Calugaria alba

[crista]

am o prietena , mai in varsta care are binecuvantare de la duhovnic sa traiasca ca si calugaritele si se numeste Calugarie alba. ea are casuta ei, nu este tunsa in monahism, este necasatorita.dar, probabil nu s-a putut adapta la viata de manastire.
este o femeie deosebita. tine randuiala manastirii, adica luni mercuri, vineri mancare fara ulei, dupa orele 17, nu mananca carene niciodata, nu lipseste de la slujbe, adica liturghie, vecernie si celelalte.arepravila de "chilie" un pic mai speciala ,daca pot sa ii spun asa . este foarte fericita cu modul ei de viata, traieste in lipsa cu indestulare,tanjind dupa o manastire unde sa isi lase oasele.

[D.C.]

daca ai ravna duhovniceasca, poti face manastirea chiar in inima ta. Isihia (insingurarea) nu reprezinta neaparat izolarea, ci despatimirea.asta e calea batatorita a ascetilor, a schimonahilor.

[calator]

am disuctat mai demult cu unparinte despre ce este cel mai greu in manastire Si raspunsul nu a fost legat de rugaciune si post. A spus ca cel mai greu e sa-i rabzi pe ceilalti Csi evident ascultarea) Ca si in casatorie si orice relatie... Nu prea sunt pe principiu acesta "ca si cum" Fiecare cu drumul lui doar ca nu mi se par niste exemple de urmat

[pacatosul]

Eu personal am 16 anii despre calugarie alba am aflat acum cateva zile dintr-o carte si pentru mine mi se pare un mod de viata foarte atractiv si care cred ca mi s-ar potrivi cel mai bine si am vrut sa aflu mai multe despre acest mod de viata asa am dat si de situl vostru.Insa inainte sa dau de voi am gasit o scriere a Parintelui Asenie despre casatorie si calugarie unde am gasit ceva ce mi-a lasat un gust amar si suna cam asa:"Sunteti în lume. Pâna te decizi care îti este calea mântuirii, problema se pune: cum stai în lume? Te casatoresti, sau nu te casatoresti, adica te duci la mânastire? Sunt doua pozitii, caci n-ai cum altfel. Este si a treia, dar e falsa: "Nu ma casatoresc, dar nici la mânastire nu ma duc!" Traiesti amestecat si traiesti balos, adica esti ispitit din toate partile, nici nu stii ce vrei si nu ai râvna pentru viata duhovniceasca. Dar cei mai multi se casatoresc, dupa cum a lasat Dumnezeu, si cei mai putini se duc la mânastire."
Din perspectiva mea pacatoasa cred ca nici in casatoria nu mi s-ar potrivi as putea enumera pe putin 100 de motive mai mult sau mai putin personale(dau un singur exemplu mentalitatea degradata a societatii si americanizarea poporului roman cu sexul facut doar din placere si promovarea acestuia la scara larga ca fiind o necesitate si nu un pacat vorbesc de curvie,dar si de cel din timpul casatoriei facut doar pentru placerea partenerilor nu pentru reproducere asa cum l-a randuit bunul Dumnezeu) si nici calugaria nu mi s-ar potrivi fiindca nu cred ca as face fata conditiilor grele pe care le impune acestea.
As prefera sa traiesc in curatie,rugaciune,post si milostenie toata viata aici mai aproape de umanitate unde as putea sa-mi ajut prietenii,rudele cu invataturile pe care le dobandesc.Asta e din perspectiva mea ce o vrea bunul Dumnezeu El e singurul care ma cunoste cel mai bine,imi stie neputintele si putintele si ce pot duce si ce nu.
Insa asta mi-as dori cel putin deocamdata,asa gandesc si ii multumesc bunului Dumnezeu ca a avut rabdare si mila cu mine pacatosul si m-a reintors din necredinta si pacatul meu sa speram ca ma va lumina in continuare.Motivele pentru care am scris asta sa aflu parerea voastra despre cele scrise de Parintele Arsenie daca are dreptate si in ce masura si la cine se referea si daca calugaria alba e un mod de viata mantuitor sau nu?Caci in cartea din care am aflat despre calugaria alba spune asa:"Intre aceste doi cai de mantuire,casatoria si calugaria,mai este o cale de mijloc,anume calea sau crucea fecioriei,care are mare plata la Dumnezeu.Aceasta se mai numeste si calugarie alba.Cei care nu vor sa se casatoreasca si nici nu primesc cinul monahal,pot urma lui Hristos si in lume,ducand viata desavarsita prin rugaciunea,feciorie,post si milostenie.La fel sunt considerate vaduvele si cele lasate de barbati care renunta la a doua casatorie si duc viata in lume in totala curatie,smerenie si fapte bune.Astazi sunt mult mai numerosi crestinii care duc aceasta cruce a fecioriei si curatiei in lume,decat calugarii din manastiri.Asemenea tineri,fecioare si vaduve curate erau si pe vremea Mantuioruui,ca femeile mironosite,care urmau intru toate Domnului si erau nelipsite de la biserica."(Calauza ortodoxa in biserica I de Arhimandrit Ioanichie Balan)
Astept cu nerabdare parerile si sfaturile dvs.va multumesc!Doamne ajuta!!!

[stachie]

,,,,,vad k ai pus o intrebare,"ce nu si are existenta."unde ai auzit in biblie despre alta forma de mintuire adik a "treia"cale,,, calugaria alba,,,,,,,,,,,???????????
ACEASTA "forma de vietuiere a fosta iventata,,, de crestinii cei putini "fatarnici indrumati "de ierodiaconul visarion" care la rindul sau a fost caterisit pt k a luato pe "aratura in tarina bisericii,,!ce sa te indrume duhovnicul,, pe o cale ce inca nu esti sigura k e buna,,, cind noi stim ca doua sint sigure cea a casatoriei,,,,prin nastere de prunci si calugaria prin "jertfirea propiei tale fiinte celui ce tia dat totul adik dzeu,,,,dak vrei sa faci cele ale calugarului,,, dute in cercul lor si prin taierea vointei sa faci ascultare,,,,ce te duce la mintuire ,,, ce calugarie sa faci in lume cind aici ai posibilitatea sa faci "doar ce vrei tu,,,, si nu "ce ti se spune"deci e o distinctie,,,in manastire de multe ori faci ce nu ti place ,,dar faci incercind sa dai si putina dragoste in nadejdea k dzeu iti "binecuvinteaza"ceia ce faci,,,te inseli dak vrei calugarie in lume,,, si iara te inseli dak duci viata de mirean in manastire.....m asi bucura sa fie doar o simpla curiozitate ceia ce zici,,, sau mai exact ce vrei sa afli,,,,e un subiect sensibil........

[caminaris]

În prealabil postat de euftalia

Clausemi, draga mea nu vreau sa-ti fac rau, dar inca o data spun ( am mai scrs si la alte sectiuni,) calugaria este o exagerare, Domnul nostru Iisus Hristos este bland si umilit cu inima, zice "mila voiesc, iar nu jertfa." Important este sa fim buni, asa erau si sfintii, eu cred ca calugaria este inventie pur omeneasca, rugaciunea are si ea rostul ei, nu zice Domnul: nu cine imi zice mie Doamne, Doamne, se va mantui ci cine Face Voia Tatalui Meu. Feriti-va de fanatism. Va puteti inbolnavi grav. Dumnezeu ne-a facut si din carne, Este un pacat sa te chinui. Sa va ajute Dumnezeu tuturor!

Mi-e teama ca e taman invers. Dumnezeu vrea de la noi sa ne sfintim. Pai nu de aia imbatranim? Ca sa devenim tot mai neputinciosi, sa suferim de boli si atunci automat vom intelege si pe altii care sufera si vom deveni mai milosi pana ne vom sfinti. N-o sa mai putem face pacatul ala sau alalalt si ne vom sfinti treptat. Ca daca era sa traim ca sa ne bucuram de frumusetile pe care le-a facut Dumnezeu pentru noi pe Pamant atunci ne nasteam batrani si pe masura ce trecea timpul ...intineream:)) Da! Si nu mai muream niciodata eventual.
Dar calugaria este pentru cei batrani daca n-au destula minte inca din tinerete. Ca vezi si tu ca marea majoritate a Sfintilor nu sunt dintre mirenii care la batranete s-au retras la manastire ci sunt calugari inca de cand le-a mijit mustata.
In plus, o fi un pacat sa te chinui, ca daca te asezi pe o plita incinsa la rosu te doare si 2 luni stai numa in genunchi pana iti trece dar cand te chinui rugandu-l pe Iisus Hristos, sa vindece un bolnav care a venit la tine cu nervii in batista si stai pentru el 3 zile numa in genunchi si fara mancare sa-l indupleci pe Hristos, atuncea e exact ce cere Dumnezeu de la noi.
Frumusetile Pamantului le-a dat Domnul nu atat ca sa ne bucure cat ca sa ne foloseasca pe drumul spre mantuire.

[hanico]

Am citit si eu diverse impresii si pareri mai mult sau mai putin argumentate si am ajuns la concluzia ca multi dintre noi atunci cind nu putem intelege un lucru il condamnam! De ce oare?
Eu stiu ca parintele Nicodim Mandita avea o carte despre feluri de vietuire crestineasca, si nu erau doar 2 acolo, ba chiar erau 4.
-1- Fecioria
-2- Calugaria
-3- Casatoria
-4- Curatia
Fecioria si curatia au puncte comune, si acest mod de vietuire schiteaza de fapt traiul calugariei albe atat de blamat sau neinteles pe aici.
Sa dam un exemplu
Sa spunem ca esti un om oarecare (barbat/femeie nu conteaza) si descoperi ca ai o boala care nu-ti permite sa te casatoresti pentru simplul motiv ca nu poti avea copii, si nu concepi sa faci o casatorie gratuita doar de dragul de a fi ca toata lumea, casatoria in cauza are mari sanse de destramare caci la un moment dat dorinta de a avea copiii a celuilalt care este sanatos va da peste cap lumea celor 2.
Deci nu te casatoresti ca sa nu strici viitorul cuiva legindu-l de tine.
Trec niste ani si incepi sa-ti dai seama ca trairile tale sufletesti te aduc in pragul unei alte alegeri, dar esti singurul copil ramas acasa al unor batrini care isi traiesc ultimii ani in jurul tau, tu fiind sprijinul si bucuria lor.
Pe acesti doi batrini care au facut totul pentru tine(te-au tinut in scoli, te-au ingrjit, te ajuta din pensia lor amarita atunci cind esti somer), va trebui sa-i lasi singuri la batrinete.
Cu atat mai greu iti este cu cit s-au zbatut ei mai tare pentru tine, pina ai putut sa te descurci cit de cit pe picioarele tale!
Si desi iti este tot mai greu sufleteste nu poti pleca, sa-i parasesti la batrinete cind sunt tot mai bolnavi, cind ii vezi ca se imputineaza zi de zi sub ochii tai.
Deci nici nu te poti calugari nici nu te poti casatori, si nu-i deloc usor sa traiesti asa.
Te duci la calugari, la preoti si te spovedesti, iti dau dreptate ca in situatia asta nu-i poti parasi pe parintii tai! dar iti spun ca pina la calugaria in manastire sa te obisnuiesti sa traiesti cit de cit viata monahala in lume, cu post cu rugaciune cu slujbe si viata curata. Faci ascultare si iti dai seama ca te simti mai bine si impaci si pe parinti si porti si grija de sufletul tau.
Eu nu vad nimic rau in asta, zica oricine ce vrea!

[Iubirea]

În prealabil postat de hanico

Am citit si eu diverse impresii si pareri mai mult sau mai putin argumentate si am ajuns la concluzia ca multi dintre noi atunci cind nu putem intelege un lucru il condamnam! De ce oare?
Eu stiu ca parintele Nicodim Mandita avea o carte despre feluri de vietuire crestineasca, si nu erau doar 2 acolo, ba chiar erau 4.
-1- Fecioria
-2- Calugaria
-3- Casatoria
-4- Curatia
Fecioria si curatia au puncte comune, si acest mod de vietuire schiteaza de fapt traiul calugariei albe atat de blamat sau neinteles pe aici.
Sa dam un exemplu
Sa spunem ca esti un om oarecare (barbat/femeie nu conteaza) si descoperi ca ai o boala care nu-ti permite sa te casatoresti pentru simplul motiv ca nu poti avea copii, si nu concepi sa faci o casatorie gratuita doar de dragul de a fi ca toata lumea, casatoria in cauza are mari sanse de destramare caci la un moment dat dorinta de a avea copiii a celuilalt care este sanatos va da peste cap lumea celor 2.
Deci nu te casatoresti ca sa nu strici viitorul cuiva legindu-l de tine.
Trec niste ani si incepi sa-ti dai seama ca trairile tale sufletesti te aduc in pragul unei alte alegeri, dar esti singurul copil ramas acasa al unor batrini care isi traiesc ultimii ani in jurul tau, tu fiind sprijinul si bucuria lor.
Pe acesti doi batrini care au facut totul pentru tine(te-au tinut in scoli, te-au ingrjit, te ajuta din pensia lor amarita atunci cind esti somer), va trebui sa-i lasi singuri la batrinete.
Cu atat mai greu iti este cu cit s-au zbatut ei mai tare pentru tine, pina ai putut sa te descurci cit de cit pe picioarele tale!
Si desi iti este tot mai greu sufleteste nu poti pleca, sa-i parasesti la batrinete cind sunt tot mai bolnavi, cind ii vezi ca se imputineaza zi de zi sub ochii tai.
Deci nici nu te poti calugari nici nu te poti casatori, si nu-i deloc usor sa traiesti asa.
Te duci la calugari, la preoti si te spovedesti, iti dau dreptate ca in situatia asta nu-i poti parasi pe parintii tai! dar iti spun ca pina la calugaria in manastire sa te obisnuiesti sa traiesti cit de cit viata monahala in lume, cu post cu rugaciune cu slujbe si viata curata. Faci ascultare si iti dai seama ca te simti mai bine si impaci si pe parinti si porti si grija de sufletul tau.
Eu nu vad nimic rau in asta, zica oricine ce vrea!

"Imi era dor de acest subiect aberant" :)
Oare pr. Nicodim mandita o fi mai presus de Hristos care spune ca doua sunt caile mantuirii?
Exemplul tau este total gresit...casatoria a fost instituita de Hristos iar faptul ca o persoana nu poate avea copii este tot cu ingaduinta lui Hristos. Acea persoana nu trebuie sa ascunda aceasta problema fata de jumatatea sa ca sa se ajunga mai tarziu la destramarea casniciei. Nasterea de prunci nu este mantuitoare pe cand casatoria este...sotii depun un juramant la casatorie iar directia lor este spre Hristos, sa se sprijine unul pe altul atunci cand cad.
Ce spui tu e apa de ploaie, e fuga de responsabilitate...normal ca e mai bine singur, tu faci regulile tu le executi...dar lupta, jertfa unde este? Nu poti naste copii dar poti infia cu acordul celuilalt....si asa iti urmezi calea casniciei.
Nu doresti asta, ok!!!
Algi calea fecioriei, mergi in manastire si jura pentru Hristos respectarea voturilor si nu-ti mai fa voia...asta inseamna jertfa.
Asa singurel acasa ce bine e, nu te supara nimeni, faci ce vrei si cand vrei. Iti formezi propria viata cat mai usoara si gata, ti-ai indeplinit misiunea....ce simplu e.

[hanico]

Deci ce-am zis eu e simplu si usor de urmat, dar tu ai propus lucruri foarte simple nu?
Infiezi cu acordul celuilalt... care celalalt? Citi pot accepta o astfel de casatorie, sa traiesti frateste cu sotia ta si ea sa mai accepte sa infiezi copii cind e o femeie sanatoasa? Spune-mi cine poate accepta o astfel de casatorie? Foarte simplu nu-i asa?
Se intampla sa te casatoresti si abia apoi sa iti dai seama ca nu poti avea copii si atunci da de comun acord infiezi copii. Dar altfel ceea ce propui e o idee fara fond.
Tu spre exemplu te-ai casatori cu el?
In ceea ce priveste felul acesta de viata, poate esti prea tinara ca sa-ti dai seama ca viata nu te serveste cu ce vrei tu, ci trebuie din bucatele sa-ti inchegi un drum, un trai. Uiti ca felul acesta de a trai are o cruce si anume singuratatea, singuratatea printre oameni poate nu o fi la fel de grea ca a calugarilor in padure dar nici floare la ureche nu e. Oare te-ai gindit ca are frati, surori, veri sau verisoare, colegi care toti au copii, iar el e mereu altfel.
Cit priveste caile lasate in Biblie adu-ti aminte de vorbele sf. Ap. Pavel despre traiul feciorelnic.
Dupa ce te vei fi gindit mai bine sa mai dai de veste. Altadata nu mai judeca inainte de a intelege.

[sophia]

@Hanico - eu cred ca n-ai inteles bine la ce se refera calugaria alba.
Si vad ca si mai sus se fac niste confuzii.
De fapt nici mie nu mi-e clara notiunea.

Ce legatura au copiii cu modul in care traieste un cuplu?
Sunt atatea cupluri care nu au copii si totusi duc o viata normala impreuna.
Adica nu traiesc ca sora si frate.
Aberatia asta este: sa fii casatorit si sa traiesti ca sora si frate.
In rest poti sa traiesti singur, sau cu parintii, in feciorie.Care este problema?
Posti sa te duci la manastire.
Casatoria nu se face numai pentru copii, sau numai intre persoane fertile, sau sanatoase.
Se face din dragoste. Asta este scopul suprem al casatoriei: dragostea.
Si infertilitatea nu inseamna ca nu poti avea relatii cu sotul/sotia ta, macar de un anume fel, pana la un anumit nivel.

Exista, dupa cum am inteles eu, altceva care s-ar putea numi calugarie alba.
De ex. sa te retragi la manastire, dar fara vot monahal. Cum se retrag multi batrani singuri. Ei traiesc in manastire, dar fara a fi calugari. Este doar ceva asemanator cu calugaria.

Incerc sa inteleg si lista parintelui Nicodim Mandita pe care il citati:
1. Feciorie - se poate in lume sau in calugarie (nu ai relatii niciodata cu nimeni).
2. Casatoria este clar
3. Calugaria este clar
4. Curatia - asta la ce se refera? Aici e intrebarea.
Curatia in casnicie? Adica a nu avea relatii cu sotul/sotia? Dupa o varsta ar fi posibil, dar sunt rare cazurile. In rest...numai daca sotul/sotia a patit ceva (boala grava, paralizie, coma, etc.), sau mai stiu eu. Altfel nu este normal.
Curatia poate se refera aici la a trai in limite decente si mai ales a fi fidel sotului/sotiei.