Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Minuni ale Ortodoxiei > Mari Duhovnici si predicile lor
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 04.02.2007, 20:22:17
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.326
Implicit

La mormantul parintelui ARSENIE BOCA,
sfantul facator de minuni al Ardealului


In fiecare an, pe 28 noiembrie, mii de credinciosi de pe toata intinderea tarii pornesc in pelerinaj la Manastirea Prislop din Tara Hategului, pentru a se ruga la crucea parintelui Arsenie Boca, ???Sfantul Ardealului”, cel facator de minuni
Duminica, in Tara Hategului, toate drumurile duc la Manastirea Prislop. Nici un anotimp nu-i opreste pe credinciosi sa ajunga la mormantul parintelui Arsenie Boca. Si vin cu miile, intr-un pelerinaj al sperantei, incheiat totdeauna cu impliniri. Rugaciunile rostite la mormantul parintelui se implinesc. Sfantul Ardealului isi tine promisiunea facuta in timpul vietii: ii ajuta, din cer, pe oameni, mai mult decat i-a ajutat, ca duhovnic al lor, pe pamant


Duminica pelerinilor

Sfarsit de toamna. Dealurile de la poalele Retezatului isi calcineaza culorile aramii, iar cararile sunt troienite de multimea frunzelor scuturate. Dangatul clopotelor care cheama credinciosii la Liturghie pluteste departe, peste unduirea molcoma a dealurilor din inima Transilvaniei. Spinarile lor, infiorate de brumele toamnei, sunt strabatute de siruri nesfarsite de pelerini care merg la Manastirea Prislop. Pe jos, ca in negurile Evului Mediu, in carute sau in masini, oamenii vin din cele mai indepartate colturi de tara, purtand fiecare in suflet o speranta de bine, o nadejde ce creste, pe masura ce turlele manastirii incep sa straluceasca la orizont. De prin vai, pe pantele acoperite de brume scanteietoare, urca grupuri mari de tarani, ce vin din satele apropiate. Cei mai multi sunt de jos, din Densus. Trec dealul prin paduri de stejari si de fagi, pe drumuri numai de ei stiute. Femeile duc brate de crizanteme si tufanele, iar barbatii, cosuri cu merinde, invelite in stergare de canepa. Si exact cum paraiele repezi, de munte, se varsa in ape mai mari, tot astfel, sirurile de pelerini se intalnesc la portile manastirii, curgand, navalnic, spre ocolul mare al curtii interioare, in mijlocul caruia se afla frumoasa biserica de la Prislop. Treptat, lacasul devine neincapator si oamenii raman, cu zecile, la intrare. Copiii stau cuminti alaturi de parintii lor, batranii se sprijina de bratul cate unui tanar, in vreme ce glasurile ingeresti ale maicilor se revarsa afara, prin usa boltita a bisericii, purtand spre cer laude aduse prea bunului Dumnezeu. Femei cernite se sprijina cu palma dreapta de zidurile vechii biserici, participand, reculese, la slujba. Intreaga poiana, in mijlocul careia este asezata manastirea, pare sa se transforme intr-o straluminata catedrala in aer liber, in care pasarile iau parte la rugaciuni. Si poate ca printre arborii dezgoliti, langa fantana pe care a desenat-o si a sapat-o cu mana lui, se afla insusi parintele Arsenie, binecuvantand nevazut multimea de credinciosi.

Calugarul de sub munti

Mormantul parintelui Arsenie Boca se afla pe o colina. Si-a ales singur locul de ingropaciune, langa biserica pe care a recladit-o si a insufletit-o cu toata fiinta sa. Sunt 17 ani de la moartea sa. Saptesprezece ani, de cand, pe 28 noiembrie, mii de pelerini ce strabat, adeseori, distante uriase vin sa se inchine la crucea sa. Iar in fruntea lor se afla fagarasenii, cei care l-au apucat pe Arsenie Boca in viata, pe cand era preot si staret la Manastirea Sambata, din judetul Brasov. L-au iubit ca nimeni altcineva, urmandu-l oriunde a fost surghiunit, convinsi ca in trupul ascetic al calugarului ce le prevestea cu mult inainte viata, se afla un sfant. ???Sfantul Ardealului”, asa cum l-au botezat dupa moarte, si asa cum asteapta sa se intample si in realitate, cand puterea minunilor sale va fi recunoscuta oficial. Pana atunci, mormantul sau a devenit loc de pelerinaj, loc de adunare si reculegere pentru credinciosii din toata tara, caci minunile pe care le facea parintele Arsenie in timpul vietii au continuat si dupa plecarea sa intre drepti. Chiar daca pastorul nu se mai afla printre cei vii, el nu si-a abandonat turma de credinciosi, iar lucrul acesta se simte, prin raspunsul care nu intarzie niciodata, atunci cand in fata mormantului sau se rostesc rugaciuni.

???Aici sezum si plansem...”

Ma amestec si eu printre oamenii care urca in palcuri catre mormantul parintelui. Majoritatea lor vorbesc cu glas scazut si par vadit emotionati. Sunt crestini de toate varstele, unii mai instariti, altii mai modesti. Nimanui nu-i lipseste insa o lumanare si o floare. Femeile au capul acoperit si fuste lungi, monahale, pe care le primesc la intrarea in manastire. Se schimba vorbe cu accent ardelenesc, moldovenesc sau oltenesc, dupa locul de unde a sosit fiecare. Unii se mai opresc sa-si traga sufletul, caci urcusul spre mormantul parintelui e lung si abrupt. Iar cand sufletul e greu de necazuri, parca si pasii se afunda in pamant. Dar sus, in luminisul plin de flori si de cer, unde se afla mormantul parintelui, locul grijilor e luat de speranta. O bucata de paradis. Un ocol de lumina, marginit de cruci simple de lemn, asezate pe mormintele unor maici, ce poarta nume de ingerite din Imparatia lui Dumnezeu: Juvenalia, Apolinaria, Mariami, Heruvima... Iar in centrul luminii, chiar la marginea de sus a padurii, se afla mormantul parintelui, strajuit de o cruce mai mare, din lemn sculptat, si ingradit de o mare de flori. Se spune ca aici florile nu se ofilesc niciodata... Pe masura ce se apropie de locul de veci al parintelui, pelerinii amutesc, cuprinsi de o tulburare din ce in ce mai adanca. Se aseaza cuminti, unul in spatele celuilalt, asteptandu-si, rabdatori, randul. In fata crucii, fiecare ingenuncheaza, lipindu-si fruntea de ea, se inchina si incepe sa se roage, adesea cu lacrimi lasate sa curga in voie pe obraji. Purtate pana aici, adesea de la mii de kilometri distanta, suferintele ies la lumina cu o forta mistuitoare. Sunt oameni care izbucnesc in hohote amare de plans, sprijiniti cu o mana de unul dintre bratele crucii. Bolborosesc cuvinte neintelese, cer iertare, implora ori multumesc... Durerile si sperantele lor par fara de margini. Multi dintre ei ating de crucea de la mormantul parintelui obiecte personale ale unor rude bolnave: un batic, o cruciulita, o haina... Duse inapoi si purtate de cei bolnavi, se spune ca ele au putere miraculoasa, vindecand suferintele. Desi mormantul este pazit de o calugarita cu privire agera, unii pelerini profita de cate o clipa de neatentie si ascund in mana o pietricica sau un bulgare de pamant, pe care le iau acasa si le pastreaza langa icoane, caci sunt purtatoare de har si aducatoare de bine. Asemenea unor particele de moaste, lucrurile acestea marunte, luate de langa mormantul parintelui Arsenie Boca, calatoresc pana in cele mai indepartate colturi de tara, fiind asezate cu veneratie la icoane, pentru a intari rugaciunile si speranta in mila lui Dumnezeu.

Mantuirea risipitorului

???Cine vine o data aici nu se mai poate dezlipi de mormantul parintelui si se va intoarce iarasi si iarasi, cat il vor tine puterile si cat va trai pe pamant. Eu locuiesc foarte departe, in Buzau, insa dorul de parintele Arsenie nu ma lasa sa nu vin macar o data pe an, indiferent de anotimp. El m-a salvat...” Barbatul de langa mine isi sterge ochii rosii de plans. Coboram impreuna, pe cararea strajuita de castani, inapoi spre curtea manastirii. Este inca tulburat, caci abia si-a rostit rugaciunile la mormantul ???celui mai bun prieten” al sau. ???Da! Parintele Arsenie este pentru mine cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata...” ???Plecat a fost si nu l-am vazut, pierdut era si acum s-a intors...” Asa exclama tatal, la intoarcerea fiului sau risipitor. Pana acum zece ani, nici nu cunosteam aceasta pilda si nici nu aveam habar de cuvintele astea scrise in Biblie. Intr-un fel, eu ma simt ca fiul risipitor, cel intors acasa catre credinta, prin puterea parintelui Arsenie! Dupa cum v-am spus, sunt buzoian. Abia am trecut de 40 de ani. Sunt casatorit si am doi copii. Sunt instructor militar de zbor, la aeroportul de langa Buzau. Sa nu va suparati ca nu-mi dau numele si am sa va rog sa nu ma fotografiati. E mai bine asa! Pana la 30 de ani, am fost un betiv si jumatate... Nici nu stiu prin ce minune nu mi-am pierdut serviciul sau n-am avut vreun accident de zbor, atat de inconstient eram. Ma inhaitasem cu niste colegi, la fel de betivi ca si mine, si traiam ca niste golani, desi aveam toti familii. Sotia a incercat sa ma duca la biserica, pentru ca este credincioasa, dar eu nici nu vroiam sa aud de Dumnezeu. Nu pot sa spun ca eram ateu, dar subiectul asta nu ma interesa. Din cauza acestei patimi, ma certam neincetat cu sotia, cu copiii, cu socrii si cu parintii mei, chiar si cu vecinii de bloc. Aproape ajunsesem in pragul divortului. Daca lucrurile ar fi continuat asa, m-as fi despartit de nevasta, as fi pierdut copiii, as fi fost alungat din casa, iar in cele din urma, as fi fost dat afara si din serviciu. Dar viata mea a luat o cotitura neasteptata. In vara anului 1996, am plecat cu familia in concediu. Nu suntem niste oameni saraci si ne propuseseram sa facem un circuit cu masina. Sotia tinea mortis sa ajungem in Tara Hategului, la Manastirea Prislop, ca sa se roage la mormantul parintelui. Eu nici nu stiam cine fusese Arsenie Boca! Cand am ajuns, era tot duminica, ca acum, si m-a uimit numarul mare de oameni. Am facut coada la mormantul parintelui, intr-o doara... Imi tineam copiii de mana, dar gandurile mele umblau in alta parte. Cand am ajuns in fata crucii, mi-a fost rusine de ceilalti si m-am conformat obiceiului de a ingenunchea. Dar in clipa in care am sarutat crucea s-a intamplat ceva care m-a incremenit: lemnul ei, aproape inghetat de frigul de-afara, m-a ars!! Intelegeti ce va spun? Crucea mi-a fript gura, de parca era de fier inrosit! Acea senzatie de arsura mi-a ramas pe buze cateva zile. De cate ori am incercat sa mai beau, lasam paharul pe masa, fiindca gura frigea. Pana la urma, m-am lasat si de fumat. In cateva luni, viata mea s-a schimbat radical. Toate cunostintele si rudele mi-au spus ca nu ma mai recunosc! Treptat, mi s-a schimbat si mentalitatea. Anul urmator, cand am revenit la mormantul parintelui, am izbucnit intr-un plans amarnic... Nu stiam sa spun nimic, doar ii multumeam in gand lui Dumnezeu si parintelui Arsenie si ma coplesea un sentiment de uriasa recunostinta. Am sarutat din nou crucea, dar lemnul ei nu mi-a mai ars buzele.” Barbatul ma priveste in ochi. ???Acum intelegeti de ce ma simt ca un fiu risipitor, intors acasa de parintele Arsenie, cel care a ramas cel mai bun prieten al meu?! N-am fost vindecat de cancer, n-am inviat din morti, dar cred cu tarie ca am trait o minune. Nimeni, pe lumea asta, nu mi-a facut un bine mai mare decat parintele Arsenie, prietenul meu din cer... De noua ani, eu nu vin aici ca sa cer ceva, ci ca sa spun ???multumesc”!”

Taurul din vis si cei doisprezece apostoli

Treptat, multimea adunata in jurul mormantului se risipeste. Este ora pranzului, si desi iarba e uda, inca, de brumele topite ale toamnei, oamenii se aseaza pe jos, astern stergare inflorate, pun cosurile cu merinde pe ele si se aseaza roata, de jur imprejur, apucandu-se de mancat. Cuvinciosi, fac lucrul acesta ca pe un ritual, de parca pranzul lor, luat langa ziduri de manastire, e impartit si cu sfintii pictati pe ea. Trec pe langa un grup care ma cheama prin semne. Dau buna ziua si primesc o bucata de slanina afumata, asezata pe o felie de paine de casa. ???Pentru parintele Arsenie!”, spune un barbat mai varstnic. ???Daca vreti si o tuica, sedeti aici, langa noi.” Sunt un grup de sateni din Densus, veniti peste deal, pe jos. Barbatul de langa mine are un nume mai rar intalnit: il cheama Paulini. Imi povesteste ca stramosii lui erau italieni, veniti in Tara Hategului inca din secolul 12. E pensionar, dar lucreaza la o ferma particulara din Densus si mai are indeletnicirea de paracliser la biserica satului. Femeile incearca sa imi explice ???duhul de pace” care le cuprinde de cate ori vin la Prislop. ???Nu ne mai certam cu barbatii o luna incheiata!” Nea Paulini are insa o istorie deosebita. Abia dupa zece ani de la inmormantarea parintelui Arsenie Boca la Prislop, s-a dus si el prima oara in pelerinaj. In noaptea urmatoare, a avut un vis ciudat, din care nu a inteles nimic. ???Eram in mijlocul unei arene, fata in fata cu un taur pe care il trageam de coada, ca sa-l impiedic sa ma impunga! Ce sa pricep din asa ceva? Dar n-a trecut nici o saptamana, cand pe islazul comunei mi-a iesit inainte taurul de la ferma unde lucram. Animalul scapase din ocolul sau, fara sa observe cineva. Iar eu aveam in mana o sacosa rosie din plastic!... Taurul s-a repezit, insa am reusit sa ma feresc intr-o parte si l-am apucat de coada, asa cum am nimerit. In acele clipe nu mi-am dat seama ca traiesc exact ceea ce vazusem in vis! La o fereala gresita, animalul a reusit sa ma impunga, fracturandu-mi cateva coaste. Cazut la pamant, namila de peste 300 de kg s-a impiedicat si s-a prabusit pe islaz, la un lat de palma de mine. Altfel, m-ar fi strivit! Am reusit sa fug, aruncand cat colo sacosa rosie. Abia pe patul de spital, la Hateg, mi-am dat seama ca visul acela fusese un semn! Si de la cine altcineva, decat de la parintele Arsenie?! Ma rugasem la mormantul sau pentru sanatatea nepotilor si pentru o batranete linistita, dupa o viata de munca.” In a treia zi de spitalizare, nea Paulini afla ca taurul a fost omorat de un roi de viespi, care l-au intepat pe tot corpul... ???Vedeti dvs.”, imi spune el, ???ca nimic nu este intamplator pe lumea asta? Chiar in ziua cand a trebuit sa aiba loc inmormantarea mea, taurul a fost ucis de veninul viespilor si l-au ingropat pe el in locul meu...” Mai inghitim un dumicat, mai inchinam o tuica, iar vecinul lui nea Paulini il indeamna: ???De ce nu spui ce ti-a povestit asistenta in spital?”. Barbatul ridica sprancenele stufoase si exclama: ???Asa e! Asta e o minune si mai frumoasa.” Cat a ramas in spitalul din Hateg, nea Paulini a povestit personalului medical patania lui neobisnuita cu taurul. Una dintre asistente i-a marturisit, la randu-i, convingerea ca primise si ea semne crestine si ajutor de la parintele Arsenie. Femeia era casatorita de cativa ani, dar nu putea avea copii. S-a dus de mai multe ori la Prislop si s-a rugat la mormantul parintelui, cu toate ca medicii ii dadusera un verdict categoric. ???Intr-o noapte”, zice nea Paulini, ???femeia s-a visat intr-o biserica, unde altarul avea douasprezece icoane mari, cu chipurile celor doisprezece apostoli. Asa ceva nu exista in realitate, pentru ca Iuda nu este pictat in nici o icoana. La putina vreme, ea a aflat ca la maternitatea spitalului din Hateg se nascusera doisprezece baieti, unul dupa altul, si toti fusesera abandonati de mamele lor, cu declaratii de abandon legale. Mai sunt mame netrebnice care fac asemenea marsavii” - ofteaza nea Paulini. ???Asistenta s-a dus sa-i vada pe bebelusi si s-a induiosat pana la lacrimi de mila lor. In aceeasi zi, a luat hotararea, impreuna cu sotul ei, sa-i boteze pe toti.” Nea Paulini ridica degetul aratator in aer, semn ca urmeaza sa spuna ceva extrem de important: ???Inchipuiti-va dvs. ca acei baietei au fost botezati cu numele celor doisprezece apostoli! Numai lui Iuda i-au schimbat numele. Tot spitalul a aflat vestea. Asta fusese cu cativa ani inainte de internarea mea. Ghiciti ce s-a intamplat dupa numai cateva luni? Ei bine, femeia a ramas gravida si a nascut apoi un baiat, pe care l-a botezat Arsenie, in semn de recunostinta fata de ajutorul primit de la parintele!...”

Epilog

Se lasa seara. Umbrele toamnei invaluie cerul in culori cenusii. Pelerinii incep sa plece. Nu mai au buchete de flori, iar cosurile sunt goale. Unul cate unul, autobuzele si masinile parcate la portile manastirii o iau din loc. Taranii din Densus au pornit inapoi, peste deal, tot pe jos, asa cum venisera. Duminica apune, odata cu soarele, dincolo de liziera padurii. Curtea manastirii se pustieste treptat. In deal, la mormantul parintelui Arsenie Boca, nu mai e nimeni. Pe locul de veci s-a adunat o capita de tufanele si crizanteme. Cateva sute de lumanari mai ard vitejeste, luptand cu paclele viorii. Intr-o singura zi, in locul acesta, aproape o mie de oameni au plans, s-au rugat, au cerut iertare si ajutor. Pe drumul intoarcerii catre casa, toti il duc in gand si in suflet pe ???Sfantul Ardealului”, cel care ii pazeste si le trimite semne de pe lumea cealalta. Pe masura ce noaptea inainteaza, mormantul sau incepe sa se inalte, amestecand licarul lumanarilor cu stelele de pe cer.


MARIUS PETRESCU
Fotografii de GEORGE DUMITRIU
Reply With Quote
  #22  
Vechi 30.12.2009, 21:27:43
alinajjj alinajjj is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 29.12.2009
Mesaje: 4
Implicit

http://www.youtube.com/watch?v=aRnx5le2M7w
am dat de aceasta inregistrare si sunt foarte curioasa daca este chiar vocea par arsenie boca. ce parere aveti?

Last edited by alinajjj; 30.12.2009 at 21:30:15.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 02.10.2010, 20:56:59
cristian67
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit predica a parintelui ARSENIE BOCA

,,De obicei,oamenii nu se intorc la Dzeu decat atunci cand dau de primejdie si necaz,insa cu mult mai bine e sa vii de buna voie la rosturile tale vesnice,si nu tras de maneca sau palit cu prajina din urma.Taina pocaintei e judecata milostiva ce o face Dzeu cu noi,pacatosii,cand mergem de buna voie si ne marturisim gresalele.Poate tocmai ptr. ca e asa smerita socoteala aceasta milostiva,nu pot sa vina la mantuietoarea ei binefacere cei cu mintea plina de stiinta si afumata de mandrie.Cum sa poata ei,care stiu totul,care stapanesc oamenii,care judeca oamenii,sa vina in genunchi inaintea unui preot si sa-si insire toate faradelegile si toate scarbele lor?De aceea ei dau de asprimea dreptatii,care ii fierbe in zeama lor pana li se inmoaie oasele trufiei''
Reply With Quote
  #24  
Vechi 02.10.2010, 21:15:02
cristian67
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit calea crucii

Parintele ARSENIE BOCA a fost(si este si acum prin Duh)un duhovnic unic in tara noastra.Nu admitea alternative cand era vorba de pacate.In predicile lui nu insista prea mult asupra cuvantului Evangheliei,ci asupra purtarii noastre fata de Dzeu si fata de cuvantul Lui.Insista asupra vietii noastre practice,ptr. o traire crestineasca.Ii invata pe oameni cum sa inteleaga intamplarile din viata lor,cum sa dea sens vietii,cum sa-L urmeze pe HRISTOS.Iata cateva cuvinte rostite de parinte la o predica cu prilejul unui praznic de Inaltare a Sf.Cruci(14 septembrie):,,Iubirea lui IISUS nu a incetat nici pe cruce,zicand:PARINTE,IARTA-LE LOR CA NU STIU CE FAC.Iisus pt. noi a suportat chinurile Crucii,nu a ocolit-o,nu s-a lepadat de ea,nu s-a aparat,nu si-a strigat nevinovatia,nu a amenintat stapanirea si nici pe cei care ii cereau rastignirea.Este o mare deosebire intre noi si Iisus,care cautam pe toate pe toate cararile sa scapam de cruce ,sa ne ascundem pacatele si sa strigam in gura mare ce cruce grea avem de dus.Ne numim crestini,dar ducem crucea taras,facand de rusine crucea lui HRISTOS.Noi nu am suferit ca Hristos,dar cartim.El din dragoste pt. noi a facut-o fara cartire.Chiar daca suferim nu trebuie sa cartim,toate trebuie sa le rabdam pt. mantuirea noastra,ca si HRISTOS a rabdat pt. mantuirea noastra.Nu este alta cale de ispasire si mantuire a sufletelor,decat Calea CRUCII.Daca ar fi existat o alta cale,Dzeu ne-ar fi aratat-o pe aceea''.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 02.10.2010, 22:00:41
cristian67
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit despartirea de Sambata

Inainte de a pleca de la Sambata,parintele Arsenie l-a luat la o plimbare pe malul lacului pe ucenicul sau Ioan Sofonea(acum preot)zicandu-i:,,Ma,Ionica,uite,m-am ostenit atatia ani aici.Si-mi pare rau ca am vorbit de multe ori in zadar.Pentru ca oamenii au ascultat,dar au facut tot ce au vrut ei.Am predicat degeaba.Acum vad ca ceea ce am cladit in sufletele oamenilor se ruineaza''.Avea un regret.Atunci i-am raspuns:,,Parinte,ceea ce ati zidit dvs. in sufletele oamenilor nu va pieri niciodata''.Au fost cuvinte de consolare,incurajare,dar iata ca am avut dreptate,dupa mai bine de 60 de ani,cuvintele parintelui ARSENIE BOCA sunt VII si lucreaza in sufletul celor ce l-au ascultat atunci la Sambata,mai apoi la Prislop,la Draganescu,dar lucreaza duhovniceste si in inima celor care-l descopera acum.Ce putem face?Sa-i citim scrierile si sa-i urmarim invataturile,caci prin parintele ARSENIE BOCA ne vorbeste DUMNEZEU.
Reply With Quote
  #26  
Vechi 15.12.2010, 09:58:52
cristian67
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Un tovaras nevazut si bun-ARSENIE BOCA

,,Toti oamenii,fara deosebire,suntem in aceeasi vreme si fiii oamenilor,si fiii lui Dumnezeu(Ioan1,12-13),adica dupa trup suntem fapturi pamantesti,iar dupa duh fapturi ceresti;care insa petrecem pe pamant o vreme si iarasi la Dumnezeu ne intoarcem si ajungem iar Acasa!Fericit este cine se intoarce de bunavoie!Unii insa nu se mai intorc...Sunt cei ce asculta de vraja vrajmasa care-i scoate din cale si cu pofte pieritoare ii incalceste in lume.Vraja aceea a pacatului cu vremea le slabeste mintea si de asa fel le-o intoarce incat ajung sa zica binelui rau si raului bine,din fiii lui Dumnezeu facandu-se vrajmasii lui Dumnezeu.Vremea li se gata,lumina mintii li se stinge si asa ii prinde noaptea(Ioan9,4)-moartea-ramasi rataciti de Dumnezeu si neintorsi Acasa.Aici e toata drama omului cazut intre talhari,pe cand se pogora din Ierusalim in Ierihon,adica a lui Adam,cu toti urmasii,parasind raiul pt. lumea aceasta.Dar s-a pogorat din ceruri Samarineanul milostiv.El e cel ce ne-a facut datori sa stim ce suntem,cine ni-s parintii,de unde venim,ce-i cu noi pe aici si,intr-o lume cu viclene primejdii,cum sa ne purtam,cine ne cheama Acasa si cine ne intinde momelele.Ca de la carma mintii atarna incotro pornim si unde ajungem.Calea mantuirii e chiar Cararea pe care a mers Dumnezeu Insusi ca om adevarat,facandu-ni-se pilda intru toate si dandu-ne indrazneala.Pe cararea mantuirii merg insa doua feluri de calatori,caci de atunci un tovaras nevazut si bun merge cu noi,cu fiecare,in toate zilele,cu fiecare rand de oameni,pana la sfarsitul veacului.(Matei 28,20)''
Reply With Quote
  #27  
Vechi 18.12.2010, 12:52:39
cristian67
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit predica a parintelui ARSENIE BOCA

Despre cauzele necazurilor care vin asupra noastră

[SIZE=4]Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Foarte adesea mă uit la voi cum venind de la depărtări mari, rupți de oboseală, cu pâinea săracului în straiță, alergați la mănăstire și rămâneți zile de-a rândul ca să auziți cuvânt.
Dacă cineva s-ar uita la voi prin paginile Sfintei Scipturi ar spune cele spuse de proorocul Agheu către jidovii care nu mai mergeau la Biserică și nu mai voiau să zidească templul din Ierusalim. Aceste cuvinte vi se potrivesc și vouă. Și tot din cauza asta vi se întâmplă ceea ce spuneam, că osteniți de la mari depărtări, cu merindea săracului în straiță. Vi se întâmplă pentru vremea când nu mergeați la biserică, la biserica voastră din sat, unde același cuvânt vi s-ar fi vestit încă din tinerețe. Cuvântul s-a vestit dar voi ați tăndălit și-ați rămas acasă când se vestea cuvântul. Căci de unde era să înveți să faci lucrul lui Dumnezeu ca să se coboare peste tine și peste casa ta binecuvântarea lui Dumnezeu dacă n-ai fost la Biserică.
Dar nu numai că n-ai fost la biserică și nu v-ați îngrijit de casa lui Dumnezeu, dar nu v-ați grijit nici de Biserica pe care o avem în noi, căci așa se spune că trupul nostru este templu a Duhului Sfânt. Și pe acesta l-ați lăsat să se dărapene.
Iată cuvintele lui Agheu care se potrivesc așa de bine și nouă. Căci cum să nu se potrivească cuvintele Scripturii la toți. Cuvintele lui Dumnezeu tuturor se potrivesc. Și iată mustrarea lui Dumnezeu printr-unul din prooroci făcută jidovilor pentru că nu mergeau la biserică. Iată cum îi luminează și cum îi îndeamnă să își repare biserica:
“Ați tot așteptat să aveți mult, dar iată că aveți puțin. Ați strâns mult și Eu am risipit truda voastră! Pentru ce? Din pricina templului acestuia care este dărâmat, iar voi zoriți cu lucrul, fiecare pentru casa lui! De aceea cerul se va încuia și nu-și va mai da roua sa și nici pământul roada sa. Eu am chemat secetă pe pământ și peste munți, peste grâu și peste vin și peste tot ce crește din pământ; peste oameni și peste dobitoace și peste toată strădania mâinilor voastre”(Agheu 1.9-11).
Le spune Domnul prin proorocul Agheu aceste cuvinte pentru că nu mergeau la biserică și nu-și reparau templul din Ierusalim. Iar vouă astăzi, când veniți de la mari depărtări cu multă osteneală și cu pâinea săracului în straiță, vi se potrivesc aceste cuvinte pentru că lucrurile s-au întors. Căci cât a fost biserică în sat voi tăndăleați cu alte lucruri. Cine poate zice că nu i s-a făcut cunoscut cuvântul lui Dumnezeu încă din tinerețe?! Iată că acum trebuie să veniți până aici și să faceți osteneală ca asta.
Și de-ar fi fost mănăstirea într-un loc unde a-ți ajunge cu și mai multă osteneală, cu și mai multă greutate, să știți că și acolo v-ați duce, așa de mare e durerea când uscă Dumnezeu viața oamenilor. Așa stau lucrurile într-o latură.
Să vedem cum stau lucrurile în latura în care se mai pot îndrepta. Și vom pleca de la cuvintele unui prooroc împărat. Iată ce zice Dumenezeu prin gura proorocului David: “Ziua și noaptea mă apasă mâna Ta și se uscă vlaga mea, ca de arșița verii. Mi-am mărturisit însă păcatul și greșeala mea n-am ascuns-o, și-am zis: <<Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea>> și îndată a ridicat pedeapsa păcatului meu. De aceea toată sluga credincioasă să se roage Ție la vreme cuvenită și chiar potop de s-ar stârni, pe acela nu l-ar potopi”(Ps 31.4-7).
Așa a pățit și David cum pățește tot cel ce păcătuiește. Simte o uscăciune a vieții, o tânjire a lui și-a tuturor lucrurilor sale. Simte sabia lui Dumnezeu atârnând asupra sa pentru păcatele sale.
Ce e de făcut?
Astea-s și necazurile care apasă peste toți și care vă aduc pe voi la mănăstire. Pentru necazurile voastre osteniți. Căci numai prin necazuri scoate Dumnezeu pe oameni din țepeneală, din uscăciunea vieții. Iar necazurile te vor ustura tot mai tare până când vei căuta să te tămăduiești.
Căci iată ce pricină are cu noi Dumnezeu. Nu cu noi căci doar suntem fiii Lui ci cu relele noastre. Asupra relelor, păcatelor, fărădelegilor noastre atârnă sabia lui Dumnezeu. Necazurile acestea vă ustură și din pricina lor vine apoi și uscăciunea vieții voastre. Dacă necazurile sunt pricina pentru care veniți aici, apoi pricina pentru care vi le trimite Dumnezeu sunt fărădelegile voastre.
Cum să scăpăm de sabia lui Dumnezeu care atârnă asupra noastră sau de păcatele nemărturisite căci pe acestea le urmărește sabia lui Dumnezeu? Proorocul și împăratul David zice: “<<Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea>> și îndată a ridicat - a înlăturat - pedeapsa păcatului meu”. Ce trebuie să facem? Să ne mărturisim toate fărădelegile noastre fără nici o ascundere și-ndată va înlătura Dumnezeu osânda, și-ndată sabia nu va mai atinge viața ta.
Însă luați seama că pentru aceea atinge Dumnezeu viața ta cu necazuri, pentru că nu te-ai mărturisit. Dacă zici că-ți merg în curte și-n viață toate rău, apoi înseamnă că ai păcate de care Dumnezeu vrea să te desfacă. De aceea să vrei și tu ce vrea Dumnezeu, să te desfaci de rele, căci Dumnezeu nu vrea ca să atârne în veac sabia Sa asupra ta.
Să vă spun acum câteva feluri în care simțiți voi sabia lui Dumnezeu asupra voastră.
Să zicem că cineva îți face vre-o nedreptate. Tu în toate privințele ești cinstit și o vecină, soțul, soția sau unul din copii se va răzvrăti împotriva ta și-ți va zice cuvinte de ocară, desfrânat, desfrânată, cuvinte grele care-ți pătrund inima ca o sabie și nu pricepi ce poate fi, ba te și mânii și dai și tu cu o sabie asupra lui și așa se ajunge la vrajbă și la lucruri slabe. Și vii aici ca să afli de ce pățești asemenea lucruri. Și afli aici că necazurile acelea, nedreptatea aceea totuși nu e o nedreptate ci este o nuia cu care Dumnezeu îți aduce aminte de păcatele tale pe care tu nu le-ai mărturisit. Și păcatul e acel cuvânt zis de vecina, de soț sau de propriul copil, cuvânt care te-a săgetat la inimă. Pentru că tu ai uitat să mărturisești preotului unul din păcatele tale din tinerețe. Și Domnul îți aduce aminte. Tu poate ai uitat că ai început căsătoria cu stângul și apoi te-ai cununat sau ai lepădat vre-un copil - și aceasta e fărădelege înaintea lui Dumnezeu. E o ispravă a curviei chiar dacă ești cununată după lege. Sau ai uitat să spui că numai ai osândit, sau ai gândit despre cineva același cuvânt și-ai uitat să-l spui la mărturisire. Dumnezeu însă n-a uitat greșeala ta sau cuvintele tale. De aceea vrea ca să te spele, să te curățească de toate relele tale.
Ce face cu tine? Doar îți aduce aminte de relele pe care le-ai făcut. De aceea toate relele care-ți vor fi împroșcate în obraz și care vă vor săgeta la inimă nu le socotiți ca necazuri ci stați locului și cugetați: n-am și eu oare vreo greșeală ca asta? Pentru că vă spun că așa lucrează Dumnezeu: îngăduie ca bărbatul tău, vecina ta, copilul tău să-ți spună cuvinte de ocară ca astfel să-ți aduci aminte de păcatul tău și să te îndrepți. Și dacă tu ai uitat sau ți-a fost rușine să-l mărturisești preotului - și nu trebuia să-ți fie rușine ci rușine de păcatul tău numai - pentru aceasta a îngăduit Dumnezeu să-l auzi din gura altuia și cu toate că tu juri că nu ești vinovată de așa ceva, și acum nici nu ești, dar ai acel păcat din tinerețe și nu l-ai mărturisit. Asta e pricina vrajbei: păcatele nemărturisite.
Și când pricepi vrajba cu rostul ei, trimisă fiind de la Dumnezeu, atunci recunoaște-ți păcatul tău și spune-l sub patrafir ca să nu mai atârne pedeapsa lui Dumnezeu asupra ta “<<Mărturisi-voi păcatul meu>> și îndată va înlătura pedeapsa păcatului meu”. Căci zice în alt loc: “Multe sunt bătăile care ajung pe păcătos; iar pe cel ce se teme de Domnul, mila îl va întâmpina”(Ps 31.11). Da, necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi oamenii. Cum te-ai teme de un șarpe pe care l-ai avea în buzunar și-ai face ce-ai putea numai să scapi de el, ai arunca și haina de pe tine cu el cu tot numai să scapi, căci poate găuri buzunarul și să te muște, tot așa să faceți și cu păcatele.
De aceea vă spun să faceți spovedanie curată cum n-ați făcut în viața voastră. Iar de vă veți aduce aminte și de păcatele pe care vi le-a adus aminte soțul, vecina, propriul copil, apoi rugați-vă și pentru gura slabă care v-a atras luarea aminte căci prin aceea lucrarea lui Dumnezeu s-a făcut.
Credeți voi lucrul acesta?! Apoi țineți-l minte. Pentru cel care te ocărăște roagă-te, ca pentru un binefăcător, întoarce-te cu bunătate spre el și-și va întoarce și Dumnezeu fața cea luminoasă spre tine. Biruiți răul cu binele căci de partea binelui e Dumnezeu și oare nu e mai tare Dumnezeu ca răul?
Lipiți-vă inima de lucrul lui Dumnezeu căci zice Domnul: “cheamă-mă pe mine în ziua necazului tău și te voi ajuta”. Nu mai chemați pe dracul, pe bată-l Crucea, căci dacă tot pe el îl chemați el vă va ajuta și el vă va aduce risipă și moarte.
Deci lipiți-vă de cele ale lui Dumnezeu. Și chiar de vă trimite necazuri, apoi vi le trimite cu rost. Și de-ndată ce vei mărturisi păcatul tău Domnul va ridica pedeapsa păcatului tău. Și chiar de vor mai veni necazuri asupra ta tu nu le vei mai socoti necazuri ci mila lui Dumnezeu cu tine și așa vei ieși biruitor asupra lor. De aceea rugați-vă pentru cei care vă blestemă. Și asta stă scris! Căci lucru bun fac dar nu vedeți voi.
Cum v-am mai spus, toți cei ce vreți să coboare umbra lui Dumnezeu peste viața voastră, să dobândiți ocrotirea lui Dumnezeu peste casa voastră și peste ostenelile mâinilor voastre, curățiți-vă sufletele voastre cu rugăciuni, cu spovedanie curată și cu post. Și veți vedea cum are să vie mila lui Dumnezeu și ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta și asupra a tot lucrul mâinilor tale. Amin.

(Cuvânt ținut în Sfânta Biserică în ziua de 25.02.1942)[/SIZE]
Reply With Quote
  #28  
Vechi 26.12.2010, 16:16:11
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Moartea martirica a Părintelui Arsenie Boca (1910-1989) – un ...
Reply With Quote
  #29  
Vechi 30.01.2011, 20:33:11
sofronie sofronie is offline
Banned
 
Data înregistrării: 27.01.2011
Locație: BUCURESTI
Religia: Ortodox
Mesaje: 9
Implicit

Din zicerile părintelui Arsenie Boca (Partea I)
"Mă, nu toți din lume se prăpădesc, nici toți din mănăstire se mântuiesc"
Avea o putere de sinteză deosebită, o putere de intuiție și o putere de a cunoaște totdeauna esențialulî într-o chestiune. Când îi puneai o problemă, el imediat avea răspunsul. Și de la el au rămas și cuvinte scrise, în manuscrisele lui. De pildă, când l-am întâlnit eu pentru prima dată, mi-a și spus un cuvânt, o formulă. Zice: "Mă, nu toți din lume se prăpădesc, nici toți din mănăstire se mântuiesc". Deci avea o posibilitate de a formula ceva.
"Nici abuzul, nici refuzul"
În legătura cu sexualitatea în familie, Părintele Arsenie zicea: "Nici abuzul, nici refuzul".
"Cu mine de doua ori trebuie sa se intalneasca omul..."
Parintele zicea ca de doua ori trebuia sa se intilneasca omul cu el: o data cind ii spune si a doua oara la moarte, sai spuna daca a facut ce ia spus. Foarte corect! Ce rost are sa mearga cum merg unii ca sai spuna unul, ca sai spuna altul, ca un cuvint de folos, ca nu stiu ce... si apoi aduna la cuvinte de folos si nu implineste nimic!
"Cine face curte nu face carte"
Parintele Arsenie zicea: "Cine face curte nu face carte".
"Nasteti-va sfinti!"
Parintele Arsenie ii indemna pe oameni sa nasca sfinti. Bineinteles ca pentru a naste sfinti trebuie sa fi sfint sau trebuie sa tragi de tine spre idealul sfinteniei. Si cind incepem sa ne ocupam de noi insine, putem sa ne cunoastem, sa aflam negativele noastre, sa cunoastem incarcatura data de altii si pusa in noi, s-o rezolvam, dar aceasta cere timp si osteneala.
"Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"
E un cuvint care merita sa fie stiut si urmat, el putind fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei insisi, tuturor celor care vreau sa braveze si nu se gindesc la urmarile pe care le pot avea, spre raul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gindite si controlate. Sa luam deci aminte la cuvintul de mai sus si sa-l implinim in cele doua laturi ale lui.
"Conceptia de viata crestina"
Cita o avem, ne statorniceste in gindul si dorinta de a ne ridica mai presus de fire, de a indumnezeii firea, prin harul si indurarile si iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea folosim si resursele firesti cite le avem la indemina, aerul, aerul bun, hrana rationala, somnul si energia vitala, pe care nu vrem sa o risipim pe placeri, ci vrem s-o canalizam spre binele nostru material si spiritual. Asa dorea parintele Arsenie, care a formulat indreptarul de viata, pe care l-a predat tinerilor si oricui care vrea sa ia aminte la el.
"In mintea strimba si lucrul drept se strimba"
Asa obisnuia sa spuna parintele Arsenie, care urmarea pentru oameni o minte dreapta si lucruri drepte si indreptate de mintea cea buna. Valoarea acestui cuvint o intuiesc toti cei
ce il aud, si asta se intimpla des, caci noi il aducem inaintea vizitatorilor si inchinatorilor nostri, mai ales atunci cind au prilejul sa vada o pictura a parintelui Arsenie reprezentind Adormirea Maicii Domnului, pictura in fata careia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteaza Manastirea Brincoveanu de la Simbata. Mintea se strimba in urma patimilor si se indreapta pe masura curatirii de patimi. Cind mintea se indreapta, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele.
"In mintea strimba si lucrul drept se strimba".
Asta le place la multi, am bagat de seama ca le place. Cind le spun ca Parintele a zis ca "in mintea strimba si lucrul drept se strimba", oamenii rid in general. De ce rid? Pentru ca isi dau seama ca asa e. Numai ca e greu sa stii cind ti-e mintea strimba.
"Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima"
Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima, adica de la informatie la convingere. Oameni de informatie religioasa sunt mai multi decit cei ce au convingeri religioase. E necesara si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a ramine la informatie inseamna doar a fi la inceputul drumului "la urechi". Pina la inima mai e o cale lunga, "cea mai lunga cale".
"Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse"
Cuvintul acesta ne aduce aminte de un cuvint asemanator, cu circulatie mai ales in lumea din Apus: "Un sfint trist este un trist sfint". Parintele a fost intotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinta noastra fiind "izvor de bucurie", crestinismul fiind "religia bucuriei". Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai :"Acestea vi le spun ca bucuria Mea sa fie intru voi si ca bucuria voastra sa fie deplina" (Ioan 15, 11).
Reply With Quote
  #30  
Vechi 17.11.2012, 22:36:32
vlad90's Avatar
vlad90 vlad90 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.05.2009
Locație: Rivulus Dominarum
Religia: Ortodox
Mesaje: 144
Implicit SONDAJ: Ar trebui canonizat Părintele Arsenie Boca?

http://vladherman.blogspot.ro/2012/1...parintele.html
__________________
† "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul". †
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Parintele Arsenie Boca lore86 Mari Duhovnici si predicile lor 175 16.08.2023 14:17:46
PARINTELE ARSENIE BOCA elena4018 Mari Duhovnici si predicile lor 76 04.12.2013 18:31:22
Parintele Arsenie Boca marlene Stiri, actualitati, anunturi 23 31.12.2009 13:44:31
Parintele Ilie Cleopa catre Parintele Arsenie Boca Laurentiu Mari Duhovnici si predicile lor 0 04.02.2007 16:57:47