Fertilizarea in vitro, atac împotriva vieţii şi familiei

[sophia]

Mai intai am sa raspund lui Mihnea la ceea ce m-a intrebat:

1. am botezat copil si ma ocup de el cat pot de mult.
2. ma ocup si de alti copii din jur, atat cat imi este permis si cat pot
3. ca sa pot obtine copii, imi trebuie hartii multe (exista site-uri unde poti citi cate trebuie pentru adoptie si ce conditii trebuie indeplinite)

Raspunsuri comune (si pentru Paraschiva):

1. Aici este vorba de toti cei care nu pot avea copii, nu numai de persoana mea.
La mine s-a inchis usa, din cauza varstei.
Eu militez insa pentru toate milioanele care sufera ca mine si inca ar mai avea sanse sa obtina un copil.

2. In oala aia cu cei care sunt refuzati la adoptie pentru ca n-ar educa ortodox copiii sunt aruncati si romanii ortodocsi din diaspora. Ei nu au voie sa adopte copii din tara. Punct. Asa spune legea.
Pe urma copiii din orfelinate nu sunt dati toti spre adoptie, decat tarziu si greu, pentru ca prin lege trebuie obtinut acordul parintilor nmaturali. Si stau si cauta si se lupta cu ei. Si trece timpul si oamenii care vor sa adopte stau cu frica in san.
Parintele Tanase mi-a scris personal (am trimes ajutor acolo dupa incediu), ca nu da copii in adoptie. Stiu ca trebuie Autoritatea tutelara sa se ocupe de adoptie, dar copii nu sunt anuntati acolo, pentru ca soarta lor nu este clara.
Si sunt sute de copii. Eu nu cred ca nu sunt si adoptabili printre ei. Si sunt crescuti acolo in conditii mai grele decat li s-ar putea oferi prin adoptie. Nu stiu nici parintii lor naturali daca si cum ii vor mai lua in crestere vreodata.

Ideea mea este ca daca se scriu asa articole incediare si se lupta si preotii si episcopii atata impotriva avortului si a IVF, atunci sa se implice mai mult si sa ajute familiile care isi doresc copii si pe orfani.
Sa lupte sa se dea copii in adoptie, in conditii mai usoare. Macar la romani.
Sa vina cu solutii in loc pentru cei care vor sa avorteze, pentru cei care dimpotriva isi doresc copii.

Ma deranjeaza pur simplu aceste denigrari, dar fara solutii concrete, fara ajutor.
Daca s-ar implica toti acesti oameni, ar fi orfelinatele goale si toti copiii orfani sau necajiti si-ar gasi familie buna.

Sa mearga cu totii si ProVita si parintele Tanase si episcopul nu stiu care si voi si altii si sa ceara schimbarea legii adoptiei, sa dea copiii in adoptie.

Citesc tot timpul pe net cati copii sunt abandonati in spitale (incepand cu bebelusi si nou nascuti). Si vor oamenii sa-i ajute, sau sa-i adopte.
Nu se da voie. Mesaje peste tot ca oamenii nu sunt lasati sa ajute acesti copii. Dar li se plinge in presa de mila copiilor. Pai nu este o tampenie?

Si referitor la datele statistice puse aici, sunt greseli.

Nu stiu cum este in tara, dar 47 ovule fecundate la fiecare nastere, nu cred. Pe familie, sau cum?
La o stimulare se obtin maximum mai multe ovule (maximum 10 sa zic) din care se pun 2-3 inapoi. Si din astea daca se prinde o sarcina.
Restul se ingheata si se folosesc la alte sarcini. In unele tari se dau si embrioni dintre acestia in adoptie la alte cupluri care nu pot produce embrioni.

Si nici cauzele infertilitatii puse in citat nu sunt corecte.
Majoritatea sunt genetice, sau organice. In rest, poate or fi si dobandite sau de la viata dezordonata, etc. Dar din astea dobandite se mai pot rezolva cu un tratament hormonal macar. Alea genetice si congenitale nu se pot rezolva cu nimic de obicei.

Nu stiu, eu ma bazez pe informatiile de aici. In tara ei spun altfel. Si nu stiu ce surse au.

Revin la rugamintea de a se sterge acest fir. O fi decizia lui Dumnezeu, om fi noi pacatosi, dar nu ne mai scobiti in rani mereu. Lasati-ne in pace, in durerea noastra.

Macar sa se roage pentru noi, acei preoti si episcopi. Sa faca ceva concret pentru noi, milioanele fara copii. Nu toti suntem asa mizerabili cum se descrie in articole.

[Dumitru73]

În prealabil postat de sophia

Mai intai am sa raspund lui Mihnea la ceea ce m-a intrebat:

1. am botezat copil si ma ocup de el cat pot de mult.
2. ma ocup si de alti copii din jur, atat cat imi este permis si cat pot
3. ca sa pot obtine copii, imi trebuie hartii multe (exista site-uri unde poti citi cate trebuie pentru adoptie si ce conditii trebuie indeplinite)

Raspunsuri comune (si pentru Paraschiva):

1. Aici este vorba de toti cei care nu pot avea copii, nu numai de persoana mea.
La mine s-a inchis usa, din cauza varstei.
Eu militez insa pentru toate milioanele care sufera ca mine si inca ar mai avea sanse sa obtina un copil.

2. In oala aia cu cei care sunt refuzati la adoptie pentru ca n-ar educa ortodox copiii sunt aruncati si romanii ortodocsi din diaspora. Ei nu au voie sa adopte copii din tara. Punct. Asa spune legea.
Pe urma copiii din orfelinate nu sunt dati toti spre adoptie, decat tarziu si greu, pentru ca prin lege trebuie obtinut acordul parintilor nmaturali. Si stau si cauta si se lupta cu ei. Si trece timpul si oamenii care vor sa adopte stau cu frica in san.
Parintele Tanase mi-a scris personal (am trimes ajutor acolo dupa incediu), ca nu da copii in adoptie. Stiu ca trebuie Autoritatea tutelara sa se ocupe de adoptie, dar copii nu sunt anuntati acolo, pentru ca soarta lor nu este clara.
Si sunt sute de copii. Eu nu cred ca nu sunt si adoptabili printre ei. Si sunt crescuti acolo in conditii mai grele decat li s-ar putea oferi prin adoptie. Nu stiu nici parintii lor naturali daca si cum ii vor mai lua in crestere vreodata.

Ideea mea este ca daca se scriu asa articole incediare si se lupta si preotii si episcopii atata impotriva avortului si a IVF, atunci sa se implice mai mult si sa ajute familiile care isi doresc copii si pe orfani.
Sa lupte sa se dea copii in adoptie, in conditii mai usoare. Macar la romani.
Sa vina cu solutii in loc pentru cei care vor sa avorteze, pentru cei care dimpotriva isi doresc copii.

Ma deranjeaza pur simplu aceste denigrari, dar fara solutii concrete, fara ajutor.
Daca s-ar implica toti acesti oameni, ar fi orfelinatele goale si toti copiii orfani sau necajiti si-ar gasi familie buna.

Sa mearga cu totii si ProVita si parintele Tanase si episcopul nu stiu care si voi si altii si sa ceara schimbarea legii adoptiei, sa dea copiii in adoptie.

Citesc tot timpul pe net cati copii sunt abandonati in spitale (incepand cu bebelusi si nou nascuti). Si vor oamenii sa-i ajute, sau sa-i adopte.
Nu se da voie. Mesaje peste tot ca oamenii nu sunt lasati sa ajute acesti copii. Dar li se plinge in presa de mila copiilor. Pai nu este o tampenie?

Si referitor la datele statistice puse aici, sunt greseli.

Nu stiu cum este in tara, dar 47 ovule fecundate la fiecare nastere, nu cred. Pe familie, sau cum?
La o stimulare se obtin maximum mai multe ovule (maximum 10 sa zic) din care se pun 2-3 inapoi. Si din astea daca se prinde o sarcina.
Restul se ingheata si se folosesc la alte sarcini. In unele tari se dau si embrioni dintre acestia in adoptie la alte cupluri care nu pot produce embrioni.

Si nici cauzele infertilitatii puse in citat nu sunt corecte.
Majoritatea sunt genetice, sau organice. In rest, poate or fi si dobandite sau de la viata dezordonata, etc. Dar din astea dobandite se mai pot rezolva cu un tratament hormonal macar. Alea genetice si congenitale nu se pot rezolva cu nimic de obicei.

Nu stiu, eu ma bazez pe informatiile de aici. In tara ei spun altfel. Si nu stiu ce surse au.

Revin la rugamintea de a se sterge acest fir. O fi decizia lui Dumnezeu, om fi noi pacatosi, dar nu ne mai scobiti in rani mereu. Lasati-ne in pace, in durerea noastra.

Macar sa se roage pentru noi, acei preoti si episcopi. Sa faca ceva concret pentru noi, milioanele fara copii. Nu toti suntem asa mizerabili cum se descrie in articole.

un principiu sănătos spune că trebuie atacată întâi cauza, apoi efectul.
dar putem să aplicăm acest principiu şi în acest caz?
avem sute de mii de copii fără părinţi şi tot atâtea familii fără copii.
ce ne împiedică să-i facem fericiţi şi pe unii şi pe altii?
nişte principii enunţate, de obicei, de nişte persoane ce prin definiţie nu au nici familie nici copii.
refuzăm fericirea unor familii şi mai grav a unor copii.
dar ce facem cu aceşti copii când vor fi adulţi?
vom spune: noi ne-am facut datoria faţă de ei, acum sa se descurce.
atât. dar oare ne facem datoria faţă de ei?

[Dumitru73]

ieri a murit Robert Edwards, laureat al premiului Nobel pentru medicină.
este considerat a fi părintele fertilizarii în vitro.
se estimează că peste 5 milioane de copii s-au născut ca urmare a descoperirilor lui.

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

Tu nu stii cum este procesul de adoptie! Si nu vor sa faca nimic sa-l simplifice.
asta este problema.
Sunt sute si mii de copii care nu sunt dati in adoptie. Si milioane de familii care vor copii si nu pot adopta. Trebuie acte gramada, trebuie bani, se cer conditii.

Se loveste mult in cei necajiti, dar daca nu se vine cu solutii tot degeaba.
Nu stiu daca tu ai copii sau stii ce inseamna sa-ti doresti copii.
Sunt de acord cu tine ca Dumnezeu vrea niste lucruri, dar atata vreme cat nu vor si oamenii si nu vin cu solutii concrete, inseamna ca ii facem praf pe unii si pe altii.
Este foarte usor sa interzici la fiecare pas: asta nu e bine, asta nu este ortodox. Dar adu in loc ceva bun, ceva ortodox. Si atunci toti vor fi multumiti.

Nu ai cu cine sa vorbesti. Sunt manastiri si preoti care se ocupa de copii orfani (preotul Tanase de la Valea Plopului, manastirea aceea din Ucraina). Nu dau o informatie pe internet, o adresa, o cale. Nimic.
Nu vor sa dea copiii aceia. Nu stiu de ce.

Sofia, as dori doar sa iti spun ca cine doreste cu adevarat reuseste cu ajutorul lui Dumnezeu. iti voi da un exemplu: o prietena credincioasa de a mea ce nu locuieste in tara, a pierdut in tinerete o sarcina si pentru ca a suferit foarte mult a adoptat o fetita. Apoi a nascut alte doua fetite si astazi este mamica fericita a trei fete. Deci s-a putut si se poate indiferent de cate hartii si conditii s-au impus. Chiar a facut si anumite eforturi ca sa indeplineasca conditiile cerute de spatiu locativ etc.

Ideea ca sunt necesare hartii si indepliniri de conditii nu mi se pare un motiv ca sa nu incerci o adoptie. Eu am invatat un lucru din experientele mele: atunci cand incep sa fac ceva si intampin multe greutati, nu renunt ci cu nadejde in ajutorul lui Dumnezeu si rabdare merg mai departe oricat de greu ar fi. Orice lucru bun ce se infaptuieste, intotdeauna are in cale si greutati peste care trebuie trecut. Sunt oameni care renunta usor la prima piedica intampinata.
Parerea mea este ca daca tu nu poti face copii, lasa mijloacele neortodoxe si inarmeaza-te cu rabdare si rugaciune si incearca sa adopti un copilas. Am vazut multe familii care nu au putut face copii si dupa ce au adoptat un copil , Dumnezeu le-a daruit si propriul lor copilas. Deci iata ca dupa adoptie , Dumnezeu i-a binecuvantat si cu copilasul lor.

[lore86]

În prealabil postat de Dumitru73

ieri a murit Robert Edwards, laureat al premiului Nobel pentru medicină.
este considerat a fi părintele fertilizarii în vitro.
se estimează că peste 5 milioane de copii s-au născut ca urmare a descoperirilor lui.

si cate (zeci de ) milioane au murit?

[Dumitru73]

În prealabil postat de lore86

si cate (zeci de ) milioane au murit?

cu alte cuvinte, nu contează cele 5 milioane, ce s-au nascut, contează că nu s-au născut cei ce nu au depăşit 72 de ore de la conceptie.
nu contează nici că embrionii ramasi pot fi păstraţi prin crioprezervare sau că pot fi donati şi folosiţi de cuplurile infertile.

În prealabil postat de Dumitru73

nu contează nici că embrionii ramasi pot fi păstraţi prin crioprezervare sau că pot fi donati şi folosiţi de cuplurile infertile.

sunt putin cei care isi doresc embrionii ramasi pt ca se aleg 1 sau mai multi care sunt cei mai sanatosi,pe ceilalti cine sa-i doreasca?unde mai pui ca insusi crioprezervarea duce la scaderea calitatii spermei?

[lore86]

În prealabil postat de Dumitru73

cu alte cuvinte, nu contează cele 5 milioane, ce s-au nascut, contează că nu s-au născut cei ce nu au depăşit 72 de ore de la conceptie.
nu contează nici că embrionii ramasi pot fi păstraţi prin crioprezervare sau că pot fi donati şi folosiţi de cuplurile infertile.

daca omori un continent ca sa salvezi o tara, poate in asertiunea unora e lucru mare.
in asertiunea altora se numeste genocid.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Mai intai am sa raspund lui Mihnea la ceea ce m-a intrebat:

1. am botezat copil si ma ocup de el cat pot de mult.
2. ma ocup si de alti copii din jur, atat cat imi este permis si cat pot
3. ca sa pot obtine copii, imi trebuie hartii multe (exista site-uri unde poti citi cate trebuie pentru adoptie si ce conditii trebuie indeplinite)

Raspunsuri comune (si pentru Paraschiva):

1. Aici este vorba de toti cei care nu pot avea copii, nu numai de persoana mea.
La mine s-a inchis usa, din cauza varstei.
Eu militez insa pentru toate milioanele care sufera ca mine si inca ar mai avea sanse sa obtina un copil.

2. In oala aia cu cei care sunt refuzati la adoptie pentru ca n-ar educa ortodox copiii sunt aruncati si romanii ortodocsi din diaspora. Ei nu au voie sa adopte copii din tara. Punct. Asa spune legea.
Pe urma copiii din orfelinate nu sunt dati toti spre adoptie, decat tarziu si greu, pentru ca prin lege trebuie obtinut acordul parintilor nmaturali. Si stau si cauta si se lupta cu ei. Si trece timpul si oamenii care vor sa adopte stau cu frica in san.
Parintele Tanase mi-a scris personal (am trimes ajutor acolo dupa incediu), ca nu da copii in adoptie. Stiu ca trebuie Autoritatea tutelara sa se ocupe de adoptie, dar copii nu sunt anuntati acolo, pentru ca soarta lor nu este clara.
Si sunt sute de copii. Eu nu cred ca nu sunt si adoptabili printre ei. Si sunt crescuti acolo in conditii mai grele decat li s-ar putea oferi prin adoptie. Nu stiu nici parintii lor naturali daca si cum ii vor mai lua in crestere vreodata.

Ideea mea este ca daca se scriu asa articole incediare si se lupta si preotii si episcopii atata impotriva avortului si a IVF, atunci sa se implice mai mult si sa ajute familiile care isi doresc copii si pe orfani.
Sa lupte sa se dea copii in adoptie, in conditii mai usoare. Macar la romani.
Sa vina cu solutii in loc pentru cei care vor sa avorteze, pentru cei care dimpotriva isi doresc copii.

Ma deranjeaza pur simplu aceste denigrari, dar fara solutii concrete, fara ajutor.
Daca s-ar implica toti acesti oameni, ar fi orfelinatele goale si toti copiii orfani sau necajiti si-ar gasi familie buna.

Sa mearga cu totii si ProVita si parintele Tanase si episcopul nu stiu care si voi si altii si sa ceara schimbarea legii adoptiei, sa dea copiii in adoptie.

Citesc tot timpul pe net cati copii sunt abandonati in spitale (incepand cu bebelusi si nou nascuti). Si vor oamenii sa-i ajute, sau sa-i adopte.
Nu se da voie. Mesaje peste tot ca oamenii nu sunt lasati sa ajute acesti copii. Dar li se plinge in presa de mila copiilor. Pai nu este o tampenie?

Si referitor la datele statistice puse aici, sunt greseli.

Nu stiu cum este in tara, dar 47 ovule fecundate la fiecare nastere, nu cred. Pe familie, sau cum?
La o stimulare se obtin maximum mai multe ovule (maximum 10 sa zic) din care se pun 2-3 inapoi. Si din astea daca se prinde o sarcina.
Restul se ingheata si se folosesc la alte sarcini. In unele tari se dau si embrioni dintre acestia in adoptie la alte cupluri care nu pot produce embrioni.

Si nici cauzele infertilitatii puse in citat nu sunt corecte.
Majoritatea sunt genetice, sau organice. In rest, poate or fi si dobandite sau de la viata dezordonata, etc. Dar din astea dobandite se mai pot rezolva cu un tratament hormonal macar. Alea genetice si congenitale nu se pot rezolva cu nimic de obicei.

Nu stiu, eu ma bazez pe informatiile de aici. In tara ei spun altfel. Si nu stiu ce surse au.

Revin la rugamintea de a se sterge acest fir. O fi decizia lui Dumnezeu, om fi noi pacatosi, dar nu ne mai scobiti in rani mereu. Lasati-ne in pace, in durerea noastra.

Macar sa se roage pentru noi, acei preoti si episcopi. Sa faca ceva concret pentru noi, milioanele fara copii. Nu toti suntem asa mizerabili cum se descrie in articole.

Nu te mai necaji din cauza threadului!
Cristiboss l-a deschis pt a face cunoscuta pozitia bisericii cu privire la aceasta procedura.Nu loveste nimeni in oamenii cu probleme de fertilitate,ei si asa sunt loviti si altfel decat majoritatea.

Dar si ei la randul lor isi pot pune viata in slujba celor care au nevoie de ajutor.
Eu iti doresc sa reusesti sa infiezi un copil si sa fie asa cum iti doresti tu!
Si ce-i mai important,sa fii fericita :)

[Mihnea Dragomir]

@Sophia: de ce v-ati expune riscurilor unei fertilizari in vitro si nu v-ati implanta unul sau doi embrioni gata "crioprezervat" ? Nu ar fi copilul dv genetic, si totusi l-ati naste, ceea ce cu adoptia nu ati obtine. In plus, imi inchipui ca nu trebuie atatea acte ca la adoptie. In plus, nu exista riscul atat de mare ca sa va reproseze copilul ca nu sunteti "mama lui adevarata", dupa cum aud, cu mirare, ca se intampla adesea cand copilul adoptat afla ca e adoptat. In sfarsit, ati salva un "material biologic crioprezervat" de la moarte si, finit coronat opus, ati putea dovedi, prin exemplu personal, ca procedura de FIV nu duce la omorarea copiilor, dupa cum pretind habotnicii ortodocsi, confirmand ceea ce ati sustinut mereu: ca este un procedeu moral licit.