă și am zis că după Liturghie, căci e de mers cam două ore din Baia Mare și nu e bine să circulăm în timpul Sfintei Liturghii. După terminarea slujbei la biserică am spus și credincioasei care m-a însoțit la Mănăstirea Berința și, după puțină vreme, am plecat. Pe drum, soțul meu a zărit mașina episcopului și s-a gândit că vine de la Mănăstirea Rohia. Ajunși pe drumul spre mănăstire, doamna a simțit ceva deosebit. Eu i-am zis că normal... e o mănăstire. Doamna îmi mărturisea că totuși e ceva mai mult, e o sărbătoare. După ce am ajuns, am vorbit cu o maică, care ne-a spus că a fost acolo Preasfințitul, fiind hramul mănăstirii. Am mers la închinat și... la moaștele Sfântului Nectarie. Eram bucuroasă că fetița mea poate să se închine la protectorul ei.
Ei, și acum vine minunea cea mai mare, vindecarea mea. Prin luna iunie-iulie (nu mai știu exact, fiindcă nu credeam că o să am ocazia să mărturisesc acest lucru), am simțit o sensibilitate sub braț. La o palpare mai atentă am simțit chiar o durere, părerea mea era că e un nodul, fapt confirmat ulterior de medicul de familie. Acesta mi-a făcut un bilet de trimitere către un medic, fără însă să-mi spună specializarea acestuia. Aveam să aflu, după o zi, spre disperarea mea, vorbind cu o doamnă bolnavă de cancer, că doctorul la care mă trimisese era oncolog. Am mers la bisericuța Sfântul Iosif Mărturisitorul, la Taina Sfântului Maslu și pe drumul spre casă mi-am spus: Dumnezeu m-a creat, El poate să mă vindece. M-am hotărât să merg la mănăstiri înainte și în special la moaștele Sfântului Nectarie, la Mănăstirea Ruoaia, și apoi pe la medici.
Ziua următoare, într-o sâmbătă am plecat împreună cu familia mea. M-am închinat, am zis rugăciuni cu cuvintele mele simple, atât la moaștele sfântului cât și la ceilalți sfinți ale căror moaște se mai aflau aici. Apoi am plecat spre Mănăstirea Rohiița, unde am participat la miezonoptică și la rugăciuni de dezlegare. Un părinte mi-a dat o sticluță cu ulei de la mai multe sfinte masluri, cu care să mă ung în zona nodulului. Am dormit acolo, palpându-mă tot timpul, tristă mai ales că pe Anastasia o mai alăptam și mă gândeam ce ar însemna pentru ea să nu mai aibă mamă. Cancerul era deasupra mea... nu puteam scăpa de acest gând. A doua zi, în timpul Liturghiei, cum invocam eu ajutorul Sfintei Treimi la icoana căreia m-am dus la începutul Liturghiei, împinsă parcă de cineva de la spate, am simțit o tăietură puternică, dezechilibrându-mă puțin. Mă temusem să nu fie de la inimă, din cauza supărării. După câteva secunde iarăși mă atinsesem de acel loc și... nodulul dispăruse. A fost o operație pe viu. Îmi venea să strig în gura mare. La predică, Părintele făcea pomenire de vindecarea slugii sutașului și mă gândisem, ce coincidență... Dumnezeu a făcut o mare minune cu mine.
Nu aș vrea să neglijez și ajutorul celorlalți sfinți, al căror aport a fost semnificativ și ale căror icoane le am în colțișorul de rugăciune; de asemenea, ajutorul monahilor adormiți sau în viață, al căror nume l-am invocat. De atunci, acești sfinți, monahi, sunt prietenii mei de nădejde. În semn de mulțumire am mers din nou la vreo două săptămâni pe același itinerar. În pelerinajul făcut acum, la început de august, prin Moldova am simțit, de asemenea, ajutorul sfinților în întâmplări deosebite, ceea ce m-a făcut să nu mă îndoiesc de grabnica apropiere de sufletul nostru. Nu m-am mai dus la medici, am fost scutită de investigații costisitoare, de stresul aferent și de deznădejde. Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale!
Reply With Quote
  #10  
Vechi 08.11.2010, 22:00:15
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.912
Implicit Marele facator de minuni al ORTODOXIEI

http://www.sfantulnectarie.ro/
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Noi minuni ale Sfantului Ierarh Nectarie Vindecatorul de Boli andreidiniasi Generalitati 7 09.05.2014 00:18:34
ACTA – Tratatul semnat in secret de Romania, ce va instaura dictatura si pe internet Laura19 Generalitati 100 06.07.2012 21:14:40
Icoane facatoare de minuni din Romania 1 Bucurie Moaste 20 04.10.2010 16:07:04
Sfantul nectarie, mare facator de minuni icamilin Rugaciuni 31 29.12.2008 19:07:31