Ti-ai lasa sotia(-ul),copiii...pentru calugarie?

[sophia]

Nu mi se pare nici normal, nici crestin si nici corect sa lasi familia si sa mergi la manastire, mai ales daca ai copii.
In primul rand ca ai niste responsabilitati fata de familie si un ai facut un juramant in fata lui Dumnezeu de a nu te desparti.
Apoi pentru ca este o lipsa de respect fata de ceilalti monahi ce au trait o viata in castitate.
In al treilea rand pentru ca nu poti sa mergi pe doua cai in acelasi timp.
Nici Dumnezeu nu cere asa ceva.
Asemenea problema am avut cand am citit ca Iisus i-a cerut lui Petru sa-si parasesaca familia si sa-l urmeze.

Mi se pare ca aceasta stare/decizie nu se poate obtine pe parcurs: am fost casatorit si am trait lumeste si brusc am duhul monahiei in mine.
Sigur ca in tinerete este greu sa alegi una din cai fara a le cunoaste (pe amandoua), dar sa te duci dupa zeci ani de casnicie la manastire?
Si nu cred ca se face de comun acord. Nici o femeie nu ar putea accepta asa ceva (fara suferinta). Sa ramana singura si abandonata.
Esste la fel de grav poate ca si a fugi de la manastire ca sate casatoresti. Si nu stiu cum ca drumul, acesta (invers) este interzis si pacat. Dar pacat sa-ti lasi sotia/sotul si chiar copiii, nu este?

Este ca si cum cineva este homosexual si totusi se casatoreste, pentru ca peste ani sa-si dea seama ca a gresit drumul si se hotaraste sa lase familia.
Este un soc pentru toata lumea asa ceva.

Nici casnicia alba (deci fara sex) nu este ceva normal si chiar am citit ca este interzis asa ceva (s-o faci in mod voit).

Mi se pare o lipsa de respect si fata de taina casatoriei si fata de manastire sa-ti lasi sotul sexual, sau sa traiesti casatorit si in manastire.

Ah, inteleg in schimb altceva: cineva care este vaduv, in varsta, sa se retraga la manastire.

Dar parca era o cerinta (verificata) la intrarea in monahie sa nu fii casatorit si chiar sa fii virgin. Nu mai este?

[caliyo]

Nu exista o cerinta sa fii necasatorit si virgin cand intri in manastire, ci din momentul in care intri in manastire sa duci o viata de castitate , ascultare si saracie de buna voie. Cand intri pe poarta manastirii, lasi tot ce a fost in viata ta in urma, ,,mori ´´pentru viata de pana atunci si te,,nasti´´ pentru noua viata. De aceea la calugarie se pune un nou nume.

[costel]

În prealabil postat de bodo1222

Ma gandesc oare cati si-ar lasa familia pentru manastire,sa se calugareasca...cati ar avea puterea?cat credeti ca ar rezista acestia?si ce se va intampla cu familia lor dupa aceasta?

Nu mergi in manastire ca sa arati cat de maret esti prin faptul ca ai renuntat la casatorie. Nu esti placut lui Dumnezeu daca lasi acasa o sotie si copii care nu sunt pregatiti pentru viata de manastire. Lui Dumnezeu ii este placuta bucuria, fericirea. Iar daca asta o poti aduce prin viata de familie, atunci trebuie sa o intaresti. Numai in cazul in care toata familia are acest dor, atunci putem vorbi de calugaria celor casatoriti. Pana atunci iubiti si nu pierdeti timpul neprimind iubirea altora.

[lareine]

În prealabil postat de sophia

Nu mi se pare nici normal, nici crestin si nici corect sa lasi familia si sa mergi la manastire, mai ales daca ai copii.
In primul rand ca ai niste responsabilitati fata de familie si un ai facut un juramant in fata lui Dumnezeu de a nu te desparti.
Apoi pentru ca este o lipsa de respect fata de ceilalti monahi ce au trait o viata in castitate.
In al treilea rand pentru ca nu poti sa mergi pe doua cai in acelasi timp.
Nici Dumnezeu nu cere asa ceva.
Asemenea problema am avut cand am citit ca Iisus i-a cerut lui Petru sa-si parasesaca familia si sa-l urmeze.

Mi se pare ca aceasta stare/decizie nu se poate obtine pe parcurs: am fost casatorit si am trait lumeste si brusc am duhul monahiei in mine.
Sigur ca in tinerete este greu sa alegi una din cai fara a le cunoaste (pe amandoua), dar sa te duci dupa zeci ani de casnicie la manastire?
Si nu cred ca se face de comun acord. Nici o femeie nu ar putea accepta asa ceva (fara suferinta). Sa ramana singura si abandonata.
Esste la fel de grav poate ca si a fugi de la manastire ca sate casatoresti. Si nu stiu cum ca drumul, acesta (invers) este interzis si pacat. Dar pacat sa-ti lasi sotia/sotul si chiar copiii, nu este?

Este ca si cum cineva este homosexual si totusi se casatoreste, pentru ca peste ani sa-si dea seama ca a gresit drumul si se hotaraste sa lase familia.
Este un soc pentru toata lumea asa ceva.

Nici casnicia alba (deci fara sex) nu este ceva normal si chiar am citit ca este interzis asa ceva (s-o faci in mod voit).

Mi se pare o lipsa de respect si fata de taina casatoriei si fata de manastire sa-ti lasi sotul sexual, sau sa traiesti casatorit si in manastire.

Ah, inteleg in schimb altceva: cineva care este vaduv, in varsta, sa se retraga la manastire.

Dar parca era o cerinta (verificata) la intrarea in monahie sa nu fii casatorit si chiar sa fii virgin. Nu mai este?

Sophia tu lucrurile astea le vezi doar in functie de propriile tale proiectii temeri si idei de ce ar fi 'corect'.
Daca ai chemare, te poti duce la manastire oricand, si dupa O MIE de ani de pacate, si respectul pentru ceilalti monahi casti nu are nici o importanta aici, toti fratii ar trebui sa se bucure cand un altul li se alatura, murind fostei sale vieti, ba cu atat mai mare mi se pare minunea cand unul care s-a bucurat si balacit in toate ale acestei lumi, e intors de Dumnezeu spre virtuti.

Mi se pare ca tu reduci totul la sex. Acum suntem tineri si ne vine greu sa credem, insa exista in lume mireni care traiesc o casatorie "alba" si pentru asta se vor incununa, daca o fac de comun acord, pentru ca si apostolul Pavel scria ca se pot lasa deoparte relatiile sexuale pentru post si rugaciune, de comun acord. Dar cat TIMP dureaza aceasta asceza, asta nu a mai spus, deci fiecaruia dupa puterile, chemarea si ravna sa. Ca nu este "normal", pai, probabil ca nu o fi, e suprafiresc intr-adevar insa doar pentru ca nu suntem noi in stare sa atingem asemenea trairi nu inseamna ca acestea sunt interzise.

Respectul fata de taina casatoriei nu consta in a avea relatii sexuale :D Acestea ne sunt lasate firesc, dar taina Cununiei le sfinteste, nu relatiile sexuale sfintesc casatoria.

E si casatoria cruce, dar nu cred ca un om care e cu adevarat credincios si stie ce este aceea dreapta masura, o sa fuga la manastire cu una cu doua, ca sa "scape" sau pentru a avea o "viata usoara". O sa se roage, o sa discute cu duhovnicul sau, o sa vada cat timp persista chemarea aceasta, daca nu o fi cumva o ispita din cele de-a dreapta, un sentimentalism de doua zile, o capitulare in fata problemelor lumesti. Nu gata, mi-a venit sa ma calugaresc, adio, am plecat.

[iustin10]

Cred ca in intrebarea 'Ti-ai lasa familia pentru calugarie?' ,mai greu este nu daca ai voie sau e bine sa o faci,ci daca poti.
Caci Iisus este mai presus ca familia ,dupa cum Insusi zice: "Cine va lasa mama sau sotie...pentru Mine,va primi inzecit in Imparatia Cerurilor"
Despartirea de familie pentru calugarie se poate face in 2 feluri: cu impotrivirea familiei ,sau de comun acord.
Ambele sunt grele si inaltatoare.E greu sa lupti impotriva celor dragi,in primu caz ,si e frumos sa ajungi la atata armonie si respect in al 2 lea caz.

Oricand e de preferat manastirea,oricata dragoste sau chin ar exista in familie, dar chiar puteti sa lasati totul?Aceasta mi se pare mie provocarea.

[bodo1222]

Cata dragoste de Dumnezeu ai in inima draga iustin10....esti printre singurii care au dat un raspuns simplu....felicitari...iara Lareine,deasemenea a inteles measjul...Costel... e cu semnul intrebarii la sfarsitul subiectului acestui thread...deci nu a venit nimeni si nici nu o sa vina sa zica ca si-a lasat familia pantru manastire...si nu mi se pare o mandrie...ci putini cred ca ar face lucrul acestsa...putini au asemenea dragoste pentru Dumnezeu...Calyo are dreptate...nu exista cerinte la intrarea in manastire...sophia,esti dezinformata:
1.nu se merge pe 2 cai,alegi ori continui ca satorit,ori manastirea...e o singura cale
2.''am fost casatorit si am trait lumeste si brusc am duhul monahiei in mine.''...cine a zis ca brusc?citeste intrebarea inca o data
3.''Nici o femeie nu ar putea accepta asa ceva (fara suferinta). Sa ramana singura si abandonata.''-sunt perfect de acord cu tine..dar nu a spus nimeni ca sa lase familia la un colt de strada si sa plece la manastire...ar insemna sa nu ai suflet...si oricum intram in contradictie cu '''cine nu lasa pe mama/....''
4.''Nici casnicia alba (deci fara sex) nu este ceva normal si chiar am citit ca este interzis asa ceva (s-o faci in mod voit''...probabil ai citit vreun document de pe vremea comunistilor(ateilor)....binecuvantata este casatoria alba...si cred ca tre sa ai multa credinta sa poti face asta...
5.Am uitat ce e mai important:''Apoi pentru ca este o lipsa de respect fata de ceilalti monahi ce au trait o viata in castitate''...Acum mi-am dat seama ca tu ai spus lucrurile astea doar din propiul tau punct de vedere...dara daca te apuci sa citesti din vietile sfintilor,din vietile monahilor si ale calugarilor vei descoperi ,spre surpriza ta ca o mare parte dintre ei,au avut o viata la fel de normala ca a noastra,nu s-au dus feciori la manastiri si pacatosi la fel ca noi mai mult sau mai putin..

Doamne ajuta la toti!

[sophia]

Mai intai ca eu stiam ca exista niste reguli stricte pentru a fi primit in manastire. Tot aici in forum am auzit asta.
Asa ca ar trebui sa va hotarati, sau sa vorbeasca unul care chiar stie aceste lucruri, pentru ca altfel ne jignim aici reciproc fara rost.
Eu stiam ca trebuie sa intri curat si necasatorit (cel putin la tinerete), dar mai sunt si cazuri de batrani(e) vaduvi(e) care se retraga la manastire. Nu cunosc in ce conditii se poate face asta.

In ceea ce priveste casatoria fara sex. Nu, eu nu sunt obsedata, dar daca ar fi dupa unii din voi, numai asa ar trebui sa fie casatoria in general. Am vazut aici atat de des cat de murdari si desfaranati sunt considerati cei casatoriti...mi-a ajuns.

Si a lasa sotul/sotia indiferent pentru ce, chiar pentru manastire, nu se refera numai la sex, ci in general. Pentru ca pleci de tot, il lasi singur, fara iubire, fara ingrijire, etc. Sexul este si el o forma a iubirii pana la urma (la oameni, la animale este numai ceva fizic). Asta este parerea mea, la altii poate o fi altfel.
Ca de la o anumita varsta esti mai potolit, poate, dar cred ca rareori, daca nu esti bolnav, chiar nu mai vrei sa dormi macar in pat cu sotia/sotul. Si asta eu n-as numi-o casnicie alba sau monahie.

Lareine - tocmai ca trebuie si sa fie interzis sa fie primiti la manastire, pentru ca altfel multi ar da fuga acolo, sa zicem in anumite momente (mai grele ale casniciei, sau mai stiu eu ce probleme) si gata...ar scapa.
Am mai spus: casatoria este in primul rand un juramant in fata lui Dumnezeu. Este mare pacat sa-l incalci.

Si mai este ceva: ce face cel ramas, mai ales daca are si copii, singur, cu un venit lipsa, cu probleme pe cap ramase (inclusiv familia celui plecat la manastire)? E usor sa spui: "pa draga, am plecat la manastire, descurca-te."
Exista totusi niste reguli pe lumea asta, care sunt respectate si in scripturi.

[lareine]

Sophia, tu aici te gasesti in eroare:

Lareine - tocmai ca trebuie si sa fie interzis sa fie primiti la manastire, pentru ca altfel multi ar da fuga acolo, sa zicem in anumite momente (mai grele ale casniciei, sau mai stiu eu ce probleme) si gata...ar scapa.
Am mai spus: casatoria este in primul rand un juramant in fata lui Dumnezeu. Este mare pacat sa-l incalci.

Cum sa fie interzis sa te duci la manastire?!?! ORICE ai fi facut inainte, daca te pocaiesti si spovedesti si te indrepti -- vei fi primit. Nu stiu unde ai auzit tu de regulile alea speciale, ca pana si dintre sfinti au fost, inainte de calugarie, desfranati sau vrajitori, si cu toate acestea, s-au pocait si s-au invrednicit sa ajunga Sfinti.
Si-apoi, de te duci, nu te tunde nimeni calugar imediat, ci dupa un timp mai lung sau mai scurt de vietuire in manastire, tocmai ca sa fie incercat si sa se lamureasca daca e doar o toana de moment sau o nazuinta sincera, existentiala.
Nu uita ca duhovnicii si staretii nu vor calugari pe nimeni doar pentru ca se da acela cu fundul de pamant de ravna, nimeni se face calugar SINGUR, PE SINE, doar pentru ca asa are CHEF si i s-a pus pata.

[iustin10]

Sophia pune urmatorul caz:
Cineva,un barbat,pleaca la manastire,dar era singurul care aducea venit in casa,si isi lasa sotia si copii pe drumuri.In acest caz si eu cred ca va fi sfatuit de parintele staret,sa isi termine treaba in viata mireana,sa mai astepte...
Sau,daca as fi in locul staretului,as pune toata manastirea sa munceasca in plus,sa asigure un venit femeii,ca sa se castige un suflet pentru Domnul.Caci si fapta aceluia e nefireasca (sau mare?),sa isi lase copilul fara sprijin.Dar la o asemenea fapta cred ca nci Dumnezeu nu ar sta indiferent ,si ar ajuta cumva aceea familie.
Macar sa existe un astfel de caz...

[8NihilSineDeo9]

in cazul celor singuri la parinti, care vor sa se calugareasca, credeti ca ar trebui sa reprezinte un impediment durerea parintilor de a-si "pierde" unicul copil ??