Ce inseamna iubirea vrajmasilor

[costel]

Nu ma insel Andrei. Din Hristos vine puterea de a birui ceea ce e stricacios in noi. Eu nu ma impartasesc sa-mi satisfac o curiozitate, ci ca sa devin om nou. Iar cand devin om nou, iubesc curat. Eu stiu ca si sfintii din pustie se impartaseau. Daca au fost cazuri cand pentru o vreme nu s-au impartasit, cred ca nu au plecat in pustie singuri, ci cu Hristos. Fara El nu puteau deveni placuti inaintea lui Dumnezeu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Nu ma insel Andrei. Din Hristos vine puterea de a birui ceea ce e stricacios in noi. Eu nu ma impartasesc sa-mi satisfac o curiozitate, ci ca sa devin om nou. Iar cand devin om nou, iubesc curat. Eu stiu ca si sfintii din pustie se impartaseau. Daca au fost cazuri cand pentru o vreme nu s-au impartasit, cred ca nu au plecat in pustie singuri, ci cu Hristos. Fara El nu puteau deveni placuti inaintea lui Dumnezeu.

Andrei nu a vrut sa spuna ca multi se impartasesc din pura curiozitate, ci mai degrab din automatism, ca asa trebuie, sau ca asa a facut nu stiu ce vecin, sau mai grav intru fala, mandrie. Decat o astfel de Impartasanie, mai bine mai rar, avand un timp pregatitor, premergator Sfintei Impartasanii. Si sufletul si trupul trebuie pregatite cu atentie si apoi actul in sine va fi intradevar cu folos .

[AndreiB]

În prealabil postat de costel

Nu ma insel Andrei. Din Hristos vine puterea de a birui ceea ce e stricacios in noi. Eu nu ma impartasesc sa-mi satisfac o curiozitate, ci ca sa devin om nou. Iar cand devin om nou, iubesc curat. Eu stiu ca si sfintii din pustie se impartaseau. Daca au fost cazuri cand pentru o vreme nu s-au impartasit, cred ca nu au plecat in pustie singuri, ci cu Hristos. Fara El nu puteau deveni placuti inaintea lui Dumnezeu.

tu nu te impartasesti ca sa devii un om nou, ci ca sa fii in legatura permanenta cu Dumnezeu. fiind in aceasta legatura indestructibila cu El, te transformi treptat intr-un om nou.
si nu trebuie sa fortezi tu acest fapt, ci lasa-ti duhovnicul sa hotarasca.

[costel]

Andrei, cuvintele "om nou" nu inseamna sfarsit in viata dumnezeiasca. Niciodata omul nu va ajunge sa spuna: nu mai am ce sa cunosc in Dumnezeu; El nu mai are nimic nou pentru mine. Asa ca afirmatia "om nou" exprima dinamism, nu finalitate. Pentru mine, impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, aduce schimbare in ganduri, in fapte, in cuvinte. Iar aceste schimbari sunt semne ale omului nou in Hristos. Iar omul acesta, primeste permanent un chip mai luminos daca ramane in Hristos.

[lianalook]

Iubirea inseamna Dumnezeu. "Sa iubesti aproapele ca pe tine insuti"
Daca il iubesti mai mult decat pe tine insuti, si nu primesti mai nimic inapoi... si suferi, si versi lacrimi... ce inseamna ca Dumnezeu te-a parasit?
Cine poate sa spuna cum sa-ti infranezi iubirea pentru a iubi aproapele ca pe noi insine si nu mai mult? Nu mai mult decat viata noastra.

[vsovi]

În prealabil postat de lianalook

Iubirea inseamna Dumnezeu. "Sa iubesti aproapele ca pe tine insuti"
Daca il iubesti mai mult decat pe tine insuti, si nu primesti mai nimic inapoi... si suferi, si versi lacrimi... ce inseamna ca Dumnezeu te-a parasit?
Cine poate sa spuna cum sa-ti infranezi iubirea pentru a iubi aproapele ca pe noi insine si nu mai mult? Nu mai mult decat viata noastra.

domnule, n-atzi intzeles porunca aia shi tot vorbitzi aiurea "ca pe noi inshine shi nu mai mult"

poi domnule, pana la porunca aia mult ai de indurat shi nici nu e vorba de egalitate acolo, cu mai mult sau mai putzin, nu e vorba de asha ceva, ci altceva e acolo: "ceea ce ai vrea sa-tzi faca tzie aproapele cand eshti la necaz, la durere, la deznadejde, aia sa le faci tu lor, shi asa sa te comportzi shi sa le faci ceea ce ai vrea sa tzi se faca tzie daca ai fi in cazul lor" aia inseamna ca pe tine insutzi... shi mai inseamna multe dar este o porunca shi mai mare decat aceea din Vechiul Testament dar shi aia din vechiul tesptament daca o aplici incomplet, sau stramb sau intzelegand sa faci alte lucruri in numele ei, atunci te tarashti in desfranare... ca daca ar fi s-o pricepi exact cum e scrisa, atunci inseamna sa nu te iubeshti nici pe tine shi nici pe aproape ci doar pe Dumnezeu shi sa lucrezi shi sa aplici iubirea Lui atat tzie cat shi aproapelui tau, asta inseamna porunca aia mare a vechiului testament citita Mot-a-Mot shi nu cum citesc "unii" deci nu asha cum se straduie s-o aplice in od stramb shi fals... fiindca nu citesc Scriptura... dar exista una shi mai mare ca asta in Noul Testament pe care n-am s-o mai explic ca o sa zica cineva ca ma dau mare... ??? ca oricum shtie toata lumea cum suna ea, cum este scrisa, care ii sunt cuvintele, dar este foarte greu de aplicat, dar nu imposibil, sfintzii au aratat ca e posibil. :)

[AndreiB]

În prealabil postat de costel

Pentru mine, impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, aduce schimbare in ganduri, in fapte, in cuvinte.

schimbarea in ginduri si celellalte trebuie sa fie anterioare Impartasirii.

[costel]

Nu vad schimbarea in gand, fapta si cuvant ca fiind doar anterioara impartasirii. Asa cum am spus, suntem intr-o continua prefacere, schimbare. Deci, ea urmeaza si dupa impartasire. Scriptura ne marturiseste "Fara de Mine nu puteti face nimic" - iata de ce este important sa plec in a zidi omul nou in Hristos si nu in afara Sa.

[MihaiFloarea]

Am impresia că sîntem multi dintre cei ce gîndim/scriem aici (foarte) buni teoreticieni, precum cărturarii si fariseii de odinioară. Or, faptele mele - căci eu nu judec pe nimeni, fiindcă n-am acest drept! - nu-mi mulţumesc constiinta, deocamdată. Vreau să mărturisesc că nu-mi amintesc să fi săvîrsit vreodată vreo faptă bună pentru vreun vrăsmas (de pildă fată de un hulitor al credintei ortodoxe; am întîlnit asemenea oameni, chiar si-n cancelaria unde-mi petrec atîta vreme, ori printre elevii mei - 2-3% apartinînd penticostalilor, evanghelistilor ori iehovistilor). Ei bine, din comoditate poate, sau din lehamite, sau din timiditate sau din toate aceste pricini la un loc, eu am tăcut, căci mă prevalam de faptul că nu eram părtas de dialog, ci doar ascultător întîmplător al unor astfel de fraze răuvoitoare... Am dăruit, totusi, o dată, o carte de rugăciuni directoarei liceului unde lucrez, care-mi mărturisise că este atee; dar nici cu acel prilej n-am fost consecvent, nemaiinteresîndu-mă, luat pe sus de multele treburi cotidiene, dacă gestul meu a avut vreun efect sau nu... Am lăsat totul în grija Domnului...
Tot astfel, cînd mă rog pentru vrăsmasi (există o superbă rugăciune în cărtile de rugăciuni pe care le am de la Mînăstirea Sihăstria) am sentimentul apăsător că e inutil, judecata mea intervenind astfel: degeaba o faci, dacă ei nu se căiesc, dacă ei nu-L au pe Hristos. Îmi dau seama că e de la cel rău acest gînd, dar el nu mă părăseste, orice-as face.
Lucrurile sînt cu totul schimbate cînd mă rog pentru familie, pentru elevii mei, pentru prieteni, vecinii de palier, cunoscuti etc. Dintr-o dată, sufletul si mintea îmi devin una, conlucrînd, fiindcă simt cum rugăciunile îmi sînt primite. Poate voi fi catalogat drept naiv de cei care-mi oferiti sfaturi atît de profunde (ca întotdeauna, "vsovi" e la mare înăltime!); dar aceasta este, deocamdată, realitatea pe care o am de combătut...

Aceasta pilda a fost postata la alt topic, dar prin analogie, cred ca o putem folosi si aici:
"Un om oarecare din Constantinopol era foarte milostiv, incat si pe ulitele cetatii umbland el, mergea dupa dansul multime de saraci. Iar el se facea ca si cand ii gonea si-i indeparta, insa punea in mainile lui milostenie. Si facea aceasta, voind sa se tainuiasca de oameni. Deci, unul din prietenii lui credinciosi l-a intrebat pe el cum s-a facut milostiv. Si i-a spus lui, graind: "Cand eram mic, ca de zece ani, si am intrat in biserica sa ma rog, am vazut pe un batran duhovnic, invatand poporul si spunandu-i despre milostenie: cel ce da saracului pune in insesi mainile lui Hristos. Iar eu am auzit si n-am crezut pe cel ce invata, ca gandeam: Eu am auzit ca Hristos sta in cer, de-a dreapta Tatalui, deci, cum se afla pe pamant, precum invata acesta, ca sa ia ceea ce se da saracilor? Iar acestea gandind eu, m-am dus la casa mea si am vazut pe un sarac in haine rupte mergand, iar deasupra capului sau sta un chip al Domnului nostru Iisus Hristos. Si cum mergea saracul acela pe calea sa, iata un om milostiv l-a intampinat pe el si i-a dat lui o paine. Si cum a intins mana cela ce da painea, iata si chipul Mantuitorului, care Si-a intins mainile Sale spre mainile lui si l-a binecuvantat pe acela. Deci aceasta vazand-o, am crezut ca acel ce da saracului, cu adevarat lui Hristos da. Dar eu inca si acum vad acelasi chip, stand deasupra capului saracilor si pentru aceea sunt cuprins de frica si fac milostenie dupa putere, pe cat pot."

Daca Mantuitorul da binecuvantare pentru milostenie, oare nu crezi ca va da binecuvantarea si daca noi vom rasplati raul cu bine, iubindu-ne vrajmasii?!?
De cand am inteles ca omul este bun, si doar faptele lui sunt rele, de atunci nu mai am probleme cu iubirea de vrajmasi. Acelasi om, care azi face cel mai teribile lucruri, maine se poate pocai si poate deveni un sfant, in vreme ce eu raman cu judecata si ma innec in pacatele mele.
De aceea trebuie sa facem diferenta intre om si faptele lui. Si daca am ajuns sa nu uram omul, atunci putem sa il si iubim.
E mai usor sa iubim pe cei din familie sau din anturajul nostru, caci ii cunoastem. Poate nu intamplator Sf. Petru vorbeste de iubire si de dragoste. Iar dragostea e cea mai mare dintre toate pe scara virtutilor. "La evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea." (" Petru 1.7)

Si iarta-ma daca si eu vorbesc ca un fariseu, caci nu-mi reuseste nici mie din prima si intotdeauna. Dar principiul conteaza.