De ce a fost necesara jertfa lui Hristos.

[dumitru18]

Scopul intruparii Fiului lui Dumnezeu a fost mantuirea noastra .
Simpla vietuire printre noi cu toate minunile si intelepciunea aratata nu era de ajuns fara jertfa Sa.De aceea si Biblia nu este de ajuns pentru cei din afara ortodoxiei, daca nu este urmata si de asumarea jertfei Sale prin Taina Impartasaniei.
Drept dovada ,si apostolii care L-au urmat de la inceput , dupa 3 ani de urmarire pe viu a tuturor acestor minuni ,nu depasisera stadiul omenesc ,si inca puneau intrebari naïve ( de genul “Cine e mai mare in Imparatia Cerurilor”)
Pentru ca oamenii nu erau inca impacati cu Dumnezeu , si Duhul nu fusese inca dat ca semn al trecerii intr-o noua faza a relatiei omului cu Dumenzeu.
Cea mai grava urmare a pacatului stramosesc al neascultarii , era degradarea fiintei umane , urmate firesc de moarte.
Pentru ca iertarea pacatului stramosesc sa aiba loc, trebuia ca cineva ,un om,sa implineasca integral Legea ascultarii de Dumnezeu si cu toate acestea sa rabde moartea,dar nu pentru pacatele sale,ci ale celorlalti. Doar asa neascultarea ar fi fost inlocuita de ascultare si neprihanire, iar moartea ar fi fost inlocuita de moarte pe nedrept , adica de moartea mortii , adica de viata .
Problema este ca nimeni dintre oameni nu putea indeplini Legea ascultarii , deoarece toti erau nascuti in pacat ,si firera lor era neputincioasa datorita slabirii firii umane. Omul astfel,nu avea ce oferi lui Dumnezeu, caci nu putea dovedi ca a invatat lectia neascultarii , si reuseste sa traiasca fara pacat. Omul era in aceiasi stare decazuta dupa neascultarea lui Adam , cand era neputincios in fata ispitelor . Cei mai virtuosi dintre patriarhi reuseau doar sa asculte , sa se caiasca daca greseau (David) , dar nu reuseau sa revina la starea lui Adam de dinainte de pacat .
De aceea Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat ca om , pentru a arata ca firea umana poate iesi de sub domnia pacatului , si mai mult,este capabila si de jertfa , din iubire de frati.
Prin firea Sa omeneasca Hristos a strigat pe cruce : “Dumnezeul Meu ,pentru ce m-ai parasit” ,pentru ca era inca supus fricii de moarte , pentru ca moartea nu fusese inca biruita.
Moartea era inca un iad , in care se aflau pana si dreptii din VT .
Deci Hristos murea cu adevarat , cu toata greutatea despartirii si deznadejdea si necuoscutul are il implica moartea pt firea umana
Desi dupa firea Sa dumnezeiasca cunostea planul dumnezeirii biruinta iadului si a mortii ,El a fost om pana la capat ,cu toate slabiciunile noastre.
Si pentru ca Invierea Sa dupa firea umana, sa fie integral opera Tatalui ,Fiul isi asuma rolul de jertfa ,iar Tatal rolul de Judecator drept dar si iertator.
Persoanele dumnezeirii desi au o vointa si actiune comune ,se deosebesc prin rolul diferit jucat in mantuirea omului Tatal initiaza, Fiul implineste,Duhul desavarseste.
Prin jertfa Sa ,moartea devine prima oara nedrerapta,si isi pierde puterea asupra fiintei umane.
Inutilitatea mortii se extinde la intreaga specie umana. La cei care urmeaza pe Hristos ,moartea nu mai are sens asupra lor caci cugetul lor a murit fata de pacat , dar si la cei care nu il urmeaza , moartea nu mai poate fi un refugiu , caci si cei pacatosi vor invia spre judecata. Deoarece au avut Calea Vietii si au ignorant-o ei nu se mai pot dezvonvatii, ca atunci cand ar fi dat vina pe Adam.
Moartea era osanda meritata a placerii , dar in Hristos ea si-a inversat sensul , deoarece Hristos a fost un om al durerii,moartea devine in El osanda a pacatului.
Nedreptatea care I se face devine judecata si condamnare a pacatului ,nu a firii omenesti cum era pana atunci
Existenta in continuare a pacatului dupa Botez ,nu inseamna ca pacatul nu a fost omorat prin jertfa Mantuitorului ,ci doar ca vointa noastra consimte liber sa urmeze aplecarea spre pacat care a ramas , in loc de a urma harul sfinteniei.
Deci vointa e eliberata de pacat ,ajutata si intarita prin har , si caderea in pacat nu mai este o fatalitate a vointei , ci doar un mijloc de perfectionare si biruinta.